Cărțile mele preferate din 2023

Cărțile sunt ferestre către lumi, conțin povești ce te invită să privești în lumea interioară, nevăzută, ascunsă, adeseori dureroasă, a altor oameni. Oameni ca tine. Oameni diferiți. Iar asta ne ajută să fim mai empatici, să îi înțelegem pe alții mai bine, dar, mai ales, pe noi înșine.

De ceva ani buni am descoperit cât de împlinitoare este lectura pentru mine, așa cum sunt și discuțiile pe marginea cărților. Deși situația n-a fost mereu așa, probabil o să te surpndă să afli că nu-mi plăcea să citesc când eram mică.

În ultimii aproape 3 ani am organizat cluburi de carte lunare pentru comunitatea Părinți pe sârmă unde m-am întâlnit cu zeci de părinți cititori în discuții pline de conectare, bucurie și perspective îmbogățite prilejuite de cele 30 de cărți. Le poți vedea pe toate aici, într-un scurt video creat de mine cu toate titlurile.

Cluburile sunt deschise tuturor, voi posta titlurile pentru primele 5-6 luni ale lui 2024 peste tot, pe grup, pe pagina de Facebook și Instagram Părinți pe sârmă cu Adina Giurgea.

Ei bine, azi, la final de 2023 vă las impresiile mele despre cele mai dragi cărți mie din cele aproape 50 citite pe parcursul anului. Să începem!

Top alegeri în categoria Ficțiune

Nu-i ușor să fugi de fericire de Laura Frunză

Să citesc cartea Laurei Frunză – pe care am privilegiul să o cunosc de mulți ani – a fost o experiență atât de plăcută și rară. Să simți că le cunoști pe personaje, că ți-e dor de ele, că vrei să stai încă 20 de minute (care se transformă în 30,50) să vezi ce au mai făcut, unde conduce povestea și ce emoții mai simt (și să le simți și tu) e ceva extraordinar.

Mai mult, fiindcă este scrisă de o româncă are multe elemente din istoria comunistă, din modul în care erau crescuți copiii, despre familiile înstărite care au rămas fără nimic, încât te fascinează. Iar dialogurile sunt foarte veridice, nu ai senzația că sunt personaje, ci oameni, ca tine. O prietenă care a citit și ea cartea de curând a spus că ar merita să fie ecranizată și la fel cred și eu.
Plus un strop de iubire, romantism și puțin eros inserat pe ici pe colo, adaugă și mai mult farmecului poveștii.

Trei de Valerie Perrin

Aveam romanul „Trei”, publicat de editura Litera, în lista de lecturi încă de la începutul anului. L-am propus apoi la clubul de lectură de pe grup, însă m-am temut că vă veți speria de numărul de pagini (700) și am citit cea mai cunoscută carte a aceleiași autoare, „Apă proaspătă pentru flori”.
În ciuda numărului de pagini, povestea curge atât de natural și ușor în timp ce pendulăm între timpul prezent – când personajele au în jur de 40 de ani și copilăria celor 3 prieteni de când s-au cunoscut (11-12 ani) și până în momentul în care drumurile lor nu s-au mai întâlnit.
Trei reprezintă 3 prieteni, 2 băieți și o fată, e numele formației de muzică pe care au format-o în adolescență, e visul copilăresc de a părăsi provincia natală și a merge să trăiască la Paris și a nu se despărți niciodată.
Dar… viața are modul ei de a te surpinde, de a-ți strica planurile, iar lucrurile iau o turnură chiar dramatică pentru cel puțin unul dintre ei, în vreme ce și ceilalți doi trăiesc propriile drame, deși mai puțin știute, una dintre ele se dovedește chiar o transformare incredibilă pentru unul din prieteni.
Ițele sunt multe, povestea se desfășoară ca 3 mosoare de culori diferite, când se desface unul, când altul, însă inevitabil se întâlnesc, se unesc și se influențează iremediabil unele pe celelalte.
Este genul de carte pe care ți-e greu s-o lași din mână, care te emoționează, te surpinde și te poartă pe tărâmuri nebănuite.

Ai toată viața înainte de Gary Romain

Am auzit de această carte ca fiind cartea preferată a unei scriitoare care mie-mi place foarte mult și de care v-am mai povestit la această rubrică, Virginie Grimaldi. Regăsești una din cărțile ei mai jos, în preferințele mele de anul acesta.

Și dacă ei îi place așa de tare, am trecut-o pe listă. E o carte scurtă, doar 170 de pagini, care prezintă vocea și experiența unui băiat de 10 ani (apoi aflăm că are 14), cu un limbaj extrem de colorat, căci el însuși era băiatul unei prostituate din Paris, crescut de Madam Roza, o bătrână evreică care adăpostea copiii asemenea lui. Lumea lui Momo – așa se numește copilul narator – este un cartier parizian sărac în care trăiesc de-a valma prostituate, travestiți, hoți de buzunare, comercianți mărunți.
Umorul și cuvintele pline de înțelepciune presărate în fiecare pagină, deși uneori vulgar sau dureros de onest exprimate, te fac să-l îndrăgești și să-ți rămână dragă povestea.
Este o lectură ca nicio alta pe care am experimentat-o, cu atât mai mult cu cât am citit-o în vacanța de la mare, rămâne și cu iz de sare și soare.

Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac

„Vara când mama a avut ochii verzi” e o carte pe care am văzut-o recomandată poate de zeci de ori. Scrisă de o basarabeancă contemporană, romanul foarte scurt (aprox. 120 de pagini) este absolut tulburător, prin limbaj, franchețe, emoții intense și, ca și în „Apă proaspătă pentru flori” pe care am recitit-o pentru clubul de lectură din mai, îți transmite ideea că e multă viață în preajma morții.
Îți arată cum ajungem să trăim plenar, cu sens, cu sete și bucurie doar în momentele în care știm că noi sau persoane dragi nouă au zilele numărate.
Este sfâșietor și înălțător, în același timp, mă bucur că am descoperit autoarea, abia aștept să citesc și alte scrieri ale ei.

Și-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung de Fredrick Backman

Scrisul lui Backman nu e scriitură, e terapie. Poate fi terapie prin râs, prin plâns sau, probabil cel mai probabil, terapie prin ambele, in același timp. Acum am înțeles de ce e atât de scurtă (nici 80 de pagini), că ți s-ar zbârci și usca obrajii de la atâtea lacrimi.
Nu dau spoilere, doar zic că dacă ești părinte, bunic sau urăști coriandrul, o să iubești cartea asta.

Mențiune: Știu că poate așteptați o recenzie mai lungă, că tot e vorba de Fredrick Backman pe care-l iubesc (ca scriitor) și ale cărui cărți le-am citit pe toate, dar cartea aceasta e mai mult emoție decât poveste și ele sunt mai greu de descris.

Doar clipa fericită să-mi rămână de Virginie Grilamdi

„Nu știu ce fel de soacră o să fiu. Nu știu nici măcar ce mamă o să fiu.
Mă voi strădui să te las să crești fără opreliști, să-ți clădești felul de-a fi fără să-ți impun punctele mele de vedere. O să-ți îngădui să fii o persoană în toată firea, și nu prelungirea mea.
O să-ncerc să nu te manipulez, să nu te stric. Să-ți respect voința.
O să-ncerc să nu-ți șterpelesc gândurile, să te las să te lovești de viață fără să te-nfășor în folie cu bule. O să fac orice ca să nu te-nvinovățesc niciodată.
Sigur o să dau greș.
Se prea poate să fiu intruzivă, anxioasă, agasată, agasantă, nedreaptă, sufocantă, nu destul, prea mult, dar un lucru-ți promit:
o să fac tot ce-mi stă în putință.”

Am simțit să las acest citat aici din „Doar clipa fericită să-mi rămână” de Virginie Grimaldi, carte pe care am dezbătut-o la clubul de lectură din ianuarie.
Cartea aceasta este izvorâtă din experiența nașterii premature a unuia din băieții autoarei, ca o scrisoare lungă bebelușului pe care să o citească când va crește mare și va înțelege mai multe.
Iar pe de altă parte avem povestea unei mame căreia i-au plecat ambii copii de-acasă (leaving the nest, cum spune englezul), o poveste despre regăsirea propriei identități dincolo de rolul de mamă (mamă singură după vreo 5-6 ani) rol pe care l-a jucat aproape exclusiv timp de peste 20 de ani. Cum se împletesc cele două, dacă cele două femei se vor întâlni sau… alte mistere, veți afla doar citind cartea.
Am făcut la club și un joculeț pe care l-am văzut într-un video cu autoarea, să caracterizăm cartea în 10 cuvinte (diferite) iar acestea sunt: maternitate, iubire, trădare, slăbiciune, vulnerabilitate, speranță, prietenie, mască, devotament și empatie.

Top alegeri în categoria psihologie/parenting

Cum să nu-ți pierzi cumpătul de Cristina Naumburg

Am tot povestit despre cartea „Cum să nu-ți pierzi cumpătul de Cristina Naumburg”, pentru că am avut club de lectură pe marginea ei, la finalul lui februarie.
O carte ce merită citită, studiată chiar, ce tratează numeroase subiecte precum butoanele și declanaștoarele noastre, multitaskingul (despre asta am scris și un articol pe blog), elemente esențiale pentru a nu-ți pierde cumpătul care încep cu observarea și grija de sine.
Poate că ați mai citit și auzit despre toate astea, dar vă garantez că autoarea are niște daruri pe care ni le dorim toți: acceptarea și umorul, empatia și nedramatizarea și, mai ales, lipsa de blamare și presiune pe care le manifestă pe parcursul întregii cărți.
Carte care te va face să zâmbești, să râzi chiar și să îți dai multe răspunsuri. Cine știe, poate la finalul ei vei reuși să te înțelegi mai bine, să accepți că faci tot ce poți mai bine azi și să lucrezi cu tine astfel încât să-ți pierzi cumpătul mai rar.

Emoții în farfurie de Ancuța Coman-Boldișteanu

Am emoții să scriu această recenzie, căci e o carte tare specială, atât de plină de emoții, care te invită să te uiți spre tine, să te cunoști, să te descoperi, să te accepți, așa cum ești. Probabil mulți oameni când văd titlul se gândesc la încă o carte care le promite să slăbească, le arată în 10-15 pași ce trebuie să facă să ajungă la greutatea ideală. Sau măcar să devină normoponderali.
Dacă ăsta a fost primul vostru gând, vă înșelați.
Cartea și autoare nu promit nimic.
Nu vă promit că veți slabi, că vă veți iubi corpul, că veți deveni stăpâni ai farfuriei, ai emoțiilor, ai deciziilor conștiente sau măcar la cârma propriei vieți.
Dar vă arată cum.
In primul rând, prin exemplul personal și apoi prin poveștile multor clienți din terapie, care au traversat aceste procese împreună cu autoarea. Plus o grămadă de cercetare și știință recentă.
Cartea e o comoară ce sper să ajungă în mâinile a milioane de români, indiferent de greutatea lor, și sunt convinsă că îi va ajuta pe toți să aibă o relație mai sănătoasă cu propriul corp, cu emoțiile lor și cu farfuriile lor.
Voiam să las un citat, însă pentru că plănuiesc să scriu (foarte curând) o recenzie pe blog mai detaliată, îl voi lăsa pentru atunci.

Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu. Emoții în pielea goală de Laura Pănăzan

Este și o onoare, dar și o postură dificilă să scrii despre cartea cuiva pe care-l cunoști. Eu am cunoscut-o pe Laura după ce am citit primul volum (acesta este al doilea) și am legat o relație de prietenie frumoasă, ba am avut și bucuria și multe emoții când am fost invitată să moderez lansarea de la Humanitas a acestui volum.

Ar fi nedrept să las doar 2 fraze despre carte aici când găsiți pe blog un articol întreg de prezentare a ambelor volume, plus un interviu cu Laura – cu întrebări din comunitate și impresiile mele de la workshopul de cupluri organizat de ea, unde am fost cu soțul. Le găsiți pe toate la un click distanță.

Tu mai crezi în iubire? 2 cărți care te vor ajuta s-o faci, fie că ești dulău, fie că ești arici

Top alegeri în categoria Memorii

Finding me de Viola Davis

Doamne, cât mi-a mai plăcut să o ascult pe Viola Davis. Dacă ai mai citit postările de la rubrica mea lunară #cărțiledepenoptieră, (publicată într-o zi de sâmbătă pe lună, în comunitatea Părinți pe sârmă),o să știi că îmi plac mult poveștile personale, memoriile și le prefer citite de către autorii lor.
Am lăcrimat adesea ascultând cartea (90% în mașină) și m-a impresionat foarte mult povestea de sărăcie (dar nu aveți idee ce înseamnă sărăcie până nu ascultați sau citiți, vă spun sincer), mizerie, abuz, traumă, violență domestică, rasism, misoginism și industria filmelor din America. Iar toate sunt prezentate într-o manieră francă, la prima mână, neromanțată, fără poleială și înțelepciune falsă a adultului care înțelege mai bine acum.
Foarte interesante pentru mine sunt și explicațiile și sensul atribuit teatrului și filmului, vieții și rolului actorului, mai ales că am acasă doi copii, ambii pasionați de actorie și care urmează cursuri de actorie de mai mulți ani.
M-aș bucura să fie tradus și în română (nu este încă).

Friends, iubiri și marele lucru teribil de Mathew Perry

Aceste impresii sunt scrise în primăvara lui 2023 pe când Mattew Perry trăia și această poveste m-a făcut să cred că are o poveste de succes care, deși foarte tumultoasă, va avea un final îndepărtat, foarte îndepărtat. Din păcate, m-am înșelat… Dumnezu să-l odihnească!

Deja știi că vânez memoriile, cărțile care deapănă povești personale, subiective, dureroase și pline de autenticitate. Pe aceasta (ca pe majoritatea de acest fel) am ascultat-o (pe scribd) citită chiar de autor. În ciuda multelor ore (vreo 9), abia așteptam un nou drum cu mașina să mai ascult povestea lui Matti, băiețelul care s-a simțit mai toată viața abandonat și care și-a dezvoltat superputerea de a-i face pe ceilalți să râdă pentru a capta atenția, pentru a se simțim important și iubit. Aș vrea să vă spun că e o poveste amuzantă (deși e), dar e și o poveste dureros de tristă, de amară și de complicată despre lupta – care parcă nu se mai termină – lui Mathew cu dependența. Dependența de alcool și dependența de medicamente (care au venit cumva ca soluție la alcoolism), cea de țigări deja era apă de ploaie pe lângă lucrurile cu care se confrunta.
Am simțit uneori povestea prea personală, cu multe intimități și amănunte personale dezvăluite, însă acestea au fost contrabalansate cu umorul (aboslut delicios) al actorului, cu stilul lui degajat și fermecător. Și dacă vă întrebați dacă Mathew Perry era așa de amuzant ca Chandler, el era Chandler, rolul i-a fost cumva predestinat, deși a fost ultimul distribuit în film și o mie de lucruri l-au împiedicat să-l obțină. Aproape l-au împiedicat.
Este o poveste care merita spusă/scrisă și îi apreciez curajul de a scrie despre un subiect atât de sensibil și tabu (încă) pentru majoritatea oamenilor.

Asta e pe 2023

M-aș bucura să-mi lași un comentariu să-mi spui dacă recenziile mele te-au ajutat să treci câteva cărți în lista de citit din 2024 sau poate ai vrea să spui lucruri care mie mi-au scăpat.

Până la următoarea întâlnire cu cărți, poți să mă urmărești pe Goodreads sau să te alături grupului de whatsapp dedicat părinților cititori din comunitatea Părinți pe sârmă unde împărtășim recenzii, recomandări de cărți, participăm la cluburile de lectură și câte altele.

Să avem un an nou mai bun, cu și mai multe povești ce schimbă vieți, întâlniri cu oameni dragi și discuții pline de conectare.

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Epopeea cărții „Povești pe sârmă” de la precomandă în mâinile tale

iulie 22, 2024

Au trecut 3 săptămâni de când s-a încheiat precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Trei săptămâni cu multe momente de la agonie la extaz de când mă țineam cu un singur deget de sârmă până să dansez pe sârmă. În momentul în care scriu acest text, 99% din cele 500 de cărți cumpărate în perioada de precomandă au fost expediate. Și când te gândești că duminică, pe 30 iunie, când cifra magică a fost atinsă, n-aveam nici cea mai mică idee despre cât de lungi și anevoioase vor fi aceste 3 săptămâni… cât de imperfecte. Două cuvinte despre precomandă Simt să fac câteva clarificări despre precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Mulți dintre voi sunteți familiarizați cu această formulă precomandă, de la editurile care oferă șansa cumpărării unei cărți, cu ceva săptămâni (uneori chiar luni) înainte de intrarea în stoc a cărții propriu-zise. Cu o reducere și ceva beneficii, iar cei care au comandat-o în acea perioadă, o primesc după o perioadă determinată. La fel am gândit și noi perioada aceasta, cu marea diferență că fiind un proiect 100% independent – deci fără edituri, sponsori și alte entități în spate – toate costurile au fost suportate de mine, prin compania pe care am înființat-o, Părinți pe sârmă SRL. De aceea, precomanda nu a fost menită doar să aducă poveștile pe sârmă mai devreme, cu o reducere de 35% și bucuria de a fi printre primii 500 care o citesc, ci, mai ales, de a strânge suma necesară să printăm această carte. Fără această acțiune masivă, acest volum de povești ale părinților pe sârmă nu ar fi văzut lumina tiparului. Gata precomanda, unde-i cartea Povești pe sârmă? Ne-am bucurat și am sărbătorit că săptămâna de precomandă 24-30 iunie a fost un succes. Și am reușit, în urma unei campanii de mai bine de o lună să strângem cele 400+ de comenzi (unii au cumpărat mai multe exemplare, de aceea cele peste 400 de comenzi au însumat 500 de cărți). În perioada aceasta cea mai mare contribuție au avut-o co-autorii care au împărtășit în comunitate frânturi din poveștile lor din carte și, poate mai important, emoțiile și trăirile lor în aducerea la lumină a respectivelor povești. Deja după o săptămână primeam, pe toate canalele, mesaje de genul: „Unde e cartea? Să știi că la mine n-a ajuns? E vreo problemă cu comanda mea?” Deși am comunicat intens despre condițiile precomenzii și despre cele 2-3 săptămâni de așteptare, mulți au ratat informația. Nu-i nimic, am scris din nou, am răspuns tuturor, am cerut răbdare. În același timp, mi se cerea și mie să am răbdare, de la tipografie, că termenul de 2-3 săptămâni, era de la momentul BT-ului (bun de tipar) și e vremea tipăririi manualelor, așa că am avut de așteptat. Pe 10 iulie vă scriam: Ta na na naaaaaa! Habemus carte Și după ce am primit cu bucurie telefonul de la tipografia Real că e gata cartea, după ce am cărat – împreună cu soțul – vreo 900 de kilograme de cărți de la poartă în sufrageria goală (în casa în care nu ne-am mutat încă), dar care a devenit prima casă a cărților „Povești pe sârmă”, am socotit eu că până pe 15 iulie am timp să expediez cele 400 de colete. Că totul a mers conform planului până atunci. Terminarea cărții. Obținerea ISBN-ului (un număr unic dat de Biblioteca Națională a României), campania de precomandă, chiar și livrarea de la tipografie a fost cu o marjă de eroare de 3-4 zile… Totul a fost bine calculat cu vreo 6 săptămâni înainte, toate împletite de așa natură încât pe 15-16 iulie fiecare din cele 500 de prime exemplare să ajungă în mâinile celor care au precomandat-o. Nu puteam să mă înșel mai tare… Coletul. Unde-i coletul? Când te vezi cu munți de cărți și tu ești una, chemi întăriri. Fiică-mea, Iris, de aproape 11 ani, aștepta deja de vreo 5 zile să ajungă cărțile să poată să mă ajute cu împachetatul, până nu pleca în tabără. Joi, pe 11 iulie, ni s-au alăturat Emilia Furduiu și Dan, soțul ei, iar în 4, preț de o după-amiază ne-am simțit stăpânii lumii pachetelor. Pe Emilia o știți deja, eu îi spun image guru, ea e responsabilă de copertă, de grafică, de așezarea în pagină, tot ce are legătură cu imaginile e de la Emilia. În câteva ore am ambalat vreo 300 de plicuri cu bule cu o carte, vreo 20 cu 2 și peste 20 de cutii cu 3-6 cărți fiecare. Am stat pe jos, într-o sufragerie goală, plină doar de cărți, de pachete, de ambalaje de hârtie… munți de hârtie. Apoi am mers acasă, la apartament și am devorat jumătate de pepene și-un pui pe sticlă și ne-am uitat la Encanto. Și-apoi iar am împachetat. Unde ziceai c-a fost problema? Păi totul pare perfect, nu? De pe 11 iulie până pe 15 sunt 4 zile (cine mai socotește că urmează weekend, ai de depus dosarul pentru înscrierea copilului mai mare la liceu sau că cel mic pleacă în tabără?). Nu contează. Socoteală rămâne: 100 de cărți pe zi trimise. Termenul respectat. Totul e minunat, așa-i? Nu, deloc. De-abia acum a început chinul meu. Dar vouă vă zic în 2 paragrafe ce-am pătimit 10 zile. Doamne, ce de emoji îmi vine să adaug, dar pe blog nu se văd decât ca niște semne de întrebare sâcâitoare și fără rost. Așa că nădăjduiesc că o să vă folosiți imaginația. Pentru expediere am făcut contract cu Sameday, cei care au cea mai extinsă rețea de easybox-uri din țară. În precomandă, am oferit livrarea gratuită la easybox și doar 10 lei pentru livrarea acasă. Așa că îți închipui că majoritatea coletelor erau cu livrarea la easybox. Doar că nu puteam genera niciunul din acele awb-uri automat, așa cum ar fi fost normal. Era o problemă de IT. Ceva din instalarea modulului Sameday pe site-ul meu nu era ok. Și nu mergea. Ce-mi rămânea de făcut? Să încep expedierile care merg. Am

Mai multe »

Cărți și jocuri numai bune de explorat în vacanță

iulie 10, 2024

Vacanța e, în sfârșit, aici cu trezit târziu, leneveală pe săturate, visat cu ochii deschiși, călătorii, tabere, vizite la bunici și muuuultă înghețată. Sună minunat până auzi același refren din nou și din nou: mă plictiseeeeeesc. Sună cunoscut, nu? Ei bine, se întâmplă și la case mai mari și avem ceva strategii pregătite pentru cazurile de urgență, însă pentru noi jocurile și cărțile sunt și au fost mereu o mare evadare din plictiseală, dar și o modalitate de a ne conecta, a explora lumi noi și a hrăni curiozitatea întregii familii. Așa că, v-am pregătit o serie de recomandări de cărți și jocuri, perfecte pentru zilele de vară, cu invitații la călătorii, la explorat, la ghidușii, la jucăușenie și, nu în ultimul rând, o bună ocazie de a nu lăsa creierul celor mici să lâncezească toată vara. Sunteți pregătiți? Ah, înainte să purcedem în explorarea noastră, e nevoie să știi că am un cadou pentru tine: un cod de reducere de 15% extra față de prețurile de pe site la cărțile și jocurile recomandate, o găsești la finalul articolului. Când călătoresc iau cu mine… Ema și Eric descoperă Europa de Ioana Chicet Macoveiciuc Nu știu dacă mai e vreun părinte din România care să nu știe de zecile de cărți din colecția cu Ema și Eric și aventurile familiei Pofticioșilor. Dar cea mai nouă apariție este acest volum, în care Familia Pofticioșilor pleacă într-o călătorie prin Europa, de la nord la vest, trecând prin 9 țări. Explorează Praga, castelele din Cehia, Țara lui Moș Crăciun, Aurora Boreală din Norvegia , trec și prin țara unde s-a inventat Lego (Danemarca) și ajung chiar și în Elveția, țara ghețarilor și a ciocolatei. Spre bucuria lui Eric, dacă ați mai citit și alte cărți cu Ema și Eric, știți deja că fratele mai mic este cel mai pofticios membru al familiei. Să mai zic ce speranțe mi-a dat să văd scris: Vol. 1? Car urmează și altele. Abia le aștept. Iubim cărțile cu Ema și Eric, deși copiii mei au mai crescut, pentru modul foarte amuzant și jucăuș în care sunt scrise, pentru ilustrațiile atât de calde și atrăgătoare create de Lavinia Trifan, dar și pentru că îți fac o poftă nebună să călătorești, să descoperi lucruri noi, să revezi locuri dragi și scot la iveală amintiri ce lâncezeau prin sertarele minții. Sper că nu ați ratat „Iubim să călătorim. Ema și Eric descoperă România” care beneficiază zilele acestea de reducere de 30%.Vârstă recomandată: 3+ iar ca maxim nu există, o să vă amuzați și o să aflați lucruri noi și voi, părinții sau bunicii. Sunt imbatabil: QUIZ în familie Încă de când băiatul meu, primul născut, avea 2-3 ani am început să-i iau acest joc cu întrebări.„Sunt imbatabil” e o colecție evantai de la 2 ani la 10, care dezvoltă inteligența copiilor. Conține 500 de întrebări și răspunsuri alese în funcție de nivelul de cunoaștere al copilului. Intrebarile fac parte din programa școlară, stimulând gândirea, iar pentru că are formatul unui joc, copii nu realizează că învață.Noi n-am ratat nicio ediție, le-am făcut cadou, le-am cărat după noi prin avioane, vacanțe, la plajă, pentru a alunga momentele de plictiseală și a ține mintea celor mici mereu activă.Nu vă mai zic câte lucruri noi au învățat, noi ne-am amintit diverse situații, cum era școala pe vremea noastră, câte o povestioară ici colo, toate ne-au făcut să le îndrăgim foarte mult. Dar jocul nou apărut, Quiz în familie (de la 7 la 107 ani scrie pe copertă) a urcat instant în topul preferințelor. Să mai răspundă și părinții, nu doar copiii. Plus că l-a prins chiar și pe adolescentul nostru de 15 ani și ne-a adus multe momente de distracție și cunoaștere în joacă înainte de examenul de Evaluare Națională, când am evadat o zi la mare. Cum se joacă. Aveți 4 seturi cu întrebări, pe vârste și clase (pregătitoare, clasa I, aII-a, până la clasele V-VIII și adulți) cu întrebări din diferite domenii, precum geografie, istorie, limba română, științe și activități din timpul liber, inclusiv provocări amuzante, jocuri de inteligență, mimă, cântece și multe altele. Sunt concepute pentru a fi provocatoare și educative pentru toate vârstele și ajută la dezvoltarea gândirii critice, a memoriei și a abilităților de rezolvare a problemelor. Marea carte cu jocuri pentru minte Am ajuns la partea mea preferată, jocurile. Cel mai greu e când plecăm în vacanță să luăm cu noi toate jocurile pe care și le doresc copiii. Ar însemna să avem o valiză doar pentru jocuri și cărți, și asta nu e mereu posibil. Ei bine, noi am rezolvat problema aceasta, cu o carte joc.Să vă explic: „Marea carte cu jocuri pentru minte” este o carte cu toate paginile cartonate, o carte ce reunește 8 jocuri, pentru antrenarea constantă a materiei cenușii prin jocuri și poftă de râs. După ce asamblezi cu ușurință piesele și zarul pe care le găsești în carte, poți începe jocul. Ai de unde alege, fie că alegi Astro-provocarea, Tableologia (un fel de table), Triunghiul magic sau te încumeți să evadezi din laborator. Pe lângă hohotele de râs e posibil să experimentezi a îmbunătățire a abilităților mentale și matematice, dar și o sporire a strategiilor și capacităților lingvistice. Dacă astfel de cărți joc vă plac, DPH are o coleție mai mare, iar preferatele noastre sunt Marea carte cu jocuri inspirate din povești și Marea carte a jocurilor cu exploratori. Enciclopedii și cărți de știință numai bune de explorat în vacanță Enciclopedia cunoașterii. Corpul uman Copiii sunt natural curioși, iar corpul uman este un subiect atât de vast încât ai toate șansele să rămâi fără răspunsuri rapid în fața rafalelor de întrebări ale celor mai mici sau mai mari. Așa că proaspăt scoasa de la tipar enciclopedie despre corpul uman este o carte ce merită avută în casă, cu informații detaliate și extrem de variate de unde chiar și adulții au muuulte de învățat. Aș recomanda această carte pentru nivelul avansat și copii mai mari, dar pentru cei mai mici editura are o

Mai multe »

Cine este părintele pe sârmă? Cum arată el? Te recunoști?

iunie 13, 2024

Încă de la primele mesaje, la crearea acestei comunități, în decembrie 2019, când eram 200 de părinți pe sârmă (majoritatea mame, dar erau vreo 3 tați și atunci), mi-am propus să mă arăt. Să mă cunoașteți. Să fiu sinceră și autentică, nu doar o mască construită să dea bine în social media. Sigur că asta nu înseamnă că mă cunoașteți la fel de bine ca soțul, prietenii din copilărie sau mama mea. Dar adesea, pe anumite subiecte, voi aflați primii ce-i în sufletul și în mintea mea. Acum câteva săptămâni, te-am îndemnat la puțină reciprocitate, prin completarea chestionarului Portretul părintelui pe sârmă. 350 dintre voi au răspuns pozitiv și le sunt recunoscătoare. Acest articol vine ca răspuns la cererile voastre de a dezvălui măcar câteva detalii relevante desprinse din răspunsuri. Salutare, sunt părinte pe sârmă, mai precis, mamă pe sârmă Doar 4 tați au răspuns chestionarului (deci undeva peste 1%), deși pe grup, statistica spune că aprox. 6% din membri sunt bărbați. Deși sunt în număr mic, nu i-am uitat niciodată, eu, personal, am scris zeci de postări în comunitate reunite sub #tațiimplicați, un tată foarte implicat, George, a fost alături de noi din prima zi și a creat cea mai mare creștere din istoria grupului când ne-a menționat în direct la Europa FM. De asemenea, 4 tați au scris povești sau poezii pentru cartea colectivă pe care o vom lansa fooaarte curând, „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, iar dacă vrei să guști un crâmpei de poveste de tată, ce a scris cu multă emoție, vulnerabilitate și deschidere, o poți face aici. Revenim la mama pe sârmă. Cei mai mulți membri implicați în comunitate sunt mame. Mame ce au, în cea mai mare parte a lor, între 31 și 40 de ani. Cel mai reprezentativ procent din respondente are 2 copii, este căsătorită și a absolvit facultatea sau are studii postuniversitare. Cum interacționează părintele pe sârmă cu comunitatea Cei mai mulți ați spus că sunteți părinte pe sârmă de 1-3 ani și că intrați zilnic pe grup. Vă implicați uneori cu răspunsuri pe grup, atât la postările altor membri, dar și la ale moderatorilor. Drag părinte pe sârmă! Să știi că avem nevoie de implicarea ta și ea contează. Tu contezi! Adesea vezi scris deja aceleași lucruri pe care l-ai fi spus și tu și te oprești. Însă fiecare e unic în felul său și poate ajuta prin împărtășire, și pe cel care cere ajutor, pe cei care citesc, dar și pe sine. Implică-te, comunică, nu sta în umbra, nu ești invizibil, meriți să fii văzut, înțeles, apreciat. Cel mai mult v-au ajutat pe grup – informațiile, resursele de calitate (din ghiduri, interviuri video, postări educative ale echipei PPS), răspunsurile, sfaturile echipei PPS date la postări ale părinților din comunitate, dar și atmosfera de înțelegere și suport, lipsa de judecată și blamare. Adesea viața de părinte e copleșitoare Dacă și tu ai bifat (sau doar ai gândit)că te simți adesea copleșită de toate rolurile și pălăriile pe care le porți, află că nu ești singură. cele mai multe mame se simt astfel. Plus că majoritatea simte că nu petrece destul timp cu copiii săi. Aici, dragile mele, aș vrea să am o baghetă magică și să înlătur vinovăția care se strecoară pe nesimțite în mințile și inimile noastre și să îți insuflu pentru totdeauna certitudinea că nu e nevoie să le faci pe toate. E de ajuns cât faci. Ești de ajuns. Ai nevoie și de timp pentru tine. Să te încarci. Să citești o carte. Să te relaxezi. Să visezi cu ochii deschiși. Să lenevești, Iar copiii tăi vor învăța din asta că nu trebuie să le facă pe toate nici ei, că valoarea lor nu stă în cât de bine și mult performează. Că au dreptul și e ok să se odihnească. Să stea. Să nu facă nimic. Cum se încarcă părintele pe sârmă? Îi place să citeasca cărți pe diferite domenii de specialitate, inclusiv de parenting sau dezvoltare personală, dar ascultă cu plăcere și podcasturi și alte resurse pentru inspirație. Am fost atât de fericită să primesc această confirmare, căci eu sunt o mare iubitoare de cărți și învățare, de 3 ani și ceva organizăm cluburi de carte lunare și avem rubrici permanente cu recomandări de cărți pentru copii și adulți. La fel și postări lunare cu resurse de unde să ne luăm inspirație și infromații de calitate. Ce te ține treaz noaptea? Una din cele mai bifate frustrări pentru părintele pe sârmă este legată de incertitudini în educație: uneori mă simt confuz/ă sau nesigur/ă în privința modului în care ar fi bine să gestionez diferite situații legate de creșterea și educarea copiilor mei. Cred că rezonăm foarte mulți cu această idee și adesea ne punem la îndoială și ne comparăm momentele noastre cele mai proaste cu cele mai bune momente ale celor din jur. Sau de pe rețelele sociale. În cartea „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, vei citi peste 50 de povești autentice, reale, necosmetizate despre viața de părinte. Și vei vedea că nu ești singură și că toți cei 45 de autori au, la rândul lor, îngrijorări, necazuri, îndoieli, momente proaste, greșesc, chiar o dau în bară rău, și asta nu-i face părinți mai puțin buni. Doar părinți imperfecți, suficient de buni. Ne vedem pe plajele lumii, eventual citind și sorbind dintr-un cocktail În final, ne-am bucurat să citim despre cum arată o zi ideală în viața voastră, și parcă am visat și noi, echipa, odată cu voi. Printre ingredientele unei zile ideale pentru părintele pe sârmă, se află: tihna, râsetele, familia, altcineva să facă voastră, marea și plaja, cititul, odihna, natura, cuplul, și, mai ales, totul să fie fără alergătură și trezit la program fix. Vă mulțumim, și eu și echipa PPS care a conceput și interpretat acest chestionar, pentru multe cuvinte de apreciere și recunoștință transmise, ne-au uns la suflet și ne-au reamintit cât de mult bine putem aduce în lume.

Mai multe »