Tu mai crezi în iubire? 2 cărți care te vor ajuta s-o faci, fie că ești dulău, fie că ești arici

Relația de cuplu - recomandare

În urmă cu aproape doi ani am primit o recomandare foarte călduroasă spre o carte despre relația de cuplu de la una din mamele din comunitatea Părinți pe sârmă. Era un volum cu o copertă tare simpatică – un dulău cu colții scoși amenințător și un arici temător, cu lăbuțele încrucișate pe piept, a apărare. Semăna cu coperta unei cărți de copii. Doar că nu era. Nici pe departe.

Sau da? Și poate că ariciul și dulăul sunt copiii noștri interiori ajunși acum într-o relație de iubire?

 

Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu: Vol. 1 Așteptări nerealiste

Relația de cuplu - arici și dulău, vol. 1

Când am citit volumul 1 nu știam cine este Laura Pănăzan, nu o cunoșteam și nici măcar nu știam că va mai urma un al doilea volum.

La lansarea celui de-al doilea am aflat de unde a pornit ideea acestei cărți. Autoarea, Laura Pănăzan, și-a dorit să scrie o carte (inițial era doar o broșură) care să ajute clienții veniți la terapie de cuplu să aibă o vedere de ansamblu și așteptări realiste cu privire la procesul terapeutic. Și, s-a gândit ea, poate îi va inspira și pe colegii terapeuți începători să lucreze cu cupluri.

Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu prezintă așteptările nerealiste, prejudecățile cu care oamenii vin la terapie sau care îi împiedică să facă acest pas atunci când au nevoie. Vrei să tragi cu ochiul la câteva din aceste aștepări?

Ajută-mă să-l repar!

În iubire nu e nevoie de efort!

Perfecțiunea!

Acestea sunt doar 3 din cele 11 așteptări pe care le dezbate Laura în primul volum, așteptări care, fie că ajungem la terapie sau nu, ne cam dau de furcă multora dintre cei care ne aflăm într-o relație de cuplu.

Cum ar fi să tragi cu urechea la procesul terapeutic?

Prin această carte, cu acordul clienților mei, te las să tragi cu urechea și să-ți faci o idee despre ce se întâmplă în spațiul terapeutic. Mă aștept să fii un pic… curios, dar și un pic temător. Cum ești? scria autoarea pe blogul personal la lansarea cărții.

Recunosc, eu am fost curioasă. Și încântată. Și răvășită odată ce am intrat mai adânc în poveste.

Subiectul e clar, terapia de cuplu, fix pe modelul EFT (emotional focused therapy) aceeași terapie a cărei beneficiară am fost și eu și soțul în ultimii ani și cu care rezonez foarte mult.
Ceea ce reușește autoarea este incredibil: printr-o scriitură vie, plină de autenticitate și sinceritate, plus o doză sănătoasă de umor, ne invită, cu fiecare capitol, să luăm loc pe canapeaua din cabinet, alături de un cuplu (de obicei format dintr-un dulău și un arici, la figurat evident).

Aici ne conduce prin procesul terapeutic, prin gândurile, emoțiile și strădania ei de a deschide minți și suflete, prin modul în care poveștile sau incapacitatea de a da acces la poveștile celor doi, are un sens, un sens ce te poate elibera, îți poate oglindi propria poveste sau te poate pune pe gînduri. Cert e că te mișcă. Nu rămâi indiferent.

Am recunoscut replici, tehnici, dar cel mai important, trăiri umane, autenticitatea de a te arăta imperfect și dornic de a fi văzut, auzit și iubit așa cum ești.

Am regăsit bucățele din mine în fiecare poveste, în fiecare cuplu, în fiecare el și ea, în fiecare terapie.

E o carte pe care o recomand tuturor cuplurilor, indiferent de cât de bine se înțeleg (sau nu), singurul avertisment ar fi: nu citi cartea dacă nu ești pregătit să-ți schimbi percepțiile rigide despre el (sau ea) și despre sufletul uman și interacțiunea dintre 2 oameni.

Iubirea nu doare. Relația de cuplu poate suferi, dar nu iubirea e de vină

Pe parcursul cărții mi-am pus multe semne, au fost multe paragrafe, propoziții sau pagini întregi care m-au impactat sau care mi-au răsunat în minte. Aici e o pagină întreagă (sau puțin mai mult), pe care mi-ar plăcea s-o citească fiecare om ce respiră.

Oamenii au nevoie de oameni. Suntem ființe sociale dependente de relațiile cu ceilalți. Când iubim și ne simțim iubiți, avem energie să creștem în toate domeniile vieții. Când nu avem iubire, parcă nimic altceva nu ne poate cu adevărat mulțumi.

Încercăm să substituim pe cineva cu ceva: prin fumat, mâncat compulsiv, shopping, consum de alcool sau de substanțe, jocuri de tot felul, muncă excesivă, studiu extrem, citit intensiv, cult pentru curățenie, vizionări TV, navigări pe net, de la interacțiuni pe rețele sociale până la căutări de idoli sportivi, politici, religioși, intelectuali ori artistici.

Toate aceste surogate ne dau iluzorii stări de bine. Ne alină temporar. Ne spală creierii un pic, cât să uităm de o stare de rău, de o lipsă profundă.

Dependențele nesănătoase ne oferă beneficii subțirele. Validări de moment. Dar ne spoliază de energie pe termen lung. Tocmai pentru că minciuna costă. E nevoie de un mare consum din proria vitalitate ca să te poți păcăli. Ca să ții departe de conștient adevărul despre tine, setea reală de iubire. Dorul. Durerea.

Iubirea nu doare. Doare neiubirea. Iubirea înalță. Iubirea te crește. Dacă tu crezi că mă refer doar la iubirea primită de tine, ia aliniatul de la capăt și citește-l și dinspre iubirea pe care o oferi. Ție și celorlalți.

 

Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu: Vol. 2 Emoții în pielea goală

Relația de cuplu - arici și dulău, vol 2

Ne aflăm la aproape 2 ani distanță de prima întâlnire cu ariciul și dulăul. Dar situația e diferită.
Deja o cunosc pe autoare personal, am reușit să strecor în programul ei atât de aglomerat chiar și o întâlnire live în comunitatea Părinți pe sârmă, unde am vorbit despre aceeași dinamică. Și pentru că relația de cuplu este unul din subiectele cele mai aprinse pentru părinții pe sârmă, live-ul este în top 3 al celor mai vizionate live-uri de pe grup. Te invit și pe tine să-l (re)vezi, după ce termini acest articol.
Cartea e mai mult poveste decât teorie (deși am aflat deja că Laurei îi place să fie profesoară, iar capitolul meu preferat scris astfel se numește „Transpiră ca să rămâi viu”.
Am simțit o evoluție, o profunzime mult mai mare în cel de-al doilea volum, în trecerea de la povești ale diverselor cupluri ce ilustrează cele 11 așteptări nerealiste (în primul volum) către terapia de cuplu pentru patru perechi.
Mai precis, suntem invitați (din nou) în cabinetul de psihoterapie pentru a fi martorii poveștilor a 4 cupluri, 8 oameni care au ceva în comun: dorința de a fi văzuți, iubiți, alinați, conectați.
Și oamenii aceștia sunt reali, nu sunt niște cupluri perfecte, nici mai rele decât mine sau tine, nici măcar previzibile, (nici în dansul lor de arici/dulăi nu e așa de simplu, apare și duriciul, fac schimb de roluri câteodată). Dar e imposibil să nu te regăsești pe ici pe colo sau poate chiar ca-ntr-o oglindă în unii dintre ei. Și când să te atașezi de un cuplu, hop apare următorul și nu mai poți să ai favoriți.

Este această carte pentru mine, dacă nu sunt specialist?

Pot să vă spun că nu e o carte scrisă pentru terapeuți, ci pentru fiecare dintre noi, pentru a ne întâlni cu noi înșine, în pielea goală. Și cu cuplurile noastre, dezbrăcate de așteptări, de perfecțiune, de prejudecăți. Cu emoțiile la vedere.
O fi Laura psihoterapeut, însă are darul povestitorului și mânuiește cuvintele cu mare măiestrie, așa că lectura curge lin și natural, poate doar emoțiile tale, trăirile și introspecțiile pe care Laura te invită în multe pagini să le ai, doar acestea pot să-ți îngreuneze lectura.
În carte vei regăsi 3 planuri : al terapiilor, al vieții personale a autoarei (și cât de fain ne arată cum funcționează și dansează dulăul și ariciul în cuplul lor real) și unul al dialogului cu cititorul (de aici vin plânsetele și emoțiile, că n-ai cum fugi chiar de fiecare dată).

O frântură din emoțiile în pielea goală

Acum las loc unui citat – m-am hotărât greu pe care să vi-l împărtășesc, după cum vedeți din imagine mi-am pus cel puțin 20 de semne.
De ce sondăm trecutul ăsta atât de mult? De ce lucrăm cu emoții? De ce abordăm subiecte tabu (secrete de familie, sexualitate, aventuri)? De ce urmăresc incizii atât de adânci? (…)
În psihoterapie nu eu sunt eroul în halat alb! Ci tu, clientul meu. Tu faci incizii adânci. Eu doar te încurajez, îți dau la mână câte un instrument și îți potrivesc mai bine ochelarii cu lentile de microscop.
Pe acolo mă duci tu în procesul tău de explorare. Ochii tăi sunt cei care în sfârșit văd. Acolo în străfund s-a scris scenariul tău de viață. Doar acolo poți găsi lumina din adânc. Trecând prin emoție.
Îți amintești de stratul acela de sub casa sufletului tău, unde rădăcinile se confundă cu pământul? (notă: e vorba de un model detaliat în carte al construcției noastre interioare)
Acolo îți sunt resursele. Acolo e potențialul tău de creștere. De acolo te-ai putea rescrie. Tu pe tine. Din lumina din adânc, mă repet. Te-ai rezămisli.
Drumul reușitei va fi construit, mergând până la capăt (cu ochii larg deschiși, în timp ce eu îți țin lampa ridicată) pe drumul nereușitei, cel îndelung bătătorit.
Îți sunt martor ca să devii martor, îți amintești?
Abia când te cunoști ca întreg și îți iei în mâini trecutul, poți începe să te remodelezi, să îți devii creator. Abia atunci începe travaliul schimbării. Când te clarifici și capeți sens.

Tu mai crezi în iubire?

În final, vă spun doar că e o carte scrisă de către un om care crede în iubire și în relația de cuplu și asta mi se pare că dă putere demersului cărții și autoarei.
Nu cunosc o astfel de carte în spațiul românesc, dar m-a dus cu gândul la bestseller-ul internațional „Poate ar fi bine să discuți cu cineva” de Lori Gottlieb, cu excepția că acolo erau câteva povești de psihoterapie, povești individuale, iar aici sunt 4 cupluri, pe care le vom însoți și în volumul 3 unde se va desfășura, de fapt, terapia schimbării.
Eu nădăjduiesc că acolo vom vedea cum dansul în contratimp (lătratul și aricitul) se va mai echilibra și fiecare va începe să îl vadă pe celălalt mai mult, să empatizeze cu el, cu apărările lui, cu unicitatea lui.
Din iubire.

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Povești pe sârmă - principal

Epopeea cărții „Povești pe sârmă” de la precomandă în mâinile tale

iulie 22, 2024

Au trecut 3 săptămâni de când s-a încheiat precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Trei săptămâni cu multe momente de la agonie la extaz  de când mă țineam cu un singur deget de sârmă până să dansez pe sârmă. În momentul în care scriu acest text, 99% din cele 500 de cărți cumpărate în perioada de precomandă au fost expediate. Și când te gândești că duminică, pe 30 iunie, când cifra magică a fost atinsă, n-aveam nici cea mai mică idee despre cât de lungi și anevoioase vor fi aceste 3 săptămâni… cât de imperfecte. Două cuvinte despre precomandă Simt să fac câteva clarificări despre precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Mulți dintre voi sunteți familiarizați cu această formulă precomandă, de la editurile care oferă șansa cumpărării unei cărți, cu ceva săptămâni (uneori chiar luni) înainte de intrarea în stoc a cărții propriu-zise. Cu o reducere și ceva beneficii, iar cei care au comandat-o în acea perioadă, o primesc după o perioadă determinată. La fel am gândit și noi perioada aceasta, cu marea diferență că fiind un proiect 100% independent – deci fără edituri, sponsori și alte entități în spate – toate costurile au fost suportate de mine, prin compania pe care am înființat-o, Părinți pe sârmă SRL. De aceea, precomanda nu a fost menită doar să aducă poveștile pe sârmă mai devreme, cu o reducere de 35% și bucuria de a fi printre primii 500 care o citesc, ci, mai ales, de a strânge suma necesară să printăm această carte. Fără această acțiune masivă, acest volum de povești ale părinților pe sârmă nu ar fi văzut lumina tiparului.  Gata precomanda, unde-i cartea Povești pe sârmă? Ne-am bucurat și am sărbătorit că săptămâna de precomandă 24-30 iunie a fost un succes. Și am reușit, în urma unei campanii de mai bine de o lună să strângem cele 400+ de comenzi (unii au cumpărat mai multe exemplare, de aceea cele peste 400 de comenzi au însumat 500 de cărți). În perioada aceasta cea mai mare contribuție au avut-o co-autorii care au împărtășit în comunitate  frânturi din poveștile lor din carte și, poate mai important, emoțiile și trăirile lor în aducerea la lumină a respectivelor povești. Deja după o săptămână primeam, pe toate canalele, mesaje de genul: „Unde e cartea? Să știi că la mine n-a ajuns? E vreo problemă cu comanda mea?” Deși am comunicat intens despre condițiile precomenzii și despre cele 2-3 săptămâni de așteptare, mulți au ratat informația. Nu-i nimic, am scris din nou, am răspuns tuturor, am cerut răbdare. În același timp, mi se cerea și mie să am răbdare, de la tipografie, că termenul de 2-3 săptămâni, era de la momentul BT-ului (bun de tipar) și e vremea tipăririi manualelor, așa că am avut de așteptat. Pe 10 iulie vă scriam: Ta na na naaaaaa! Habemus carte Și după ce am primit cu bucurie telefonul de la tipografia Real că e gata cartea, după ce am cărat – împreună cu soțul – vreo 900 de kilograme de cărți de la poartă în sufrageria goală (în casa în care nu ne-am mutat încă), dar care a devenit prima casă a cărților „Povești pe sârmă”, am socotit eu că până pe 15 iulie am timp să expediez cele 400 de colete. Că totul a mers conform planului până atunci. Terminarea cărții. Obținerea ISBN-ului (un număr unic dat de Biblioteca Națională a României), campania de precomandă, chiar și livrarea de la tipografie a fost cu o marjă de eroare de 3-4 zile… Totul a fost bine calculat cu vreo 6 săptămâni înainte, toate împletite de așa natură încât pe 15-16 iulie fiecare din cele 500 de prime exemplare să ajungă în mâinile celor care au precomandat-o. Nu puteam să mă înșel mai tare… Coletul. Unde-i coletul? Când te vezi cu munți de cărți și tu ești una, chemi întăriri. Fiică-mea, Iris, de aproape 11 ani, aștepta deja de vreo 5 zile să ajungă cărțile să poată să mă ajute cu împachetatul, până nu pleca în tabără. Joi, pe 11 iulie, ni s-au alăturat Emilia Furduiu și Dan, soțul ei, iar în 4, preț de o după-amiază ne-am simțit stăpânii lumii pachetelor. Pe Emilia o știți deja, eu îi spun image guru, ea e responsabilă de copertă, de grafică, de așezarea în pagină, tot ce are legătură cu imaginile e de la Emilia.  În câteva ore am ambalat vreo 300 de plicuri cu bule cu o carte, vreo 20 cu 2 și peste 20 de cutii cu 3-6 cărți fiecare. Am stat pe jos, într-o sufragerie goală, plină doar de cărți, de pachete, de ambalaje de hârtie… munți de hârtie. Apoi am mers acasă, la apartament și am devorat jumătate de pepene și-un pui pe sticlă și ne-am uitat la Encanto. Și-apoi iar am împachetat.  Unde ziceai c-a fost problema? Păi totul pare perfect, nu? De pe 11 iulie până pe 15 sunt 4 zile (cine mai socotește că urmează weekend, ai de depus dosarul pentru înscrierea copilului mai mare la liceu sau că cel mic pleacă în tabără?). Nu contează. Socoteală rămâne: 100 de cărți pe zi trimise. Termenul respectat. Totul e minunat, așa-i? Nu, deloc. De-abia acum a început chinul meu. Dar vouă vă zic în 2 paragrafe ce-am pătimit 10 zile. Doamne, ce de emoji îmi vine să adaug, dar pe blog nu se văd decât ca niște semne de întrebare sâcâitoare și fără rost. Așa că nădăjduiesc că o să vă folosiți imaginația.  Pentru expediere am făcut contract cu Sameday, cei care au cea mai extinsă rețea de easybox-uri din țară. În precomandă, am oferit livrarea gratuită la easybox și doar 10 lei pentru livrarea acasă. Așa că îți închipui că majoritatea coletelor erau cu livrarea la easybox. Doar că nu puteam genera niciunul din acele awb-uri automat, așa cum ar fi fost normal. Era o problemă de IT. Ceva din instalarea modulului Sameday pe site-ul meu nu era ok. Și nu mergea. Ce-mi rămânea de făcut? Să încep expedierile care merg. Am

Mai multe »

Cărți și jocuri numai bune de explorat în vacanță

iulie 10, 2024

Vacanța e, în sfârșit, aici cu trezit târziu, leneveală pe săturate, visat cu ochii deschiși, călătorii, tabere, vizite la bunici și muuuultă înghețată. Sună minunat până auzi același refren din nou și din nou: mă plictiseeeeeesc. Sună cunoscut, nu? Ei bine, se întâmplă și la case mai mari și avem ceva strategii pregătite pentru cazurile de urgență, însă pentru noi jocurile și cărțile sunt și au fost mereu o mare evadare din plictiseală, dar și o modalitate de a ne conecta, a explora lumi noi și a hrăni curiozitatea întregii familii. Așa că, v-am pregătit o serie de recomandări de cărți și jocuri, perfecte pentru zilele de vară, cu invitații la călătorii, la explorat, la ghidușii, la jucăușenie și, nu în ultimul rând, o bună ocazie de a nu lăsa creierul celor mici să lâncezească toată vara. Sunteți pregătiți? Ah, înainte să purcedem în explorarea noastră, e nevoie să știi că am un cadou pentru tine: un cod de reducere de 15% extra față de prețurile de pe site la cărțile și jocurile recomandate, o găsești la finalul articolului.    Când călătoresc iau cu mine… Ema și Eric descoperă Europa de Ioana Chicet Macoveiciuc Nu știu dacă mai e vreun părinte din România care să nu știe de zecile de cărți din colecția cu Ema și Eric și aventurile familiei Pofticioșilor. Dar cea mai nouă apariție este acest volum, în care Familia Pofticioșilor pleacă într-o călătorie prin Europa, de la nord la vest, trecând prin 9 țări. Explorează Praga, castelele din Cehia, Țara lui Moș Crăciun, Aurora Boreală din Norvegia , trec și prin țara unde s-a inventat Lego (Danemarca) și ajung chiar și în Elveția, țara ghețarilor și a ciocolatei. Spre bucuria lui Eric, dacă ați mai citit și alte cărți cu Ema și Eric, știți deja că fratele mai mic este cel mai pofticios membru al familiei. Să mai zic ce speranțe mi-a dat să văd scris: Vol. 1? Car urmează și altele. Abia le aștept. Iubim cărțile cu Ema și Eric, deși copiii mei au mai crescut, pentru modul foarte amuzant și jucăuș în care sunt scrise, pentru ilustrațiile atât de calde și atrăgătoare create de Lavinia Trifan, dar și pentru că îți fac o poftă nebună să călătorești, să descoperi lucruri noi, să revezi locuri dragi și scot la iveală amintiri ce lâncezeau prin sertarele minții. Sper că nu ați ratat „Iubim să călătorim. Ema și Eric descoperă România” care beneficiază zilele acestea de reducere de 30%.Vârstă recomandată: 3+ iar ca maxim nu există, o să vă amuzați și o să aflați lucruri noi și voi, părinții sau bunicii.   Sunt imbatabil: QUIZ în familie Încă de când băiatul meu, primul născut, avea 2-3 ani am început să-i iau acest joc cu întrebări.„Sunt imbatabil” e o colecție evantai de la 2 ani la 10, care dezvoltă inteligența copiilor. Conține 500 de întrebări și răspunsuri alese în funcție de nivelul de cunoaștere al copilului. Intrebarile fac parte din programa școlară, stimulând gândirea, iar pentru că are formatul unui joc, copii nu realizează că învață.Noi n-am ratat nicio ediție, le-am făcut cadou, le-am cărat după noi prin avioane, vacanțe, la plajă, pentru a alunga momentele de plictiseală și a ține mintea celor mici mereu activă.Nu vă mai zic câte lucruri noi au învățat, noi ne-am amintit diverse situații, cum era școala pe vremea noastră, câte o povestioară ici colo, toate ne-au făcut să le îndrăgim foarte mult. Dar jocul nou apărut, Quiz în familie (de la 7 la 107 ani scrie pe copertă) a urcat instant în topul preferințelor. Să mai răspundă și părinții, nu doar copiii. Plus că l-a prins chiar și pe adolescentul nostru de 15 ani și ne-a adus multe momente de distracție și cunoaștere în joacă înainte de examenul de Evaluare Națională, când am evadat o zi la mare. Cum se joacă. Aveți 4 seturi cu întrebări, pe vârste și clase (pregătitoare, clasa I, aII-a, până la clasele V-VIII și adulți) cu întrebări din diferite domenii, precum geografie, istorie, limba română, științe și activități din timpul liber, inclusiv provocări amuzante, jocuri de inteligență, mimă, cântece și multe altele. Sunt concepute pentru a fi provocatoare și educative pentru toate vârstele și ajută la dezvoltarea gândirii critice, a memoriei și a abilităților de rezolvare a problemelor.   Marea carte cu jocuri pentru minte Am ajuns la partea mea preferată, jocurile. Cel mai greu e când plecăm în vacanță să luăm cu noi toate jocurile pe care și le doresc copiii. Ar însemna să avem o valiză doar pentru jocuri și cărți, și asta nu e mereu posibil. Ei bine, noi am rezolvat problema aceasta, cu o carte joc.Să vă explic: „Marea carte cu jocuri pentru minte” este o carte cu toate paginile cartonate, o carte ce reunește 8 jocuri, pentru antrenarea constantă a materiei cenușii prin jocuri și poftă de râs. După ce asamblezi cu ușurință piesele și zarul pe care le găsești în carte, poți începe jocul. Ai de unde alege, fie că alegi Astro-provocarea,  Tableologia (un fel de table), Triunghiul magic sau te încumeți să evadezi din laborator. Pe lângă hohotele de râs e posibil să experimentezi a îmbunătățire a abilităților mentale și matematice, dar și o sporire a strategiilor și capacităților lingvistice. Dacă astfel de cărți joc vă plac, DPH are o coleție mai mare, iar preferatele noastre sunt Marea carte cu jocuri inspirate din povești și Marea carte a jocurilor cu exploratori.  Enciclopedii și cărți de știință numai bune de explorat în vacanță Enciclopedia cunoașterii. Corpul uman Copiii sunt natural curioși, iar corpul uman este un subiect atât de vast încât ai toate șansele să rămâi fără răspunsuri rapid în fața rafalelor de întrebări ale celor mai mici sau mai mari. Așa că proaspăt scoasa de la tipar enciclopedie despre corpul uman  este o carte ce merită avută în casă, cu informații detaliate și extrem de variate de unde chiar și adulții au muuulte de învățat. Aș recomanda această carte pentru nivelul avansat și copii mai mari, dar pentru cei mai mici editura are o

Mai multe »
portret părinte pe sârmă

Cine este părintele pe sârmă? Cum arată el? Te recunoști?

iunie 13, 2024

Încă de la primele mesaje, la crearea acestei comunități, în decembrie 2019, când eram 200 de părinți pe sârmă (majoritatea mame, dar erau vreo 3 tați și atunci), mi-am propus să mă arăt. Să mă cunoașteți. Să fiu sinceră și autentică, nu doar o mască construită să dea bine în social media. Sigur că asta nu înseamnă că mă cunoașteți la fel de bine ca soțul, prietenii din copilărie sau mama mea. Dar adesea, pe anumite subiecte, voi aflați primii ce-i în sufletul și în mintea mea. Acum câteva săptămâni, te-am îndemnat la puțină reciprocitate,  prin completarea chestionarului Portretul părintelui pe sârmă. 350 dintre voi au răspuns pozitiv și le sunt recunoscătoare.  Acest articol vine ca răspuns la cererile voastre de a dezvălui măcar câteva detalii relevante desprinse din răspunsuri.   Salutare, sunt părinte pe sârmă, mai precis, mamă pe sârmă Doar 4 tați au răspuns chestionarului (deci undeva peste 1%), deși pe grup, statistica spune că aprox. 6% din membri sunt bărbați. Deși sunt în număr mic, nu i-am uitat niciodată, eu, personal, am scris zeci de postări în comunitate reunite sub #tațiimplicați, un tată foarte implicat, George, a fost alături de noi din prima zi și a creat cea mai mare creștere din istoria grupului când ne-a menționat în direct la Europa FM. De asemenea, 4 tați au scris povești sau poezii pentru cartea colectivă pe care o vom lansa fooaarte curând, „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”,  iar dacă vrei să guști un crâmpei de poveste de tată, ce a scris cu multă emoție, vulnerabilitate și deschidere, o poți face aici. Revenim la mama pe sârmă. Cei mai mulți membri implicați în comunitate sunt mame. Mame ce au, în cea mai mare parte a lor, între 31 și 40 de ani. Cel mai reprezentativ procent din respondente are 2 copii, este căsătorită și a absolvit facultatea sau are studii postuniversitare.     Cum interacționează părintele pe sârmă cu comunitatea Cei mai mulți ați spus că sunteți părinte pe sârmă de 1-3 ani și că intrați zilnic pe grup.  Vă implicați uneori cu răspunsuri pe grup, atât la postările altor membri, dar și la ale moderatorilor.  Drag părinte pe sârmă! Să știi că avem nevoie de implicarea ta și ea contează. Tu contezi! Adesea vezi scris deja aceleași lucruri pe care l-ai fi spus și tu și te oprești. Însă fiecare e unic în felul său și poate ajuta prin împărtășire, și pe cel care cere ajutor, pe cei care citesc, dar și pe sine. Implică-te, comunică, nu sta în umbra, nu ești invizibil, meriți să fii văzut, înțeles, apreciat. Cel mai mult v-au ajutat pe grup – informațiile, resursele de calitate (din ghiduri, interviuri video, postări educative ale echipei PPS), răspunsurile, sfaturile echipei PPS date la postări ale părinților din comunitate, dar și atmosfera de înțelegere și suport, lipsa de judecată și blamare.   Adesea viața de părinte e copleșitoare Dacă și tu ai bifat (sau doar ai gândit)că te simți adesea copleșită de toate rolurile și pălăriile pe care le porți, află că nu ești singură. cele mai multe mame se simt astfel. Plus că majoritatea simte că nu petrece destul timp cu copiii săi. Aici, dragile mele, aș vrea să am o baghetă magică și să înlătur vinovăția care se strecoară pe nesimțite în mințile și inimile noastre și să îți insuflu pentru totdeauna certitudinea că nu e nevoie să le faci pe toate. E de ajuns cât faci. Ești de ajuns. Ai nevoie și de timp pentru tine.  Să te încarci. Să citești o carte. Să te relaxezi. Să visezi cu ochii deschiși. Să lenevești,  Iar copiii tăi vor învăța din asta că nu trebuie să le facă pe toate nici ei, că valoarea lor nu stă în cât de bine și mult performează. Că au dreptul și e ok să se odihnească. Să stea. Să nu facă nimic.    Cum se încarcă părintele pe sârmă? Îi place să citeasca cărți pe diferite domenii de specialitate, inclusiv de parenting sau dezvoltare personală, dar ascultă cu plăcere și podcasturi și alte resurse pentru inspirație.  Am fost atât de fericită să primesc această confirmare, căci eu sunt o mare iubitoare de cărți și învățare, de 3 ani și ceva organizăm cluburi de carte lunare și avem rubrici permanente cu recomandări de cărți pentru copii și adulți. La fel și postări lunare cu resurse de unde să ne luăm inspirație și infromații de calitate.   Ce te ține treaz noaptea? Una din cele mai bifate frustrări pentru părintele pe sârmă este legată de incertitudini în educație: uneori mă simt confuz/ă sau nesigur/ă în privința modului în care ar fi bine să gestionez diferite situații legate de creșterea și educarea copiilor mei. Cred că rezonăm foarte mulți cu această idee și adesea ne punem la îndoială și ne comparăm momentele noastre cele mai proaste cu cele mai bune momente ale celor din jur. Sau de pe rețelele sociale. În cartea „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, vei citi peste 50 de povești autentice, reale, necosmetizate despre viața de părinte. Și vei vedea că nu ești singură și că toți cei 45 de autori au, la rândul lor, îngrijorări, necazuri, îndoieli, momente proaste, greșesc, chiar o dau în bară rău, și asta nu-i face părinți mai puțin buni. Doar părinți imperfecți, suficient de buni. Ne vedem pe plajele lumii, eventual citind și sorbind dintr-un cocktail În final, ne-am bucurat să citim despre cum arată o zi ideală în viața voastră, și parcă am visat și noi, echipa, odată cu voi. Printre ingredientele unei zile ideale pentru părintele pe sârmă, se află: tihna, râsetele, familia, altcineva să facă voastră, marea și plaja, cititul, odihna, natura, cuplul, și, mai ales, totul să fie fără alergătură și trezit la program fix.  Vă mulțumim, și eu și echipa PPS care a conceput și interpretat acest chestionar, pentru multe cuvinte de apreciere și recunoștință transmise, ne-au uns la suflet și ne-au reamintit cât de mult bine putem aduce în lume.

Mai multe »