Ești maestră la multitasking? Și dacă asta te face să-ți pierzi cumpătul mai des?

Să fii părinte e greu.

Când ajungi într-o stare de epuizare, somnul neîntrerupt pe timpul nopții e un vis îndepărtat, parcă ești un câmp cu mine pe care copiii tot sar și toate par să-ți explodeze în față, atunci e foarte probabil să intri într-o zonă în care să-ți pierzi des cumpătul.

Să-ți spun un secret: nu există părinte care nu-și pierde cumpătul.

Dar ca să îți mai dezvălui un secret, o să-ți spun că dacă vrei să faci pași concreți, clari spre a-ți gestiona mai bine emoțiile, ar fi bine să renunți la multitasking.

Acesta este marele meu aha după ce am ascultat-o pe Carla Naumberg, autoarea cărții Cum să nu-ți pierzi cumpătul, apărută la editura Corint, carte pe baza căreia am organizat în februarie un club de lectură pentru părinții cititori din comunitatea Părinți pe sârmă.

Și dacă tot am avut un moment aha, de ce să nu-l împărtășesc cu voi, poate vă va ajuta și pe voi măcar să vă pierdeți cumpătul mai rar cu 10%.

Ce-i cu multitasking-ul?

Multitaskingul – a trece de la un task la altul sau a jongla cu mai multe de-odată, aceasta e definiția.

Și pe lângă că-i un mit, cauzează și foarte mult stres.

Și dacă tot auzim peste tot despre stres și cât de rău ne face, haideți să ne lămurim, cu ajutorul cuvintelor autoarei ce este stresul:

Stresul este convingerea, sentimentul sau gândul că nu putem face față lucrurilor care ni se întâmplă.

Să zicem că în timp ce conduci, îți mai arunci și un ochi pe telefon la mesajele de la soțul cu ce cumpărături trebuie să iei la supermaket înainte de a a junge acasă și îl asculți pe copil când îți povestește în lacrimi cum s-a certat cu cel mai bun prieten, plus că în capul tău se învârt încă 5 lucruri (ce să gătești la cină, oare am trimis emailul ăla? etc).

E multitasking ca la carte, sigur l-ai identificat.

Ca să fie și mai ușor de vizualizat, închipuie-ți că jonglezi cu 10 mingii de-odată, fiecare de o altă dimensiune și consistență.

Ghici ce se va întâmpla?

Bingo. Vei scăpa o parte din mingii pe jos.

Dar în cazul nostru, al mamelor, mingiile respective arată ca în imaginea de mai jos.

Totuși, ați putea spune că femeile sunt mai bune la multitasking decât bărbații. Însă acesta este un mit ce trebuie spulberat și există deja studii consistente care au concluzionat că a face mai multe lucruri în același timp nu este o abilitate a niciunui sex, de fapt e cam improbabil. Mai mult, consumul mental este foarte mare și ne ia mai mult timp și facem mai prost acele lucuri pe care le facem în același timp cu altele.

Dacă și tu te simți mult prea încărcată de lucruri pe care trebuie să le faci și să le ții minte, acea listă infinită de lucruri de făcut și de ținut minte pentru bunul mers al familiei și casei, este foarte probabil să fii afectată de ceea ce se numește încărcătura mentală (mental load, în original). Poți citi pe larg despre asta în articolul meu: Munca invizibilă de pe umerii mamelor.

De asemenea, cercetările citate de Carla Naumberg au demonstrat că multitasking-ul ne crește stresul în mod indirect astfel:

Ne distrage atenția și crește probabilitatea să scăpăm tigaia, copilul sau să ne ardem cu aburii ciorbei;
Ne crește anxietatea și ne reduce creativitatea, iar asta se poate traduce într-o îngrijorare supradimensionată și o gamă limitată de soluții;
Crește probabilitatea ca noi să ratăm informații și indicii importante. Când faci 5 lucruri în același timp e greu să observi că cei mici sunt suprastimulați și prea somnoroși și atunci criza e doar o chestiune de timp.
Ne face mai puțin eficienți. Doar avem impresia că facem mai multe lucruri în același timp. În realitate, facem lucrurile pe jumătate, dacă nu cumva le stricăm și ne ia de două ori mai mult timp să le ducem la bun sfârșit decât dacă le-am fi făcut pe rând.

Ei, dacă știam că e așa de rău, încetam demult.
Acum nu mai fac 5 lucruri în același timp, fac doar unul.

Am auzit mulți părinți care se lăudau că ei au capacitatea să le citească copiilor povestea de noapte bună, iar în capul lor să se deruleze lista de taskuri pe a doua zi, gândurile la soacra bolnavă, soțul gelos și câinele care trebuie dus la veterinar.

Cu părere de rău te anunț că asta se numește tot multitasking. Și îți face la fel de rău.

Iar pericolul de a-ți pierde cumpătul dacă al tău copil are o întrebare, mai vrea (Doamne ferește) încă o poveste sau vrea să meargă pentru a treia oară la baie înainte de culcare (doar să se asigure) e aproape de 100%.

Cum să nu mai faci multitasking

Ca să setăm așteptări realiste și să mai domolim din încărcătura acestui task (încă unul), o să-ți împărtășesc cuvintele autoarei de la începutul acestui capitol:

Vreau să îți fie clar: nu spun că ar trebui să îți propui ca niciodată să nu mai faci mai multe lucruri simultan.Este imposibil, așa că fă bine și trece asta în dosarul ChestiilePerfecteCareNuSeVorÎntâmplaNiciodată, apoi închide-l la loc. Vreau doar să încerci să observi cum se leagă multitasking-ul de pierderea cumpătului și să privești single-tasking-ul ca pe una din numeroasele strategii la care poți recurge atunci când ai nevoie să îți calmezi butoanele.

Iată procesul în 4 pași pe care ni-l recomandă autoarea pentru a nu mai face multitasking:

Conștientizează că faci multitasking
Poți alege să faci un singur lucru o dată
Decide dacă acum este momentul să faci un singur lucru
Continuă, orice ar fi.

Bine, bine, toate par simple în teorie, practica ne omoară.

Știu că ți-a trecut prin cap gândul acesta, stai liniștită nu ești singură! Dar pentru că am promis mereu ca în momentul în care termini un articol sau orice resursă de-a mea, să știi practic cum să implementezi măcar un pas diferit pentru a-ți îmbunătăți experiența de părinte, o să-ți las, punctual, câteva idei cheie cu care am rămas eu după citirea capitolului despre multitasking din cartea Cum să nu-ți pierzi cumpătul. Ghid practic pentru a deveni un părinte (mai) calm, de Carla Naumburg.

La punctul 3, decide dacă acum e momentul să faci un singur lucru, iată câteva idei care m-au ajutat pe mine, câteva steaguri roșii care funcționează foarte bine ca să-mi reamintească că ACUM e momentul să mă opresc:

1. Ești deja stresat, încordat, obosit?

Atunci clar e nevoie să te oprești din a mai face mai multe lucruri. Atunci e cel mai probabil că paharul tău e gol și nervii tăi sunt aproape să dea în clocot. Așa că, dacă te simți deja copleșit, cel mai înțelept lucru pe care îl poți face e să te oprești. Să iei o pauză.

Oare chiar se va sfârși lumea dacă în seara asta când mai ai de terminat cina, îi zorești pe copii la baie, încerci să mai deretici și prin bucătărie (deh, când altcândva?), iei o pauză de 10 minute? Și decizi care e mai importantă. Dacă poate altcineva să te suplinească la terminarea cinei sau la spălatul copiilor sau chiar dacă le lași baltă pentru 10 minute, măcar o să fie mai puține șanse să urli la copii și să încheiați seara în lacrimi și frustrări (iar).

2. Există consecințe semnificative dacă o dai în bară cu jonglatul taskurilor ăstora?

Dacă asculți un podcast în timp ce speli vasele sau alergi pe bandă, felicitări! Un multitasking care nu-ți pune viața în pericol, chit că o să mai pierzi din idei. Nu e mare lucru.

Dar să scrii mesaje pe telefon în timp ce conduci?

Da, știu că faci asta câteodată pentru că și eu fac asta. Și ca să îmi aduc aminte să mă opresc, am câteva strategii.

Ori nu scot deloc telefonul din geantă – dar să nu fie la îndemână nici ea – ori, dacă asta nu e posibil, am acceptat să mi se dea peste mâini. Metaforic, sigur, i-am comunicat fiicei mele că ori de câte ori mă vede că verific telefonul în timp ce conduc să-mi facă observație. Știu, nu e chiar ortodox, dar funcționează.

Sigur că sunt multe alte domenii în care e periculos să facem mai multe lucruri în același timp, e nevoie să fim prezenți și să ne observăm și să ne propunem să facem lucrurile pe rând.

3. Sunt copiii tăi în preajmă?

Aici a intervenit cel mai mare aha al meu când am ascultat-o pe autoare, în urmă cu aproape un an, la o conferință. Când încerci să faci 5 lucruri în același timp și apare copilul – care te vrea doar pentru el, pentru el o privire peste umăr și să te uiți prin el în timp ce butonezi telefonul, nu sunt deloc satisfăcătoare – atunci steagul se transformă în alarmă.

O alarmă care țiiiiiiiiiiuie zgomotos. Iar pulsul tău accelerează de parcă ai văzut ursul. Atunci e momentul să le iei pe rând. Spune-i copilului că vrei să îl auzi, să îți spună tot despre supărarea lui, să seteze ceasul pentru X minute și când sună o să-i acorzi toată atenția ta. Termină ce e urgent și restul pune-le pe pauză.

Alte idei care mi-au plăcut și pe care le poți implementa

cere ajutor – de la partener, părinți, socri, prieteni, cursuri, orice fel de ajutor când să fii departe de copii sau altcineva să te ajute la treburi, este de preferat;
când știi că urmează o perioadă din zi foarte aglomerată, fă preventiv timp special cu copilul pentru 20 de minute (când îi acorzi toată atenția ta), pentru ca el să poată apoi, cu cupa emoțională plină, să se joace și singur o perioadă;
când nu mai ai alte soluții, pune-i la televizor sau comandă pizza în loc să te stresezi cu cina. Crede-mă, o mamă mai calmă și pizza sunt soluții mult mai sănătoase decât salata aia hrănitoare serită cu țipete și încordare.

Tu ce idee ai vrea să aplici de azi în privința multitasking-ului?

Te pot ajuta cu ceva să reușești ce ți-ai propus?

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

This Post Has 2 Comments

Diana aprilie 4, 2023 Răspunde
Foarte util articolul ! E necesar mult exercițiu, dar o dată ce devine obicei să nu mai faci multitasking, beneficiile sunt f mari
1. Adina Giurgea aprilie 19, 2023 Răspunde
  Așa e, mulțumesc de feedback!

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Epopeea cărții „Povești pe sârmă” de la precomandă în mâinile tale

iulie 22, 2024

Au trecut 3 săptămâni de când s-a încheiat precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Trei săptămâni cu multe momente de la agonie la extaz de când mă țineam cu un singur deget de sârmă până să dansez pe sârmă. În momentul în care scriu acest text, 99% din cele 500 de cărți cumpărate în perioada de precomandă au fost expediate. Și când te gândești că duminică, pe 30 iunie, când cifra magică a fost atinsă, n-aveam nici cea mai mică idee despre cât de lungi și anevoioase vor fi aceste 3 săptămâni… cât de imperfecte. Două cuvinte despre precomandă Simt să fac câteva clarificări despre precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Mulți dintre voi sunteți familiarizați cu această formulă precomandă, de la editurile care oferă șansa cumpărării unei cărți, cu ceva săptămâni (uneori chiar luni) înainte de intrarea în stoc a cărții propriu-zise. Cu o reducere și ceva beneficii, iar cei care au comandat-o în acea perioadă, o primesc după o perioadă determinată. La fel am gândit și noi perioada aceasta, cu marea diferență că fiind un proiect 100% independent – deci fără edituri, sponsori și alte entități în spate – toate costurile au fost suportate de mine, prin compania pe care am înființat-o, Părinți pe sârmă SRL. De aceea, precomanda nu a fost menită doar să aducă poveștile pe sârmă mai devreme, cu o reducere de 35% și bucuria de a fi printre primii 500 care o citesc, ci, mai ales, de a strânge suma necesară să printăm această carte. Fără această acțiune masivă, acest volum de povești ale părinților pe sârmă nu ar fi văzut lumina tiparului. Gata precomanda, unde-i cartea Povești pe sârmă? Ne-am bucurat și am sărbătorit că săptămâna de precomandă 24-30 iunie a fost un succes. Și am reușit, în urma unei campanii de mai bine de o lună să strângem cele 400+ de comenzi (unii au cumpărat mai multe exemplare, de aceea cele peste 400 de comenzi au însumat 500 de cărți). În perioada aceasta cea mai mare contribuție au avut-o co-autorii care au împărtășit în comunitate frânturi din poveștile lor din carte și, poate mai important, emoțiile și trăirile lor în aducerea la lumină a respectivelor povești. Deja după o săptămână primeam, pe toate canalele, mesaje de genul: „Unde e cartea? Să știi că la mine n-a ajuns? E vreo problemă cu comanda mea?” Deși am comunicat intens despre condițiile precomenzii și despre cele 2-3 săptămâni de așteptare, mulți au ratat informația. Nu-i nimic, am scris din nou, am răspuns tuturor, am cerut răbdare. În același timp, mi se cerea și mie să am răbdare, de la tipografie, că termenul de 2-3 săptămâni, era de la momentul BT-ului (bun de tipar) și e vremea tipăririi manualelor, așa că am avut de așteptat. Pe 10 iulie vă scriam: Ta na na naaaaaa! Habemus carte Și după ce am primit cu bucurie telefonul de la tipografia Real că e gata cartea, după ce am cărat – împreună cu soțul – vreo 900 de kilograme de cărți de la poartă în sufrageria goală (în casa în care nu ne-am mutat încă), dar care a devenit prima casă a cărților „Povești pe sârmă”, am socotit eu că până pe 15 iulie am timp să expediez cele 400 de colete. Că totul a mers conform planului până atunci. Terminarea cărții. Obținerea ISBN-ului (un număr unic dat de Biblioteca Națională a României), campania de precomandă, chiar și livrarea de la tipografie a fost cu o marjă de eroare de 3-4 zile… Totul a fost bine calculat cu vreo 6 săptămâni înainte, toate împletite de așa natură încât pe 15-16 iulie fiecare din cele 500 de prime exemplare să ajungă în mâinile celor care au precomandat-o. Nu puteam să mă înșel mai tare… Coletul. Unde-i coletul? Când te vezi cu munți de cărți și tu ești una, chemi întăriri. Fiică-mea, Iris, de aproape 11 ani, aștepta deja de vreo 5 zile să ajungă cărțile să poată să mă ajute cu împachetatul, până nu pleca în tabără. Joi, pe 11 iulie, ni s-au alăturat Emilia Furduiu și Dan, soțul ei, iar în 4, preț de o după-amiază ne-am simțit stăpânii lumii pachetelor. Pe Emilia o știți deja, eu îi spun image guru, ea e responsabilă de copertă, de grafică, de așezarea în pagină, tot ce are legătură cu imaginile e de la Emilia. În câteva ore am ambalat vreo 300 de plicuri cu bule cu o carte, vreo 20 cu 2 și peste 20 de cutii cu 3-6 cărți fiecare. Am stat pe jos, într-o sufragerie goală, plină doar de cărți, de pachete, de ambalaje de hârtie… munți de hârtie. Apoi am mers acasă, la apartament și am devorat jumătate de pepene și-un pui pe sticlă și ne-am uitat la Encanto. Și-apoi iar am împachetat. Unde ziceai c-a fost problema? Păi totul pare perfect, nu? De pe 11 iulie până pe 15 sunt 4 zile (cine mai socotește că urmează weekend, ai de depus dosarul pentru înscrierea copilului mai mare la liceu sau că cel mic pleacă în tabără?). Nu contează. Socoteală rămâne: 100 de cărți pe zi trimise. Termenul respectat. Totul e minunat, așa-i? Nu, deloc. De-abia acum a început chinul meu. Dar vouă vă zic în 2 paragrafe ce-am pătimit 10 zile. Doamne, ce de emoji îmi vine să adaug, dar pe blog nu se văd decât ca niște semne de întrebare sâcâitoare și fără rost. Așa că nădăjduiesc că o să vă folosiți imaginația. Pentru expediere am făcut contract cu Sameday, cei care au cea mai extinsă rețea de easybox-uri din țară. În precomandă, am oferit livrarea gratuită la easybox și doar 10 lei pentru livrarea acasă. Așa că îți închipui că majoritatea coletelor erau cu livrarea la easybox. Doar că nu puteam genera niciunul din acele awb-uri automat, așa cum ar fi fost normal. Era o problemă de IT. Ceva din instalarea modulului Sameday pe site-ul meu nu era ok. Și nu mergea. Ce-mi rămânea de făcut? Să încep expedierile care merg. Am

Mai multe »

Cărți și jocuri numai bune de explorat în vacanță

iulie 10, 2024

Vacanța e, în sfârșit, aici cu trezit târziu, leneveală pe săturate, visat cu ochii deschiși, călătorii, tabere, vizite la bunici și muuuultă înghețată. Sună minunat până auzi același refren din nou și din nou: mă plictiseeeeeesc. Sună cunoscut, nu? Ei bine, se întâmplă și la case mai mari și avem ceva strategii pregătite pentru cazurile de urgență, însă pentru noi jocurile și cărțile sunt și au fost mereu o mare evadare din plictiseală, dar și o modalitate de a ne conecta, a explora lumi noi și a hrăni curiozitatea întregii familii. Așa că, v-am pregătit o serie de recomandări de cărți și jocuri, perfecte pentru zilele de vară, cu invitații la călătorii, la explorat, la ghidușii, la jucăușenie și, nu în ultimul rând, o bună ocazie de a nu lăsa creierul celor mici să lâncezească toată vara. Sunteți pregătiți? Ah, înainte să purcedem în explorarea noastră, e nevoie să știi că am un cadou pentru tine: un cod de reducere de 15% extra față de prețurile de pe site la cărțile și jocurile recomandate, o găsești la finalul articolului. Când călătoresc iau cu mine… Ema și Eric descoperă Europa de Ioana Chicet Macoveiciuc Nu știu dacă mai e vreun părinte din România care să nu știe de zecile de cărți din colecția cu Ema și Eric și aventurile familiei Pofticioșilor. Dar cea mai nouă apariție este acest volum, în care Familia Pofticioșilor pleacă într-o călătorie prin Europa, de la nord la vest, trecând prin 9 țări. Explorează Praga, castelele din Cehia, Țara lui Moș Crăciun, Aurora Boreală din Norvegia , trec și prin țara unde s-a inventat Lego (Danemarca) și ajung chiar și în Elveția, țara ghețarilor și a ciocolatei. Spre bucuria lui Eric, dacă ați mai citit și alte cărți cu Ema și Eric, știți deja că fratele mai mic este cel mai pofticios membru al familiei. Să mai zic ce speranțe mi-a dat să văd scris: Vol. 1? Car urmează și altele. Abia le aștept. Iubim cărțile cu Ema și Eric, deși copiii mei au mai crescut, pentru modul foarte amuzant și jucăuș în care sunt scrise, pentru ilustrațiile atât de calde și atrăgătoare create de Lavinia Trifan, dar și pentru că îți fac o poftă nebună să călătorești, să descoperi lucruri noi, să revezi locuri dragi și scot la iveală amintiri ce lâncezeau prin sertarele minții. Sper că nu ați ratat „Iubim să călătorim. Ema și Eric descoperă România” care beneficiază zilele acestea de reducere de 30%.Vârstă recomandată: 3+ iar ca maxim nu există, o să vă amuzați și o să aflați lucruri noi și voi, părinții sau bunicii. Sunt imbatabil: QUIZ în familie Încă de când băiatul meu, primul născut, avea 2-3 ani am început să-i iau acest joc cu întrebări.„Sunt imbatabil” e o colecție evantai de la 2 ani la 10, care dezvoltă inteligența copiilor. Conține 500 de întrebări și răspunsuri alese în funcție de nivelul de cunoaștere al copilului. Intrebarile fac parte din programa școlară, stimulând gândirea, iar pentru că are formatul unui joc, copii nu realizează că învață.Noi n-am ratat nicio ediție, le-am făcut cadou, le-am cărat după noi prin avioane, vacanțe, la plajă, pentru a alunga momentele de plictiseală și a ține mintea celor mici mereu activă.Nu vă mai zic câte lucruri noi au învățat, noi ne-am amintit diverse situații, cum era școala pe vremea noastră, câte o povestioară ici colo, toate ne-au făcut să le îndrăgim foarte mult. Dar jocul nou apărut, Quiz în familie (de la 7 la 107 ani scrie pe copertă) a urcat instant în topul preferințelor. Să mai răspundă și părinții, nu doar copiii. Plus că l-a prins chiar și pe adolescentul nostru de 15 ani și ne-a adus multe momente de distracție și cunoaștere în joacă înainte de examenul de Evaluare Națională, când am evadat o zi la mare. Cum se joacă. Aveți 4 seturi cu întrebări, pe vârste și clase (pregătitoare, clasa I, aII-a, până la clasele V-VIII și adulți) cu întrebări din diferite domenii, precum geografie, istorie, limba română, științe și activități din timpul liber, inclusiv provocări amuzante, jocuri de inteligență, mimă, cântece și multe altele. Sunt concepute pentru a fi provocatoare și educative pentru toate vârstele și ajută la dezvoltarea gândirii critice, a memoriei și a abilităților de rezolvare a problemelor. Marea carte cu jocuri pentru minte Am ajuns la partea mea preferată, jocurile. Cel mai greu e când plecăm în vacanță să luăm cu noi toate jocurile pe care și le doresc copiii. Ar însemna să avem o valiză doar pentru jocuri și cărți, și asta nu e mereu posibil. Ei bine, noi am rezolvat problema aceasta, cu o carte joc.Să vă explic: „Marea carte cu jocuri pentru minte” este o carte cu toate paginile cartonate, o carte ce reunește 8 jocuri, pentru antrenarea constantă a materiei cenușii prin jocuri și poftă de râs. După ce asamblezi cu ușurință piesele și zarul pe care le găsești în carte, poți începe jocul. Ai de unde alege, fie că alegi Astro-provocarea, Tableologia (un fel de table), Triunghiul magic sau te încumeți să evadezi din laborator. Pe lângă hohotele de râs e posibil să experimentezi a îmbunătățire a abilităților mentale și matematice, dar și o sporire a strategiilor și capacităților lingvistice. Dacă astfel de cărți joc vă plac, DPH are o coleție mai mare, iar preferatele noastre sunt Marea carte cu jocuri inspirate din povești și Marea carte a jocurilor cu exploratori. Enciclopedii și cărți de știință numai bune de explorat în vacanță Enciclopedia cunoașterii. Corpul uman Copiii sunt natural curioși, iar corpul uman este un subiect atât de vast încât ai toate șansele să rămâi fără răspunsuri rapid în fața rafalelor de întrebări ale celor mai mici sau mai mari. Așa că proaspăt scoasa de la tipar enciclopedie despre corpul uman este o carte ce merită avută în casă, cu informații detaliate și extrem de variate de unde chiar și adulții au muuulte de învățat. Aș recomanda această carte pentru nivelul avansat și copii mai mari, dar pentru cei mai mici editura are o

Mai multe »

Cine este părintele pe sârmă? Cum arată el? Te recunoști?

iunie 13, 2024

Încă de la primele mesaje, la crearea acestei comunități, în decembrie 2019, când eram 200 de părinți pe sârmă (majoritatea mame, dar erau vreo 3 tați și atunci), mi-am propus să mă arăt. Să mă cunoașteți. Să fiu sinceră și autentică, nu doar o mască construită să dea bine în social media. Sigur că asta nu înseamnă că mă cunoașteți la fel de bine ca soțul, prietenii din copilărie sau mama mea. Dar adesea, pe anumite subiecte, voi aflați primii ce-i în sufletul și în mintea mea. Acum câteva săptămâni, te-am îndemnat la puțină reciprocitate, prin completarea chestionarului Portretul părintelui pe sârmă. 350 dintre voi au răspuns pozitiv și le sunt recunoscătoare. Acest articol vine ca răspuns la cererile voastre de a dezvălui măcar câteva detalii relevante desprinse din răspunsuri. Salutare, sunt părinte pe sârmă, mai precis, mamă pe sârmă Doar 4 tați au răspuns chestionarului (deci undeva peste 1%), deși pe grup, statistica spune că aprox. 6% din membri sunt bărbați. Deși sunt în număr mic, nu i-am uitat niciodată, eu, personal, am scris zeci de postări în comunitate reunite sub #tațiimplicați, un tată foarte implicat, George, a fost alături de noi din prima zi și a creat cea mai mare creștere din istoria grupului când ne-a menționat în direct la Europa FM. De asemenea, 4 tați au scris povești sau poezii pentru cartea colectivă pe care o vom lansa fooaarte curând, „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, iar dacă vrei să guști un crâmpei de poveste de tată, ce a scris cu multă emoție, vulnerabilitate și deschidere, o poți face aici. Revenim la mama pe sârmă. Cei mai mulți membri implicați în comunitate sunt mame. Mame ce au, în cea mai mare parte a lor, între 31 și 40 de ani. Cel mai reprezentativ procent din respondente are 2 copii, este căsătorită și a absolvit facultatea sau are studii postuniversitare. Cum interacționează părintele pe sârmă cu comunitatea Cei mai mulți ați spus că sunteți părinte pe sârmă de 1-3 ani și că intrați zilnic pe grup. Vă implicați uneori cu răspunsuri pe grup, atât la postările altor membri, dar și la ale moderatorilor. Drag părinte pe sârmă! Să știi că avem nevoie de implicarea ta și ea contează. Tu contezi! Adesea vezi scris deja aceleași lucruri pe care l-ai fi spus și tu și te oprești. Însă fiecare e unic în felul său și poate ajuta prin împărtășire, și pe cel care cere ajutor, pe cei care citesc, dar și pe sine. Implică-te, comunică, nu sta în umbra, nu ești invizibil, meriți să fii văzut, înțeles, apreciat. Cel mai mult v-au ajutat pe grup – informațiile, resursele de calitate (din ghiduri, interviuri video, postări educative ale echipei PPS), răspunsurile, sfaturile echipei PPS date la postări ale părinților din comunitate, dar și atmosfera de înțelegere și suport, lipsa de judecată și blamare. Adesea viața de părinte e copleșitoare Dacă și tu ai bifat (sau doar ai gândit)că te simți adesea copleșită de toate rolurile și pălăriile pe care le porți, află că nu ești singură. cele mai multe mame se simt astfel. Plus că majoritatea simte că nu petrece destul timp cu copiii săi. Aici, dragile mele, aș vrea să am o baghetă magică și să înlătur vinovăția care se strecoară pe nesimțite în mințile și inimile noastre și să îți insuflu pentru totdeauna certitudinea că nu e nevoie să le faci pe toate. E de ajuns cât faci. Ești de ajuns. Ai nevoie și de timp pentru tine. Să te încarci. Să citești o carte. Să te relaxezi. Să visezi cu ochii deschiși. Să lenevești, Iar copiii tăi vor învăța din asta că nu trebuie să le facă pe toate nici ei, că valoarea lor nu stă în cât de bine și mult performează. Că au dreptul și e ok să se odihnească. Să stea. Să nu facă nimic. Cum se încarcă părintele pe sârmă? Îi place să citeasca cărți pe diferite domenii de specialitate, inclusiv de parenting sau dezvoltare personală, dar ascultă cu plăcere și podcasturi și alte resurse pentru inspirație. Am fost atât de fericită să primesc această confirmare, căci eu sunt o mare iubitoare de cărți și învățare, de 3 ani și ceva organizăm cluburi de carte lunare și avem rubrici permanente cu recomandări de cărți pentru copii și adulți. La fel și postări lunare cu resurse de unde să ne luăm inspirație și infromații de calitate. Ce te ține treaz noaptea? Una din cele mai bifate frustrări pentru părintele pe sârmă este legată de incertitudini în educație: uneori mă simt confuz/ă sau nesigur/ă în privința modului în care ar fi bine să gestionez diferite situații legate de creșterea și educarea copiilor mei. Cred că rezonăm foarte mulți cu această idee și adesea ne punem la îndoială și ne comparăm momentele noastre cele mai proaste cu cele mai bune momente ale celor din jur. Sau de pe rețelele sociale. În cartea „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, vei citi peste 50 de povești autentice, reale, necosmetizate despre viața de părinte. Și vei vedea că nu ești singură și că toți cei 45 de autori au, la rândul lor, îngrijorări, necazuri, îndoieli, momente proaste, greșesc, chiar o dau în bară rău, și asta nu-i face părinți mai puțin buni. Doar părinți imperfecți, suficient de buni. Ne vedem pe plajele lumii, eventual citind și sorbind dintr-un cocktail În final, ne-am bucurat să citim despre cum arată o zi ideală în viața voastră, și parcă am visat și noi, echipa, odată cu voi. Printre ingredientele unei zile ideale pentru părintele pe sârmă, se află: tihna, râsetele, familia, altcineva să facă voastră, marea și plaja, cititul, odihna, natura, cuplul, și, mai ales, totul să fie fără alergătură și trezit la program fix. Vă mulțumim, și eu și echipa PPS care a conceput și interpretat acest chestionar, pentru multe cuvinte de apreciere și recunoștință transmise, ne-au uns la suflet și ne-au reamintit cât de mult bine putem aduce în lume.

Mai multe »