Munca invizibilă de pe umerii mamelor

munca-invizibila-inîncarcatura-mentala-mame- principala

Când ești mamă de-abia aștepți să vină seara, să te întinzi pe canapea, să te relaxezi, fără a auzi la de 1.239 de ori mama, să uiți de treburile care au rămas nefăcute și să te gândești la … nimic. Dar, stai, asta sună mai mult a basm. Realitatea mamelor este alta. Cum te-ai întins liniștită pe canapea, în minte ta începe să ruleze o listă nesfârșită:

  • când e următoarea vizită la doctor a copiilor;
  • când pleacă copilul în tabără; iar pentru asta are nevoie de adeverință medicală de la doctor, nu uita să programezi și să te duci; e tot plătit? I-ai luat medicamentele necesare? I-ai cumpărat costum de baie (că cel de anul trecut i-a rămas mic), pastile de rău de mașină;
  • ce mâncăm săptămâna asta; ai făcut lista cu meniul? Cine face cumpărăturile? Sau mai bine să comandăm la Freshful,că e lista aproape gata pe aplicație; nu prea au mâncat fructe în ultima vreme copiii, cumpără și struguri, și pepene și fă cumva să le placă;
  • le-am promis că facem salam de biscuiți săptămâna asta, vezi în care seară îl faci, să nu fie marți că e plecată fetița de acasă, să nu fie joi că nu ai timp după ce mergeți la stomatolog, vineri deja e prea târziu și nu mai e timp până pleacă în tabără să mănânce din el;
  • trebuie spălate hainele murdare, să nu uiți de pantalonii preferați ai fetei pentru tabără, încearcă să scoți pata aia de iarbă de la bunici;
  • e ziua de naștere a mamei (sau soacrei) tale curând; anul trecut i-ai luat o bijuterie, anul ăsta oare ce să-i iei?
  • avem bilete la teatru, trebuie să aranjez să stea cineva cu copiii în seara aia;

Și asta pentru că e vacanță, altfel lista ar fi fost muuult mai lungă.

 

Da, știu că v-ați recunoscut! Și dac-ar fi doar seara…

Ceea ce tocmai am descris poartă deja un nume recunoscut în toată lumea, se numește încărcătura mentală (mental load, în original) și este acea listă infinită de lucruri de făcut și de ținut minte pentru bunul mers al familiei și casei. Listă care rulează constant la noi în cap, acele lucruri care nu se văd, dar sunt cât se poate de reale, multe și, să recunoaștem, cel mai adesea, în capul mamelor.

Nu vom discuta în acest articol despre împărțirea treburile în casă între bărbați și femei, ci doar despre munca aceasta invizibilă de a te gândi la toate și a jongla cu foarte multe lucruri mental, care provoacă stres, nemulțumire și chiar simptome fizice precum durerile de cap. 

Adesea este greu să ne dăm seama când sau în ce măsură suntem afectați de această încărcătură pentru că este invizibilă – se întâmplă intern, deci poate trece neobservată – și nu are granițe – poți fi preocupat dacă soțul și-a amintit să reînnoiască abonamentul la înot sau să ai senzația clară că ai uitat ceva important care trebuia făcut azi, în timp ce îi citești o poveste copilului, nu trebuie să fii într-un loc anume sau într-un moment anume pentru a te gândi la asta.

 

De ce pică cea mai mare parte din încărcătura mentală pe mame?

Din păcate, și aceasta este o rămășită a istoriei noastre patriarhale. Din cele mai vechi timpuri, treburile casei (ca și munca invizibilă care cuprinde: planificarea, programarea, găsirea de soluții și opțiuni) pică pe mame, fie că ele stau acasă ori au un job (muncesc  am vrut să scriu, dar m-am oprit la timp, căci a sta acasă cu copiii e tot muncă, și încă una grea).

Sigur că relațiile moderne și împărțirea sarcinilor în casă au evoluat și în fiecare familie încărcătura mentală se distribuie diferit. Dar, din păcate, din tot ce am văzut și citit, balanța înclină covârșitor către mame.

Totuși, ați putea spune că femeile sunt mai bune la multi-tasking decât bărbații. Însă acesta este un mit ce trebuie spulberat și există deja studii consistente care au concluzionat că a face mai multe lucruri în același timp nu este o abilitate a niciunui sex, de fapt e cam improbabil. Mai mult, consumul mental este foarte mare și ne ia mai mult timp și facem mai prost acele lucuri pe care le facem în același timp cu altele.  Ceea ce putem face este să ne mutăm atenția foarte repede de pe o sarcină pe alta. De asemenea, atenția distributivă a femeilor (ca și vederea periferică) este deja proverbială (fapt, nu mit), în timp ce bărbații au un single focus, se pot concentra doar pe un lucru deodată.

 

Efecte dăunătoare ale încărcăturii mentale

Acest articol nu vrea să atace bărbații sau să îi judece, ci doar să trage niște semnale de alarmă despre această inegalitate și să găsim împreună soluții, căci efectele dăunătoare nu sunt de neglijat.

 

Deprivarea de somn

Pe lângă deprivarea de somn din primii ani după apariția copiilor, când bebelușul se trezește des noaptea, plânge, este alăptat, îi dau dinții și altele, această problemă poate persista mult timp.

Cauza? Atât de multe lucruri de făcut, care parcă nu se mai termină, plus stresul și vinovăția care adesea apar, ori că nu ai făcut destul, că n-ai terminat toate treburile sau ai țipat la copil, ți-ai pierdut cumpătul sau cu lista rulând în cap fără încetare.

Din păcate, un somn insuficient și de proastă calitate duce la alte probleme, mai grave, precum iritabilitatea, sistem imunitar slăbit și sentimentul de insatisfacție continuă.

 

Probleme de memorie

Obișnuiam să râd și să mă amuz pe subiectul momy brain, pe memoria slabă a mamei care ține minte că bebelușul mai are doar un pachet de scutece, dar nu-și amintește pentru nimic în lume ce i-a spus soțul la telefon după ce abia a terminat convorbirea.

Nu e chiar de râs, există chiar și un termen medical care definește această deteriorare fizică și mentală de după naștere (citiți aici mai multe despre asta sau dați o căutare după postnatal depletion)

Din păcate, această stare poate persista ani la rând din cauza stresului de a fi părinte, plus lista nesfârșit de lucruri de făcut sau de ținut minte, care nici nu se compară cu cea (finită) de dinainte de a avea copii.

 

Stres, Anxietate și Depresie

Din cauza volumului imens de muncă pe care o fac mamele, inclusiv emoțional și mental, aceste tulburări sunt mult mai întâlnite în rândul mamelor.

Citește aici despre depresia mamelor care stau acasă.

 

Dureri de cap

Se pare că femeile sunt de 3 ori mai predispuse să experimenteze dureri de cap decât bărbații. Deprivarea de somn, anxietatea și adesea burnout-ul asociat cu încărcătura mentală pot toate duce la mai multe dureri de cap.

 

5 soluții pentru a mai ușura din încărcătura mentală

munca-invizibila-inîncarcatura-mentala-mame - soluții

Învață să spui NU

Să setezi granițe ferme și să refuzi să faci anumite sarcini care nu se aliniază cu viziunea, nevoile și resursele tale, este una dintre cele mai impotante ablități ca mamă. Știu, suntem învățate să fim drăguțe și să nu refuzăm nimic, însă toate aceste sarcini care se adună devin o misiune imposibilă, iar faptul că ne călcăm pe inimă sau ne călcăm sănătatea în picioare pentru a face și asta, este, pur și simplu, prea mult.

 

Delegarea

E important ca toți membrii familiei să contribuie la treburile casei, iar asta va mai scădea îngrijorările și plănuitul continuu al sarcinilor.

Puteți să creați un sistem împreună, ca familie, în care fiecare să știe foarte clar de ce se ocupă, de la A la Z. Acest lucru este posibil, mai ales dacă ai copii mai mari pe care îi poți implica.

De exemplu: mama se ocupă de tot ce înseamnă rufele murdare și gătit; tata se ocupă de dat cu aspiratorul și de cumpărături, de la făcut lista până la pus totul la locul lui. Și-ar putea ușura munca dacă ar folosi aplicația Freshful, cu comenzi săptămânale, aduse la ușa voastră, pentru a nu mai pierde timpul prin supermaketuri. Plus că are deja majoritatea produselor deja în Wishlist și poate adăuga doar câteva lucruri noi săptămânal.

Copiiilor le revin încărcarea și descărcarea mașinii de spălat vase, de dus gunoiul și strânsul jucăriilor și cărților de pe jos.

Meniul săptămânal îl faceți împreună pentru a cuprinde preferințele tuturor și a preîntâmpina mofturile la masă.

Atenție: persoana trebuie să se ocupe de sarcină exclusiv, dacă trebuie să-i reamintești, încărcătura mentală e tot la tine.

 

Împărtășește încărcătura mentală cu partenerul tău

Să delegi și să împarți sarcinile e o idee bună clar, însă pentru a împărți cu adevărat toată zona de planificare, organizare și îngrijorare e nevoie să ne facem gândirea vizibilă mai des. 

Când comunicăm cu voce tare cât de multă planificare și cântărire a opțiunilor e implicată în fiecare aspect al creșterii copiilor și al gestionării gospodăriei, devine mai clar, mai vizibil cât de obositor și solicitant este să ții totul în mână.

Plus că două capete sunt întotdeauna mai bune decât unul, puteți cântări împreună argumentele, lua decizii mai bune și se mai disipează și sentimentul copleșitor de iar trebuie să le fac eu pe toate. Nu e ușor să-ți abordezi partenerul cu acest subiect și e nevoie să o facem dintr-o zonă de calm și deschidere, nu dintr-una de reproș și resentimente, căci atunci defensivitatea partenerului e garantată.

 

Cere ajutor în afara familiei mici

Fie că externalizezi o sarcină cu totul (cum ar fi să duci toate hainele la curățătorie) sau să angajezi o menajeră care să facă o curățenie generală o dată pe săptămână, ori să te bazezi pe un bunic sau o bonă sau o prietenă cu copil în aceeași clasă cu al tău să ia copilul de la școală în 2 seri pe săptămână și să-l ducă la cursul de teatru, de exemplu, toate acestea pot ajuta.

 

Ai nevoie de timp pentru tine

Aș vrea să desființăm mitul mamelor ca supereroine care le fac pe toate și au grijă de toată lumea.

E nevoie să avem grijă de noi mai întâi, sigur știți analogia cu masca de oxigen pe care trebuie să ne-o montăm noi, mai întâi, pentru a putea avea grijă de cei mici.

Sunt multe feluri în care poți avea grijă de tine. Pentru mine acestea sunt prioritățile: sănătatea (cu o dietă bogată în fructe și legume proapete, cafeaua savurată alături de cartea mea (cele 10-15 minute de citit în fiecare zi sunt în capul listei mele), întâlnirea cu cercul meu de mame pentru a discuta o carte sau alte subiecte; meditația zilnică sau la 2 zile, terapia).

Tu cum ai grijă de tine? Dacă vrei să citești mai multe despre adevărata grijă de sine, inspiră-te de aici.

 

Soluție bonus pentru partenerii femeilor care fac această muncă invizibilă în fiecare zi: Gesturile și cuvintele de apreciere

Mai rău decât a avea tot timpul impresia că tu, mama, trebuie să le organizezi pe toate și ești singura care știe în orice moment din zi și din noapte când au copiii următoarea programare la dentist, data exact când pleacă în tabără, ce cursuri încep la toamnă, ce trebuie făcut de mâncare, când e ziua de schimbat așternutul hamsterului plus ale tale 1.000 de la serviciu (sau business), este să nu primești apreciere pentru toate acestea, doar pentru că nu sunt la vedere.

Așa că, dragi tați care citiți, când ajungeți acasă și soția turuie încontinuu despre câte sunt de făcut și de organizat, n-o mai repeziți, ascultați-o, mulțumiți-i pentru toată munca invizibilă pe care o face și, dacă puteți să-i dăruiți o cutie de trufe de ciocolată sau, și mai bine, să ieșiți afară cu copiii, în timp ce ea se relaxează 1 oră cu nimic de făcut, ar fi minunat!

 

În încheiere, vă invit să ne împărtășiți dacă știați despre acest mental load, cum reușiți voi să faceți față efectelor și cum distibuiți munca invizibilă a planificării și organizării în familia voastră.

Este un subiect greu, complex, despre care promit să mai scriu și mi-ar plăcea să includ întrebările, soluțiile sau ideile voastre.

 

Notă de final: 

Surse de informare și insirație:

https://www.bbc.com/worklife/article/20210518-the-hidden-load-how-thinking-of-everything-holds-mums-back

https://www.parents.com/parenting/moms/healthy-mom/ways-the-mental-load-impacts-moms-health-and-how-to-ask-for-help/

https://theconversation.com/planning-stress-and-worry-put-the-mental-load-on-mothers-will-2022-be-the-year-they-share-the-burden-172599?

 

 

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

portret părinte pe sârmă

Cine este părintele pe sârmă? Cum arată el? Te recunoști?

Încă de la primele mesaje, la crearea acestei comunități, în decembrie 2019, când eram 200 de părinți pe sârmă (majoritatea mame, dar erau vreo 3 tați și atunci), mi-am propus să mă arăt. Să mă cunoașteți. Să fiu sinceră și autentică, nu doar o mască construită să dea bine în social media. Sigur că asta nu înseamnă că mă cunoașteți la fel de bine ca soțul, prietenii din copilărie sau mama mea. Dar adesea, pe anumite subiecte, voi aflați primii ce-i în sufletul și în mintea mea. Acum câteva săptămâni, te-am îndemnat la puțină reciprocitate,  prin completarea chestionarului Portretul părintelui pe sârmă. 350 dintre voi au răspuns pozitiv și le sunt recunoscătoare.  Acest articol vine ca răspuns la cererile voastre de a dezvălui măcar câteva detalii relevante desprinse din răspunsuri.   Salutare, sunt părinte pe sârmă, mai precis, mamă pe sârmă Doar 4 tați au răspuns chestionarului (deci undeva peste 1%), deși pe grup, statistica spune că aprox. 6% din membri sunt bărbați. Deși sunt în număr mic, nu i-am uitat niciodată, eu, personal, am scris zeci de postări în comunitate reunite sub #tațiimplicați, un tată foarte implicat, George, a fost alături de noi din prima zi și a creat cea mai mare creștere din istoria grupului când ne-a menționat în direct la Europa FM. De asemenea, 4 tați au scris povești sau poezii pentru cartea colectivă pe care o vom lansa fooaarte curând, „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”,  iar dacă vrei să guști un crâmpei de poveste de tată, ce a scris cu multă emoție, vulnerabilitate și deschidere, o poți face aici. Revenim la mama pe sârmă. Cei mai mulți membri implicați în comunitate sunt mame. Mame ce au, în cea mai mare parte a lor, între 31 și 40 de ani. Cel mai reprezentativ procent din respondente are 2 copii, este căsătorită și a absolvit facultatea sau are studii postuniversitare.     Cum interacționează părintele pe sârmă cu comunitatea Cei mai mulți ați spus că sunteți părinte pe sârmă de 1-3 ani și că intrați zilnic pe grup.  Vă implicați uneori cu răspunsuri pe grup, atât la postările altor membri, dar și la ale moderatorilor.  Drag părinte pe sârmă! Să știi că avem nevoie de implicarea ta și ea contează. Tu contezi! Adesea vezi scris deja aceleași lucruri pe care l-ai fi spus și tu și te oprești. Însă fiecare e unic în felul său și poate ajuta prin împărtășire, și pe cel care cere ajutor, pe cei care citesc, dar și pe sine. Implică-te, comunică, nu sta în umbra, nu ești invizibil, meriți să fii văzut, înțeles, apreciat. Cel mai mult v-au ajutat pe grup – informațiile, resursele de calitate (din ghiduri, interviuri video, postări educative ale echipei PPS), răspunsurile, sfaturile echipei PPS date la postări ale părinților din comunitate, dar și atmosfera de înțelegere și suport, lipsa de judecată și blamare.   Adesea viața de părinte e copleșitoare Dacă și tu ai bifat (sau doar ai gândit)că te simți adesea copleșită de toate rolurile și pălăriile pe care le porți, află că nu ești singură. cele mai multe mame se simt astfel. Plus că majoritatea simte că nu petrece destul timp cu copiii săi. Aici, dragile mele, aș vrea să am o baghetă magică și să înlătur vinovăția care se strecoară pe nesimțite în mințile și inimile noastre și să îți insuflu pentru totdeauna certitudinea că nu e nevoie să le faci pe toate. E de ajuns cât faci. Ești de ajuns. Ai nevoie și de timp pentru tine.  Să te încarci. Să citești o carte. Să te relaxezi. Să visezi cu ochii deschiși. Să lenevești,  Iar copiii tăi vor învăța din asta că nu trebuie să le facă pe toate nici ei, că valoarea lor nu stă în cât de bine și mult performează. Că au dreptul și e ok să se odihnească. Să stea. Să nu facă nimic.    Cum se încarcă părintele pe sârmă? Îi place să citeasca cărți pe diferite domenii de specialitate, inclusiv de parenting sau dezvoltare personală, dar ascultă cu plăcere și podcasturi și alte resurse pentru inspirație.  Am fost atât de fericită să primesc această confirmare, căci eu sunt o mare iubitoare de cărți și învățare, de 3 ani și ceva organizăm cluburi de carte lunare și avem rubrici permanente cu recomandări de cărți pentru copii și adulți. La fel și postări lunare cu resurse de unde să ne luăm inspirație și infromații de calitate.   Ce te ține treaz noaptea? Una din cele mai bifate frustrări pentru părintele pe sârmă este legată de incertitudini în educație: uneori mă simt confuz/ă sau nesigur/ă în privința modului în care ar fi bine să gestionez diferite situații legate de creșterea și educarea copiilor mei. Cred că rezonăm foarte mulți cu această idee și adesea ne punem la îndoială și ne comparăm momentele noastre cele mai proaste cu cele mai bune momente ale celor din jur. Sau de pe rețelele sociale. În cartea „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, vei citi peste 50 de povești autentice, reale, necosmetizate despre viața de părinte. Și vei vedea că nu ești singură și că toți cei 45 de autori au, la rândul lor, îngrijorări, necazuri, îndoieli, momente proaste, greșesc, chiar o dau în bară rău, și asta nu-i face părinți mai puțin buni. Doar părinți imperfecți, suficient de buni. Ne vedem pe plajele lumii, eventual citind și sorbind dintr-un cocktail În final, ne-am bucurat să citim despre cum arată o zi ideală în viața voastră, și parcă am visat și noi, echipa, odată cu voi. Printre ingredientele unei zile ideale pentru părintele pe sârmă, se află: tihna, râsetele, familia, altcineva să facă voastră, marea și plaja, cititul, odihna, natura, cuplul, și, mai ales, totul să fie fără alergătură și trezit la program fix.  Vă mulțumim, și eu și echipa PPS care a conceput și interpretat acest chestionar, pentru multe cuvinte de apreciere și recunoștință transmise, ne-au uns la suflet și ne-au reamintit cât de mult bine putem aduce în lume.

Mai multe »
dragul meu adolescent

Dragul meu adolescent, aș vrea să-ți spun…

Pe măsură ce ai noștri copii se apropie de adolescență sau de maturitate și încep să se desprindă de noi, începe să ne fie și mai mult dor de ei mici. De fețe ce ne priveau ca pe soarele lor. De mânuțe care se agățau de gâtul nostru precum cel mai de preț colier. De cum îi țineam în brațe seară de seară și le citeam povești. De cum (mai) acceptau să ne țină de mână pe stradă. Sau cum îi ducea taică-su pe umeri. De cum îi duceam în brațe și-i băgam în pat, pe când adormeau cuibăriți lângă noi. De cuvinte dulci de te iubesc și declarații de admirație și iubire pricinuite de cine știe ce fleacuri (în ochii noștri).   Ei, madre, poate când o să fiu mare o să te mai las să mă pupi. Așa mi-a spus juniorul care ieri a împlinit 15 ani și de ceva timp nu mă mai lasă să-l pup. Mai reușesc să-i smulg o îmbrățișare, și asta la ocazii speciale. Un lucru e cert: Au trecut într-o altă etapă și de unde până mai ieri noi eram universul lor… acum ei își contruiesc universul în afara noastră.  Aveam foarte clar în minte, chiar de câteva luni încoace, să scriu un articol despre lucruri pe care părinții de adolescenți ar trebui să le știe. Dar azi, în fața tastaturii și a foii, îmi dau seama câtă presiune este pe umerii noștri – să știm, să facem, să nu ratăm, să reușim, să prindem ultima șansă, ultima perioadă împreună. Așa că mi-a pierit cheful de a îți spune ție, dragi părinți de adolescent, ca și mine, ce e de știut și făcut. Mai degrabă, mă uit spre interiorul meu și scot din tumultul de gânduri și mai luminoase, și mai umbrite, și dacă te vei identifica, pe ici pe colo, dacă îți va fi de folos sau te va inspira în vreun fel, înseamnă că mi-am făcut treaba.   Câteva lucruri pe care aș vrea să ți le spun, dragul meu adolescent Nădăjduiesc că vei citi aceste rânduri cândva – da, știu, acum nu e momentul, nu ai răbdare, e ok – și, mai presus de asta, simt nevoia să le scot la iveală și să le împărtășesc cu tine, drag cititor. Poate îmi împărteșești și tu dificultatea de a găsi momentul potrivit, tonul potrivit, contextul potrivit și să mai pic și în momentul în care adolescentul să fie dispus la conversație și, mai ales, la conectare. Așa că multe din aceste mesaje ajung greu la destinatar,  dar sper că măcar nu se vor pierde.   Te apreciez atât de mult Da, da, știu! Nu-ți spun destul de des și pic în paradigma în care am crescut și eu. Vedem ce nu merge și ce nu ne place și de tot ce e bun, frumos, armonios, nici nu amintim. Parcă ne uităm în niște oglinzi din parcul de distracții, care ne arată strâmbi și hâzi.  Nu, nu e drept. Știu. Noi, oamenii, ne hrănim cu aprecieri. Și cu toate astea, suntem atât de zgârciți cu ele. Te apreciez pentru tot ce faci, pentru eforturile tale, pentru strădania de a face față tuturor provocărilor vârstei și clasei (bate la ușă examenul de capacitate), pentru seriozitatea de a duce la cap unele lucruri, pentru diminețile cu proiecte la chimie (mă ascultă doamna, nu că mi-ar plăcea mie) pentru mesajele cu sunt bine, mai întâzii puțin, nu-ți face griji de la 22.00 când ești afară, prin cartier. Dar mai presus de tot ce faci, te apreciez că ești. Pur și simplu. Tu, copilul bun, amuzant, optimist, încăpățânat, pasionat până la obsesie, adesea fără chef. Doar TU, fără etichete și catalogări de bun și rău.  Citește și articolul Dragă mamă și tată! scrisoare de la adolescentul vostru   Știu că de acum cele mai frumoase momente din viața ta nu vor fi lângă noi, părinții tăi… și e ok Ești într-o perioadă în care prietenii sunt foarte importanți. Și e ceva normal, e de așteptat, nu e ceva cu care să ne luptăm. Înțeleg că vrei să-ți petreci ziua cu ei, la teatru – unde mai zăbovești 2 ore după cursuri, să stai cu prietenii; pe afară la fotbal cu prietenii cu care te știi de când aveai 2 ani, practic ați crescut împreună. E momentul primelor îndrăgistiri, primele drame și decepții din dragoste, acum e cu mesaje pe Whatsapp și Instagram, dar emoțiile sunt tot acolo. Prezente, intense și confuze. Și știind toate astea îți răspund la mesajul de pe whatsapp: ok, be safe! Totuși nu veni la miezul nopții, ok? și mă rog să fii bine și să am răbdare să nu-ți mai scriu încă un mesaj peste o oră, ci să te întorci acasă și să-ți începi ritualul de seară. Alături de noi, în siguranța și atmosfera obișnuită și banală de acasă (dar dătătoare de calm și liniște).   Te susținem în drumul tău. Nu ești singur și sper să simți asta Am creat un cerc de suport în jurul tău și sper să simți energia tuturor celor implicați. Nu doar eu și tati. Îl ai pe proful de învățare, cel care te încurajează și te ghidează să descoperi că poți, mulțumim, Alexandru, pe domnul profesor de română, cel de matematică, mentorii de la cursurile de teatru, oameni care te susțin și îți suflă vânt în aripi astfel încât să poți progresa nu doar pentru examen, ci pentru viață. Iar susținerea noastră vine nu doar sub formă de oameni cu care te înconjori, modele, mentori, oameni care să te îndrume și să te inspire, ci și sub formă de încredere. Încredere în tine, în alegerile tale, în drumul tău, în deciziile tale. În căderile și revenirile după deciziile mai puțin inspirate. Dar necesare. Căci, nu-i așa, greșeala e cel mai bun învățător.    Suntem mândri de tine și credem în tine! Nu e nevoie să faci ceva anume pentru ca noi să fim mândri de tine. Știu că noi, generația trecută, am fost așa de des învățați că suntem valoroși prin ceea ce facem.

Mai multe »
club de carte principală

Participarea la clubul de carte PPS și ce-ți poate aduce ție

Cei care intră pe pagina ta, Adina, de unde știu că tu organizezi cluburi de carte de 3 ani? Așa m-a întrebat o mamă prietenă, membră și ea în comunitatea Părinți pe sârmă, dar și în grupul extrem de activ și efervescent de lectură. Eu am făcut ochii mari și am zis: Tu știi că ai dreptate. Nu am scris pe blog. Scriu pe grup, pun evenimentele, dar rar am timp să povestesc mai multe. Așa că poate e momentul s-o fac. Era prin 2021, la începutul anului când colega mea, Ina, a venit cu ideea de a organiza un club de carte. Pot să spun că nici nu mai organizasem, nici nu mai participasem la unul. Dar am zis: de ce nu? Așa a apărut, în martie 2021, prima ediție a clubului pe baza cărții: Tot ce nu ți-am spus de Celeste NG, iar primul moderator a fost o altă membră a echipei  Părinți pe sârmă, Adriana Zaharia. Am decis că vor fi lunare, o lună beletristică urmată de o alta cu o carte de parenting/psihologie și am dus-o așa… 3 ani și chiar mai bine. Ieri am avut cel de-al 34-lea club, iar 3 dintre ele au avut parte de ediții duble, fizice și online.  Dacă ești curios care sunt cele 34 de cărți citite și dezbătute la cluburile de carte PPS (părinți pe sârmă), le poți vedea aici, într-un scurt reel.    Și cu ce mă ajută să vin la cluburile de carte PPS? Dacă m-ar trezi cineva noaptea și ar zice: de mâine gata cu cluburile de carte… l-aș lua la bătaie.  Serios, cum să-mi iei bucuria asta, plăcerea asta burgheză, cum zice o bună prietenă. În vremurile acestea trăite pe repede înainte, să reușim, o dată pe lună să ne oprim și să ne conectăm, să discutăm despre o carte, despre idei, despre emoții, despre trăiri… e ceva unic. Dar asta e doar părerea mea subiectivă evident. Mai sunt multe alte motive pentru care ar putea să-ți placă să vii alături de noi sau, de ce nu, să organizezi chiar tu un club de carte cu prietenii sau colegii de serviciu. Am rugat câteva doamne minunate – care au particiapat de mai multe ori la cluburi de carte organizate de mine – să lase mărturia lor despre cum e la cluburile de carte și le-am reunit pe toate în acest articol. Le dau cuvântul femeilor minunate, cu mulțumiri pentru cuvinte și pentru că mi-au permis să le includ testimonialele în acest articol.   O comunitate de împărtășit idei de cărți și nu numai Clubul de lectură al Adinei? Să spun despre el că a fost contextul în care am găsit niște oameni tare frumoși, cu o minte deschisă și mereu dornici de perspective, de schimb de idei și emoții. Sau să spun că a fost locul în care am găsit niște cărți de care nici nu știam până atunci câtă nevoie aveam. Sau că ne-a oferit și surprize precum întâlnirea cu autorul. Sau poate să spun că m-a facut parte dintr-o adevarata comunitate în care zilnic împărtășim idei de cărți și nu numai. Sau că pot să cumpăr mai multe cărți datorită voucherelor cu care Adina vine către noi cu multă generozitate în a împărtăși. Ei bine, toate acestea sunt adevarate. Clubul de lectura al Adinei este un colț minunat cu energie vie și bună, cu zâmbet și idei, cu cărți și gânduri. Mihaela   Experiențe din care pleci îmbogățit cu idei și multe lucruri practice care să-ți schimbe în bine relațiile, viața personală și a familiei Nu știu dacă e o dependență bună, dar vorba unei prietene: decât țigări, mai bine cărți. De când am descoperit cluburile de lectură de la Părinți pe sârmă, aproape că nu mai am loc în bibliotecă. Chiar dacă nu am reușit să ajung la toate, nu am rezistat să nu-mi cumpăr cărțile propuse și chiar unele din cele recomandate de participante. Am fost prezentă mai ales la cluburile de parenting căci acestea mi s-au părut utile și s-au potrivit mai bine și în programul meu, dar sunt convinsă că perspectivele diferite pot să-ți aducă momente de Aha chiar și din beletristică. Luna asta am înghițit cărțile Laurei Panazan si mi-am propus să particip la club nu numai pentu ca mi-au placut și mi-au deschis ochii în multe privințe, dar am ocazia să o cunosc pe autoare și poate chiar să schimbăm impresii. Recomand oricui astfel de experiențe din care pleci îmbogățit cu idei și cu multe lucruri practice care să-ți schimbe în bine relațiile, viața personală și a familiei. Cristina Blândețea și toleranța față de diversitate Nu am participat la alte cluburi de lectură decât în cadrul grupului „Părinți pe sârma”, așa că nu am cu ce să fac comparație, dar voi scrie lucrurile care îmi plac la aceste cluburi. Și îmi plac atât de mult încât în 2 ani am ratat 2 sau 3. În primul rând, nu a fost nicio carte propusă care să nu îmi placă sau cu care să nu rezonez (sigur că unele mi-au plăcut mai mult decât altele, datorită acestor cluburi i-am descoperit, de exemplu, pe Frederik Bachman și pe Virginie Grimaldi, care au intrat în top 5 autori favoriți). În al doilea rând, cluburile sunt moderate cu blândețe și atitudinea participanților este una de respect reciproc: nu dă nimeni cu piatra dacă sunt păreri diferite și părerea niciuneia din noi nu e deasupra celorlate (nici măcar a moderatorilor). Mi se pare foarte interesant cum fiecare observă anumite fațete, cum aceeași idee poate fi privită diferit (prin filtrele personale, desigur). Consider asta un mare plus pentru a crește toleranța față de diversitatea de idei și de oameni din jurul nostru, deci aș zice că aceste cluburi sunt de un real folos în a-i înțelege mai bine pe ceilalți și astfel de a ne ajuta să ne adaptăm mai bine mediului în care trăim. Să mai spun și despre efortul Adinei Giurgea de a ne oferi în mod constant reduceri de la diverse edituri, ba chiar și

Mai multe »