Cum să ne bucurăm de vacanță. Și noi, nu doar copiii!

activitati-si-atitudini-pentru-a-ne-bucura-de-vacanta - principala

A veniiiiit vacanța!!! Ce sentiment plăcut ne inundă de când eram noi mici, cum așteptam să se termine școala și să ne trezim la ce oră vrem, să ne petrecem vara afară, la bunici, în general, sau jucându-ne cât e ziua de lungă pe stradă sau pe lângă bloc cu copiii de-o seamă.

Vremurile s-au mai schimbat, însă copiii așteaptă și acum cu aceeași bucurie și nesaț zilele lungi de vară, cu multă joacă și nimic de făcut!

Articolul de azi n-o să fie despre ce tabere, sporturi, meditaţii, ateliere şi alte activităţi să alegem pentru a le umple timpul de vacanţă al copiilor (care vor exista cu siguranţă şi care îşi au rolul lor în programul copiilor) ci despre a profita la maxim de timpul liber, neplanificat, nestructurat pe care-l au astfel încât la toamnă să simţiţi că al vostru copil chiar a crescut, chiar a descoperit lucruri noi despre sine și despre lume şi a rămas cu niște amintiri pe viaţă.
Înainte de a trece la cum să ne organizăm și ingredientele (a se citi atitudini) magice pentru o vacanță de vară de neuitat (și pentru copii și pentru noi), să trecem în revistă câteva din locațiile și activitățile clasice de vacanță, pe care fiecare le adaptează în funcție de situație, vârstă și posibilități. 

Unde mergi și ce faci în vacanța mare!

Această listă arată, probabil, diferit pentru fiecare familie, poate vă inspiră ceva din ce avem noi pe listă:

????Vacanța la bunici;

????Tabere – pe care le recomand cu cea mai mare căldură pentru creșterea încrederii în sine și pentru probabil cele mai frumoase momente petrecute departe de părinți. Noi am început aventura numită tabără la aprox. 8 ani la ambii copii. Am scris mai mult despre expriențele noastre cu taberele aici;

????excursii de o zi sau de weekend – pentru explorare, schimbarea peisajului și pentru încercarea de lucruri noi; într-o astfel de călătorie am mers anul trecut cu cea mică și o familie de prieteni, când am avut două premiere: prima oară cu trenul și prima oară în orașul Târgoviște;

????tabere urbane/ cursuri tematice – acestea sunt ocazii foarte bune de explorat noi domenii de interes, noi sporturi, noi grupuri de prieteni. Anul trecut, băiatul nostru de 12 ani pe atunci a participat la un curs intensiv de 2 săptămâni de teatru și așa și-a descoperit o pasiune neștiută până atunci;

????explorare urbană: fiți turiști în propriile voastre orașe: vizitați muzee, grădini zoologice sau botanice, parcuri și plimbați-vă cu autobuzul hop on, hop off (dacă trăiți într-un oraș mare);

????concediu cu părinții –  la noi n-ar fi vară fără tradiționala deja vacanță la mare (7-10 zile), neapărat cu o zi de aquapark inclusă.

Acum că am gândit, în mare, unde mergem și ce facem – cum facem să nu ne stresăm și să păstrăm măsura, bunele obiceiuri, cum să ne distrăm dar… și cum facem față plictiselii!

 

Brainstorming de familie: tu ce îți dorești de la vacanța asta?

 

activități și atitudini de vacanță - calendar

Înainte de a le propune copiilor programul de vacanță, e nevoie să luați în considerare: vârsta lor, timpul pe care îl aveți de ocupat, preferințele lor, timpul vostru și cât sunteți dispuși să vă implicați și ariile de interes.

Și mai bine, dacă al tău copil are peste 4 ani, uneori și când e mai mic, te încurajez să discuți cu el, să îl întrebi ce ar vrea să facă, cum ar arăta vacanța lui ideală, ce n-ar trebui să lipsească, cu cine i-ar plăcea să se vadă etc.
Asta îl va face pe copil să simtă că și el contează, că are un cuvânt de spus în deciziile importante ale familiei și, din experiența mea, îl va face și mult mai implicat.
Notați totul pe o agendă sau pe un caiet și apoi vedeți ce e de tăiat, ce rămâne, ce e fezabil și cum.
Atenție: a le da copiilor o voce și a-i implica în deciziile familiei (fie că e vorba de decizia despre unde să mergem în vacanță sau ce muzeu să vizităm, ori unele mai serioase) nu înseamnă că noi cedăm frâiele copilului și nici că e nevoie să acceptăm toate sugestiile lui. Tot noi suntem adulții, ăia responsabili și cu experiență. Doar că și noi beneficiem de creativitatea și prospețimea gândirii copiilor.

Concepeţi împreună un calendar de vacanţă

Copiii au nevoie de stabilitatea oferită de rutine, de a şti ce activităţi am programat şi când. După ce ați stabilit, în linii mari, cum arată lunile de vară, faceţi un calendar cu întreaga perioadă a vacanţei, până la începutul şcolii.
În calendar notaţi toate datele cunoscute: perioada vacanţei la mare/munte, plecări de weekend, perioade de stat la bunici, tabere, cantonamente, zile de naştere importante sau aniversări, vizite la medici sau evenimente importante (concerte sau târguri, cum e pentru noi târgul Bookisit#10, de pe 25 iunie, unde copiii mă însoțesc pentru a-și vinde cărțile ce le-au rămas mici și a-și completa bugetul).
Comunicaţi copiilor aceste date, dacă se poate cereţi-le părerea referitor la acele date/perioade ce pot fi modificate. Explicaţi-le pe îndelete ce aşteptări aveţi de la ei pentru acele activităţi programate (vom merge cu maşina deci vom avea nevoie de colaborarea voastră în a face drumul cât mai plăcut şi fără incidente, etc.)
Foarte mulţi dintre copii au un stil de învăţare vizual şi acest calendar cu datele şi perioadele programate (puteţi pune şi poze sau alte imagini relevante) îl vor ajuta pe copil să se simtă mai în siguranţă, să simtă că are un control asupra viitorului şi a timpului personal şi… vă va scuti de vreo 958 de întrebări!
Acum că am delimitat perioadele clare când vom avea plecări, deplasări sau anumite activităţi, sporturi, ce facem cu timpul liber? Sau, mai bine zis, cum ne bucurăm de el?
Când am început articolul aveam în minte mai mult copiii, însă pe măsură ce scriam am realizat că cele mai multe provocări de a ne bucura de lunile de vară și chiar de deplasările sau concediile cu copiii le avem noi.
Că, deh, e mai complicat să fii adult.
Așa că la final că așteaptă un document printabil cu  atitudinile și zen-ul nostru, al părinților. 

Cele 8 ingrediente esențiale în mixul unei veri reușite – pentru copii

 

1. Timpul nestructurat

Acesta îi stimulează pe copii (şi nu numai) să-şi exploreze lumea interioară şi exterioară, ceea ce duce la creşterea creativităţii, a imaginaţiei şi a descoperirii de noi pasiuni. Îngăduiţi-le o perioadă de joacă liberă, nestructurată în fiecare zi, oriunde aţi fi (mai ales în vacanţe). Nu uitaţi că joaca este jobul copiilor, joaca este învăţare, nu pierdere de timp.

2. Abia după ce treci de zona de plictiseală, ajungi la zona creativă!

activități și atitudini de vacanta - copii

În ultima vreme s-a vorbit destul de mult despre beneficiile plictisului şi n-aş putea scrie despre organizarea timpului liber din vacanţă fără să amintesc despre valoarea plictiselii pentru copii. S-a subliniat adesea că această generaţie de copii nu suportă să se plictisească, că tot timpul sunt ocupaţi să facă ceva (sau ar trebui să fie) iar în momentul în care se plictisesc caută stimulare… iar stimularea cea mai la îndemână este tehnologia.
Ei nu apucă să se plictisească pentru că imediat deschid televizorul, îşi iau tableta sau telefonul şi încep să butoneze, să caute pe internet, să se joace jocuri video şi aşa mai departe. Însă plictisul este momentul lor de întâlnire cu sine, cu nevoile, cu dorinţele, cu temerile lor, cu întrebările şi dilemele, cu emoţiile, cu vocea lor interioară … cu lumea lor!
Iar atâta timp cât nu le limităm accesul la tehnologie şi nu-i lăsăm să se plictisească, le răpim această oportunitate de întâlnire cu ei înşişi, de a se cunoaşte, de a se întreba şi de a raţiona, de a-şi dezvolta o voce puternică şi, deloc de neglijat, îi împingem să caute mereu soluţii la problemele lor în afara lor şi nu în interior!

3. Lectura e, din punctul meu de vedere, cea mai importantă activitate constantă în vacanță

Dacă este o activitate care îi îmbogăţeşte, care îi face să viseze, să-şi imagineze, să călătorească în diverse lumi şi epoci istorice şi, în acelaşi timp, le dezvoltă gândirea, logica, vocabularul, cunoştinţele, corectitudinea în scris şi citit, aceea este lectura. Aşa că, decât să-i forţaţi pe copii să facă fişe, culegeri, caiete de activităţi, cel mai bine stimulaţi-i să citească.
Să citească ce le place; să citească mult; să citească divers şi variat, din surse diferite, de la reviste, enciclopedii, cărţi din programa şcolară, cărţi haioase, cărţi serioase, cărţi care nu le plăceau la prima vedere, indicatoare, postere, instrucţiuni de jocuri…chiar şi reţete…
Sunt multe strategii pe care le puteţi folosi pentru a atrage copilul spre lectură, iar prima este chiar să-i citiţi voi! Da, chiar dacă e deja la şcoală şi ştie să citească singur! Chiar dacă are 9 ani şi poate citi un roman de 200 de pagini în 3 zile dacă vrea (nu ştiu prea mulţi să nu se sperie în faţa numărului de pagini). Citiţi împreună 1-2 capitole, poate un sfert de carte şi apoi lăsaţi-l pe el să termine singur dacă tot e curios să afle continuarea.
O altă idee ar fi să organizaţi un joc de bingo sau o provocare a lecturii – dacă ești abonat la newsletter vei primi 2 astfel de jocuri împreună cu articolul în newsletter-ul de pe 1 iulie 2022. Dacă nu ești abonat, ce mai aștepți? Abonarea se face pe prima pagină, în partea de jos. 

4. Încurajează starea de flux (flow, în engleză)

activități și atitudini de vacanta - flux

Mulți părinți se plâng nu sunt motivați să și nu își pot concentra atenția pe „ce trebuie”, problemă pe care nu o au când vine vorba de ce le place. Ei bine, vacanța e momentul cel mai bun să-i lăsăm să se implice trup și suflet în orice (evident excludem activitățile care îi pot răni, le pot face rău) fără să ne teme că le subminăm motivația pentru la anul. Ba dimpotrivă!

Cel mai bun mod de a-l motiva să facă lucrurile pe care le vrei tu, e să-l lași să petreacă timp cu lucrurile care îi plac.

Soluția care pare, după cercetări, să fie cea mai bună este nu să-i certam când nu au același nivel de flux „ce trebuie” ci să-i încurajăm să guste cât mai mult din aceasta stare care le va da încrederea și recompensa interioara să depună eforturi și mai mari, data viitoare, și în alte arii.

Starea de flux este acea experiență a angajării depline în ceea ce faci în prezent. Când simți că poți petrece ore în șir făcând un lucru; când acesta îți aduce bucurie prin sine fără alte recompense; când ceea ce faci e important. 

Pe măsură ce copiii cresc și pot face activități alese de ei unde motivația interioară și atenția se întâlnesc – se creează fluxul și se sculptează creierul.

Gândește-te! Copilul tău când e în starea de flux? Ecranele nu se pun!!!

 

5. Somnul

Doar pentru că e vacanță, nu înseamnă că nu mai dormim suficient, ne culcăm la miezul nopții și ne trezim în miezul zilei.

Somnul este precum fundația unei case, nu se vede, de cele mai multe ori, și ai tendința s-o ignori, însă fără ea, totul se dărâmă.

Nu vreau să insist mai mult, dar dacă vrei să te înțelegi cu copilul tău, să nu fie un butoi cu pulbere și să vă puteți bucura de orice zi, un somn de calitate și suficient pentru vârsta copilului, este esențial.

 

6. Încurajează-l să viseze cu ochii deschiși!

Știți acea temere a părinților că ai lor copii pierd timpul? Ei bine, studiile recente despre dezvoltarea creierului arată că e esențial să învățăm să nu facem nimic. Atunci avem timp și spațiu să reflectăm la evenimente, situații și idei, creăm speațiu să ne vină idei bune, să fim creativi, să ne bucurăm doar să fim.

A învăța să stăm în solitudine, să fim confortabili cu noi înșine este una din cele mai importante abilități pe care o achiziționăm în copilărie. 

7. Alege mișcarea în aer liber

activități și atitudini de vacanta - mișcare

Copiii au nevoie de mișcare ca de aer. Nu doar pentru sănătatea corpului, ci, mai ales pentru dezvoltarea creierului.

Cele mai multe recomandări internaționale vorbesc despe minim 60 de minute de mișcare, așa că scoateți bicicletele la plimbare, rolele, mergeți la o plimbare prin pădure sau pe plajă, pe stradă sau în parc. Dar nu lăsați să treacă vreo zi fără să ieșiți afară și să vă mișcați corpul.

8. Aprinde scânteia

Vacanța de vară îmi pare mie una din cele mai bune perioade pentru a aprinde scânteia în copiii noștri. 

Dar ce e scânteia aceasta?

Scânteia este o metaforă pentru interesele și pasiunile copilului tău, acele activități pe care le face cu bucurie, cu sufletul și în care se poate pierde cu orele. Acea activitate care îi asigură starea de flux de care vorbeam mai devreme. Scânteia a fost descrisă pentru prima dată de cercetătorul Dr. Peter Benson, vă invit să aflați mai multe din Ted Talk-ul pe această temă. Discursul se numește Sparks: How Youth Thrive.

”Fiecare copil are un interes, o abilitate sau o pasiune care aşteaptă să fie descoperită şi care poate deveni centrul entuziasmului său. Care se poate transforma într-un scop în viaţă. Cum aflăm care este acel interes? Cum alimentăm acea scânteie ca să se preschimbe într-o vâlvătaie uriaşă? Şi de ce e important să o facem?“

Steve Biddulph

 

Cele 8 reguli pentru a nu-ți pierde mințile în vacanța cu copiii

Această porțiune este cadoul meu pentru părinți!

Știu, dragilor, că vara nu e mai ușoară pentru voi și că vă dați peste cap să faceți toate lucrurile bine, să mergeți și la serviciu, să organizați concediul, taberele, vizitele și cantonamentele, să mergeți la vreun sport sau curs cu cei mici, și… să vă mai păstrați și calmul și zâmbetul pe buze.

Știu că îți vine să te urci pe pereți câteodată și să-ți dai demisia din rolul de părinte, mai ales când al tău copil se învârte ca un titirez toată vara prin casă, plângându-se că s-a plictisit, iar tu ai deadline de predare la vreun proiect. 

Ce ne ajută cel mai mult este să fim conștienți că vacanțele sunt perioade stresante. Iar stresul vine, pe de o parte din așteptările noastre nerealiste, idilice uneori ca totul să iasă perfect, să fie roz și fără cusur – că doar am muncit tot anul pentru concediul ăsta. 

Pe de altă parte vorbim de timpul petrecut cu copiii, mult timp, practic tot timpul petrecut alături de ei, ceea ce va apăsa toate butoanele, ne va lăsa la vedere toate vulnerabilitățile și rănile și ne va face să ieșim din zona de confort. Și pe noi și pe copii.

 

Iată câteva ancore ce te pot salva de la stresul vacanței cu copiii

Nu subestima puterea rutinei. Poate e o altă rutină decât acasă, totuși e nevoie de ea pentru ca ai noștri copii să se simtă în siguranță, să aibă previzibilitatea și confortul necesar pentru a face față și a se bucura de experiență. 

Scade așteptările. Cu cât ne dorim ca totul să fie la superlativ, cu atât ne va fi mai greu să acceptăm orice experiență care nu este așa. Or, pentru a ne bucura de vacanță (ca și de viață, în general) trebuie să luăm fiecare experiență așa cum vine, s-o înțelegem, să vedem ce avem de învățat de acolo și să mergem mai departe. Există chiar și studii făcute pe atleți de top care atestă că avem mult mai mult succes dacă așteptările noastre sunt puțin mai scăzute și nu tind spre perfecțiune. 

 

Să ne concentrăm pe sentimente, pe emoții, pe trăiri

Dacă te-aș întreba care sunt amintirile tale cele mai dragi din copilărie ce ai răspunde?

Când am întrebat părinții din comunitatea Părinți pe sârmă despre asta, nimeni nu ți-a amintit experiențe superlative, Disneyland-uri, excursii în locuri scumpe sau greu de atins, nici pentru copilul tău nu vor fi acestea amintirile cele mai dragi.

Ceea ce va rămâne în mintea și sufletul lui vor fi acele momente care sunt legate de emoții intense. Așa funcționează memoria noastră. Deci, puteți să mergeți și pe Zidul Chinezesc și pe Insula Galapagos, dacă există tensiuni, nemulțumire continuă, furie, reproșuri și corectare constantă, fiți siguri că acel moment nu va rămâne în memoria copilului ca un moment plăcut, frumos, o amintire de neprețuit, cel mai adesea va rămâne ca una negativă, neplăcută. 

Am adunat în imagine 8 reguli care pe mine m-au salvat (sau măcar nervii mi i-au mai cruțat) în ultimii ani de vacanțe, sărbători și plecări alături de copii, și m-au ajutat să mă bucur mai mult de timpul petrecut cu ei.

Îl poți descărca în format pdf pentru a-l printa, doar apasă pe imagine.

activități și atitudini de vacanta - pentru părinți
Haideţi să privim vacanţa ca pe o provocare de a ne reconecta cu ai noştri copii, a-i face să se simtă iubiţi şi apreciaţi aşa cum sunt! Să petrecem timp unu-la-unu, să ne jucăm împreună, să facem castele de nisip, să râdem zgomotos, să plângem împreună când suntem trişti sau emoţionaţi, să ne jucăm cu apă, să-i privim cu sclipiri în priviri şi cu încredere în viitor….
Voi cum vă organizați vara aceasta?

Ce activități obligatorii sunt pe lista voastră?

Cât timp nestructurat de joacă liberă au copiii?

Cum vă descurcați cu limitarea ecranelor?

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

portret părinte pe sârmă

Cine este părintele pe sârmă? Cum arată el? Te recunoști?

Încă de la primele mesaje, la crearea acestei comunități, în decembrie 2019, când eram 200 de părinți pe sârmă (majoritatea mame, dar erau vreo 3 tați și atunci), mi-am propus să mă arăt. Să mă cunoașteți. Să fiu sinceră și autentică, nu doar o mască construită să dea bine în social media. Sigur că asta nu înseamnă că mă cunoașteți la fel de bine ca soțul, prietenii din copilărie sau mama mea. Dar adesea, pe anumite subiecte, voi aflați primii ce-i în sufletul și în mintea mea. Acum câteva săptămâni, te-am îndemnat la puțină reciprocitate,  prin completarea chestionarului Portretul părintelui pe sârmă. 350 dintre voi au răspuns pozitiv și le sunt recunoscătoare.  Acest articol vine ca răspuns la cererile voastre de a dezvălui măcar câteva detalii relevante desprinse din răspunsuri.   Salutare, sunt părinte pe sârmă, mai precis, mamă pe sârmă Doar 4 tați au răspuns chestionarului (deci undeva peste 1%), deși pe grup, statistica spune că aprox. 6% din membri sunt bărbați. Deși sunt în număr mic, nu i-am uitat niciodată, eu, personal, am scris zeci de postări în comunitate reunite sub #tațiimplicați, un tată foarte implicat, George, a fost alături de noi din prima zi și a creat cea mai mare creștere din istoria grupului când ne-a menționat în direct la Europa FM. De asemenea, 4 tați au scris povești sau poezii pentru cartea colectivă pe care o vom lansa fooaarte curând, „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”,  iar dacă vrei să guști un crâmpei de poveste de tată, ce a scris cu multă emoție, vulnerabilitate și deschidere, o poți face aici. Revenim la mama pe sârmă. Cei mai mulți membri implicați în comunitate sunt mame. Mame ce au, în cea mai mare parte a lor, între 31 și 40 de ani. Cel mai reprezentativ procent din respondente are 2 copii, este căsătorită și a absolvit facultatea sau are studii postuniversitare.     Cum interacționează părintele pe sârmă cu comunitatea Cei mai mulți ați spus că sunteți părinte pe sârmă de 1-3 ani și că intrați zilnic pe grup.  Vă implicați uneori cu răspunsuri pe grup, atât la postările altor membri, dar și la ale moderatorilor.  Drag părinte pe sârmă! Să știi că avem nevoie de implicarea ta și ea contează. Tu contezi! Adesea vezi scris deja aceleași lucruri pe care l-ai fi spus și tu și te oprești. Însă fiecare e unic în felul său și poate ajuta prin împărtășire, și pe cel care cere ajutor, pe cei care citesc, dar și pe sine. Implică-te, comunică, nu sta în umbra, nu ești invizibil, meriți să fii văzut, înțeles, apreciat. Cel mai mult v-au ajutat pe grup – informațiile, resursele de calitate (din ghiduri, interviuri video, postări educative ale echipei PPS), răspunsurile, sfaturile echipei PPS date la postări ale părinților din comunitate, dar și atmosfera de înțelegere și suport, lipsa de judecată și blamare.   Adesea viața de părinte e copleșitoare Dacă și tu ai bifat (sau doar ai gândit)că te simți adesea copleșită de toate rolurile și pălăriile pe care le porți, află că nu ești singură. cele mai multe mame se simt astfel. Plus că majoritatea simte că nu petrece destul timp cu copiii săi. Aici, dragile mele, aș vrea să am o baghetă magică și să înlătur vinovăția care se strecoară pe nesimțite în mințile și inimile noastre și să îți insuflu pentru totdeauna certitudinea că nu e nevoie să le faci pe toate. E de ajuns cât faci. Ești de ajuns. Ai nevoie și de timp pentru tine.  Să te încarci. Să citești o carte. Să te relaxezi. Să visezi cu ochii deschiși. Să lenevești,  Iar copiii tăi vor învăța din asta că nu trebuie să le facă pe toate nici ei, că valoarea lor nu stă în cât de bine și mult performează. Că au dreptul și e ok să se odihnească. Să stea. Să nu facă nimic.    Cum se încarcă părintele pe sârmă? Îi place să citeasca cărți pe diferite domenii de specialitate, inclusiv de parenting sau dezvoltare personală, dar ascultă cu plăcere și podcasturi și alte resurse pentru inspirație.  Am fost atât de fericită să primesc această confirmare, căci eu sunt o mare iubitoare de cărți și învățare, de 3 ani și ceva organizăm cluburi de carte lunare și avem rubrici permanente cu recomandări de cărți pentru copii și adulți. La fel și postări lunare cu resurse de unde să ne luăm inspirație și infromații de calitate.   Ce te ține treaz noaptea? Una din cele mai bifate frustrări pentru părintele pe sârmă este legată de incertitudini în educație: uneori mă simt confuz/ă sau nesigur/ă în privința modului în care ar fi bine să gestionez diferite situații legate de creșterea și educarea copiilor mei. Cred că rezonăm foarte mulți cu această idee și adesea ne punem la îndoială și ne comparăm momentele noastre cele mai proaste cu cele mai bune momente ale celor din jur. Sau de pe rețelele sociale. În cartea „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, vei citi peste 50 de povești autentice, reale, necosmetizate despre viața de părinte. Și vei vedea că nu ești singură și că toți cei 45 de autori au, la rândul lor, îngrijorări, necazuri, îndoieli, momente proaste, greșesc, chiar o dau în bară rău, și asta nu-i face părinți mai puțin buni. Doar părinți imperfecți, suficient de buni. Ne vedem pe plajele lumii, eventual citind și sorbind dintr-un cocktail În final, ne-am bucurat să citim despre cum arată o zi ideală în viața voastră, și parcă am visat și noi, echipa, odată cu voi. Printre ingredientele unei zile ideale pentru părintele pe sârmă, se află: tihna, râsetele, familia, altcineva să facă voastră, marea și plaja, cititul, odihna, natura, cuplul, și, mai ales, totul să fie fără alergătură și trezit la program fix.  Vă mulțumim, și eu și echipa PPS care a conceput și interpretat acest chestionar, pentru multe cuvinte de apreciere și recunoștință transmise, ne-au uns la suflet și ne-au reamintit cât de mult bine putem aduce în lume.

Mai multe »
dragul meu adolescent

Dragul meu adolescent, aș vrea să-ți spun…

Pe măsură ce ai noștri copii se apropie de adolescență sau de maturitate și încep să se desprindă de noi, începe să ne fie și mai mult dor de ei mici. De fețe ce ne priveau ca pe soarele lor. De mânuțe care se agățau de gâtul nostru precum cel mai de preț colier. De cum îi țineam în brațe seară de seară și le citeam povești. De cum (mai) acceptau să ne țină de mână pe stradă. Sau cum îi ducea taică-su pe umeri. De cum îi duceam în brațe și-i băgam în pat, pe când adormeau cuibăriți lângă noi. De cuvinte dulci de te iubesc și declarații de admirație și iubire pricinuite de cine știe ce fleacuri (în ochii noștri).   Ei, madre, poate când o să fiu mare o să te mai las să mă pupi. Așa mi-a spus juniorul care ieri a împlinit 15 ani și de ceva timp nu mă mai lasă să-l pup. Mai reușesc să-i smulg o îmbrățișare, și asta la ocazii speciale. Un lucru e cert: Au trecut într-o altă etapă și de unde până mai ieri noi eram universul lor… acum ei își contruiesc universul în afara noastră.  Aveam foarte clar în minte, chiar de câteva luni încoace, să scriu un articol despre lucruri pe care părinții de adolescenți ar trebui să le știe. Dar azi, în fața tastaturii și a foii, îmi dau seama câtă presiune este pe umerii noștri – să știm, să facem, să nu ratăm, să reușim, să prindem ultima șansă, ultima perioadă împreună. Așa că mi-a pierit cheful de a îți spune ție, dragi părinți de adolescent, ca și mine, ce e de știut și făcut. Mai degrabă, mă uit spre interiorul meu și scot din tumultul de gânduri și mai luminoase, și mai umbrite, și dacă te vei identifica, pe ici pe colo, dacă îți va fi de folos sau te va inspira în vreun fel, înseamnă că mi-am făcut treaba.   Câteva lucruri pe care aș vrea să ți le spun, dragul meu adolescent Nădăjduiesc că vei citi aceste rânduri cândva – da, știu, acum nu e momentul, nu ai răbdare, e ok – și, mai presus de asta, simt nevoia să le scot la iveală și să le împărtășesc cu tine, drag cititor. Poate îmi împărteșești și tu dificultatea de a găsi momentul potrivit, tonul potrivit, contextul potrivit și să mai pic și în momentul în care adolescentul să fie dispus la conversație și, mai ales, la conectare. Așa că multe din aceste mesaje ajung greu la destinatar,  dar sper că măcar nu se vor pierde.   Te apreciez atât de mult Da, da, știu! Nu-ți spun destul de des și pic în paradigma în care am crescut și eu. Vedem ce nu merge și ce nu ne place și de tot ce e bun, frumos, armonios, nici nu amintim. Parcă ne uităm în niște oglinzi din parcul de distracții, care ne arată strâmbi și hâzi.  Nu, nu e drept. Știu. Noi, oamenii, ne hrănim cu aprecieri. Și cu toate astea, suntem atât de zgârciți cu ele. Te apreciez pentru tot ce faci, pentru eforturile tale, pentru strădania de a face față tuturor provocărilor vârstei și clasei (bate la ușă examenul de capacitate), pentru seriozitatea de a duce la cap unele lucruri, pentru diminețile cu proiecte la chimie (mă ascultă doamna, nu că mi-ar plăcea mie) pentru mesajele cu sunt bine, mai întâzii puțin, nu-ți face griji de la 22.00 când ești afară, prin cartier. Dar mai presus de tot ce faci, te apreciez că ești. Pur și simplu. Tu, copilul bun, amuzant, optimist, încăpățânat, pasionat până la obsesie, adesea fără chef. Doar TU, fără etichete și catalogări de bun și rău.  Citește și articolul Dragă mamă și tată! scrisoare de la adolescentul vostru   Știu că de acum cele mai frumoase momente din viața ta nu vor fi lângă noi, părinții tăi… și e ok Ești într-o perioadă în care prietenii sunt foarte importanți. Și e ceva normal, e de așteptat, nu e ceva cu care să ne luptăm. Înțeleg că vrei să-ți petreci ziua cu ei, la teatru – unde mai zăbovești 2 ore după cursuri, să stai cu prietenii; pe afară la fotbal cu prietenii cu care te știi de când aveai 2 ani, practic ați crescut împreună. E momentul primelor îndrăgistiri, primele drame și decepții din dragoste, acum e cu mesaje pe Whatsapp și Instagram, dar emoțiile sunt tot acolo. Prezente, intense și confuze. Și știind toate astea îți răspund la mesajul de pe whatsapp: ok, be safe! Totuși nu veni la miezul nopții, ok? și mă rog să fii bine și să am răbdare să nu-ți mai scriu încă un mesaj peste o oră, ci să te întorci acasă și să-ți începi ritualul de seară. Alături de noi, în siguranța și atmosfera obișnuită și banală de acasă (dar dătătoare de calm și liniște).   Te susținem în drumul tău. Nu ești singur și sper să simți asta Am creat un cerc de suport în jurul tău și sper să simți energia tuturor celor implicați. Nu doar eu și tati. Îl ai pe proful de învățare, cel care te încurajează și te ghidează să descoperi că poți, mulțumim, Alexandru, pe domnul profesor de română, cel de matematică, mentorii de la cursurile de teatru, oameni care te susțin și îți suflă vânt în aripi astfel încât să poți progresa nu doar pentru examen, ci pentru viață. Iar susținerea noastră vine nu doar sub formă de oameni cu care te înconjori, modele, mentori, oameni care să te îndrume și să te inspire, ci și sub formă de încredere. Încredere în tine, în alegerile tale, în drumul tău, în deciziile tale. În căderile și revenirile după deciziile mai puțin inspirate. Dar necesare. Căci, nu-i așa, greșeala e cel mai bun învățător.    Suntem mândri de tine și credem în tine! Nu e nevoie să faci ceva anume pentru ca noi să fim mândri de tine. Știu că noi, generația trecută, am fost așa de des învățați că suntem valoroși prin ceea ce facem.

Mai multe »
club de carte principală

Participarea la clubul de carte PPS și ce-ți poate aduce ție

Cei care intră pe pagina ta, Adina, de unde știu că tu organizezi cluburi de carte de 3 ani? Așa m-a întrebat o mamă prietenă, membră și ea în comunitatea Părinți pe sârmă, dar și în grupul extrem de activ și efervescent de lectură. Eu am făcut ochii mari și am zis: Tu știi că ai dreptate. Nu am scris pe blog. Scriu pe grup, pun evenimentele, dar rar am timp să povestesc mai multe. Așa că poate e momentul s-o fac. Era prin 2021, la începutul anului când colega mea, Ina, a venit cu ideea de a organiza un club de carte. Pot să spun că nici nu mai organizasem, nici nu mai participasem la unul. Dar am zis: de ce nu? Așa a apărut, în martie 2021, prima ediție a clubului pe baza cărții: Tot ce nu ți-am spus de Celeste NG, iar primul moderator a fost o altă membră a echipei  Părinți pe sârmă, Adriana Zaharia. Am decis că vor fi lunare, o lună beletristică urmată de o alta cu o carte de parenting/psihologie și am dus-o așa… 3 ani și chiar mai bine. Ieri am avut cel de-al 34-lea club, iar 3 dintre ele au avut parte de ediții duble, fizice și online.  Dacă ești curios care sunt cele 34 de cărți citite și dezbătute la cluburile de carte PPS (părinți pe sârmă), le poți vedea aici, într-un scurt reel.    Și cu ce mă ajută să vin la cluburile de carte PPS? Dacă m-ar trezi cineva noaptea și ar zice: de mâine gata cu cluburile de carte… l-aș lua la bătaie.  Serios, cum să-mi iei bucuria asta, plăcerea asta burgheză, cum zice o bună prietenă. În vremurile acestea trăite pe repede înainte, să reușim, o dată pe lună să ne oprim și să ne conectăm, să discutăm despre o carte, despre idei, despre emoții, despre trăiri… e ceva unic. Dar asta e doar părerea mea subiectivă evident. Mai sunt multe alte motive pentru care ar putea să-ți placă să vii alături de noi sau, de ce nu, să organizezi chiar tu un club de carte cu prietenii sau colegii de serviciu. Am rugat câteva doamne minunate – care au particiapat de mai multe ori la cluburi de carte organizate de mine – să lase mărturia lor despre cum e la cluburile de carte și le-am reunit pe toate în acest articol. Le dau cuvântul femeilor minunate, cu mulțumiri pentru cuvinte și pentru că mi-au permis să le includ testimonialele în acest articol.   O comunitate de împărtășit idei de cărți și nu numai Clubul de lectură al Adinei? Să spun despre el că a fost contextul în care am găsit niște oameni tare frumoși, cu o minte deschisă și mereu dornici de perspective, de schimb de idei și emoții. Sau să spun că a fost locul în care am găsit niște cărți de care nici nu știam până atunci câtă nevoie aveam. Sau că ne-a oferit și surprize precum întâlnirea cu autorul. Sau poate să spun că m-a facut parte dintr-o adevarata comunitate în care zilnic împărtășim idei de cărți și nu numai. Sau că pot să cumpăr mai multe cărți datorită voucherelor cu care Adina vine către noi cu multă generozitate în a împărtăși. Ei bine, toate acestea sunt adevarate. Clubul de lectura al Adinei este un colț minunat cu energie vie și bună, cu zâmbet și idei, cu cărți și gânduri. Mihaela   Experiențe din care pleci îmbogățit cu idei și multe lucruri practice care să-ți schimbe în bine relațiile, viața personală și a familiei Nu știu dacă e o dependență bună, dar vorba unei prietene: decât țigări, mai bine cărți. De când am descoperit cluburile de lectură de la Părinți pe sârmă, aproape că nu mai am loc în bibliotecă. Chiar dacă nu am reușit să ajung la toate, nu am rezistat să nu-mi cumpăr cărțile propuse și chiar unele din cele recomandate de participante. Am fost prezentă mai ales la cluburile de parenting căci acestea mi s-au părut utile și s-au potrivit mai bine și în programul meu, dar sunt convinsă că perspectivele diferite pot să-ți aducă momente de Aha chiar și din beletristică. Luna asta am înghițit cărțile Laurei Panazan si mi-am propus să particip la club nu numai pentu ca mi-au placut și mi-au deschis ochii în multe privințe, dar am ocazia să o cunosc pe autoare și poate chiar să schimbăm impresii. Recomand oricui astfel de experiențe din care pleci îmbogățit cu idei și cu multe lucruri practice care să-ți schimbe în bine relațiile, viața personală și a familiei. Cristina Blândețea și toleranța față de diversitate Nu am participat la alte cluburi de lectură decât în cadrul grupului „Părinți pe sârma”, așa că nu am cu ce să fac comparație, dar voi scrie lucrurile care îmi plac la aceste cluburi. Și îmi plac atât de mult încât în 2 ani am ratat 2 sau 3. În primul rând, nu a fost nicio carte propusă care să nu îmi placă sau cu care să nu rezonez (sigur că unele mi-au plăcut mai mult decât altele, datorită acestor cluburi i-am descoperit, de exemplu, pe Frederik Bachman și pe Virginie Grimaldi, care au intrat în top 5 autori favoriți). În al doilea rând, cluburile sunt moderate cu blândețe și atitudinea participanților este una de respect reciproc: nu dă nimeni cu piatra dacă sunt păreri diferite și părerea niciuneia din noi nu e deasupra celorlate (nici măcar a moderatorilor). Mi se pare foarte interesant cum fiecare observă anumite fațete, cum aceeași idee poate fi privită diferit (prin filtrele personale, desigur). Consider asta un mare plus pentru a crește toleranța față de diversitatea de idei și de oameni din jurul nostru, deci aș zice că aceste cluburi sunt de un real folos în a-i înțelege mai bine pe ceilalți și astfel de a ne ajuta să ne adaptăm mai bine mediului în care trăim. Să mai spun și despre efortul Adinei Giurgea de a ne oferi în mod constant reduceri de la diverse edituri, ba chiar și

Mai multe »