Știi când copilul te trage de fustă, scrie pe pereți sau se trântește pe jos și se găsește cineva (bunica, vecina, vreun trecator sau chiar partenerul, uneori chiar noi, să recunoaștem) care-ți zice
„Lasă-l, dragă, nu vezi că vrea doar atenție?!”
Până la urmă cum e cu căutarea de atenție a copiilor?
De unde au învățat-o?
Cum îi dezvățăm?
E mai bine să-i ignorăm până le trece sau cum să facem?
Răspunsurile la aceste întrebîri și multe altele, le găsiți în articolul meu de azi. ATENȚIE: e un articol lung!
Și dacă am înlocui termenul de „căutator de atenție” cu „căutător de conectare”?
Atenția înseamnă conectare pentru copil. Copiii au nevoie de atenție precum plantele au nevoie de soare și apă.
Acești copii nu sunt copii răi, răsfățați, obraznici sau alte etichete negative, ci doar caută conectarea cu persoanele cele mai importante din viața lor și au o nevoie de bază neîmplinită: atenția și iubirea.
Copilul învață din experiență cum să-ți atragă atențiaPrin încercare și eroare, pe măsură ce cresc, copiii înțeleg ce le atrage atenția adulților și ce-i îndepărtează.
Pentru că cei mici sunt dependenți de noi, fac orice pentru a obține dragostea și hrana emoțională (atenția) de care au nevoie.
Pentru că cei mici sunt dependenți de noi, fac orice pentru a obține dragostea și hrana emoțională (atenția) de care au nevoie.
Totuși, când copiii nu primesc un răspuns consistent și constant la semnalele lor, devin disperați.
Teama de abandon amenință supraviețuirea fizică și emoțională a copilului. Din lipsa de suficientă interacțiune pozitivă, copilul va dezvolta tactici negative pentru a atrage atenția adulților.
Ne spunem că noi le oferim copiilor timpul și atenția noastră din plin.
Totuși, care este calitatea acestei atenții?
Cât timp putem sta conectați la copil, fără vreun telefon în mână, fără să facem mâncare sau să aranjăm câte ceva prin casă? Și de câte ori nu ne trezim că stăm cu copilul, însă discutăm cu partenerul peste capul copilului ori ne zboară mintea la ce avem de făcut, de mâncat, ce ne așteaptă la job?
Cum să răspundem acestor comportamente de atragere de atenție
1. Găsește motivul din spatele comportamentului
Comportamentul este un mesaj, o comunicare către noi, cu cât reușim să înțelegem acest lucru mai repede, cu atât vom reuși să răspundem nevoilor reale ale copilului mai ușor și să intrăm în conflict mai rar.
2. Oferă-i timpul tău (deci atenția ta, intenționat)
Soluția despre care am vorbit adesea în articolele mele din ultimii 4 ani este petrecerea unui timpul special, în care să-i acordăm atenție 100% copilului.
E evident că nu putem petrece ore în șir 100% conectați la copii și nu asta este nevoia lor ci să petrecem 15-30 de minute de timp special cu ei, timp de joacă și conectare, fără întreruperi, fără distrageri, fără dojeni, doar conectare profundă, prin joc, ascultare și atenție pozitivă. Este de preferat ca aceste minute de timp special să se realizeze zilnic sau măcar o dată la 2 zile și să se facă individual, cu fiecare copil în parte, în condițiile în care aveți mai mulți copii.
3. Dă-i timp și spațiu pentru joaca liberă
Ideea centrală este că un copil care este suprastimulat, cu un program rigid și încărcat, eventual care este și impus, căruia nu i se dau opțiuni de a alege sau de a refuza o anumită activitate, se va răzvrăti împotriva acestei lipse de timp liber, de libertate, prin comportamente negative.
4. Concentrează-te pe comportamentele pozitive
Sau, cu alte cuvinte, surprinde-l când e bun mai degrabă decât când face lucruri cu care nu ești de acord. Caută ocaziile în care poți să faci o remarcă pozitivă, când poți să-l lauzi (în mod real, concret și specific nu laude goale) și să-i apreciezi eforturile, strădania, realizarea sau măcar intenția.
5. La fel de important este ca tu, ca părinte, să-l vorbești de bine pe copil celor din jur
Cât de des nu auzim părinți care se plâng de copiii lor altor părinți, bunicilor sau învățătoarei, eventual și cu el prin zonă?
Copiii au nevoie să știe că îi apreciem și că îi vedem cu adevărat nu că au un polițist în jur care vrea doar să-i amendeze când greșesc.
6. Folosește des cuvintele de apeciere și de încurajare
Un copil care are constant nevoia de a fi văzut și auzit, este un copil nesigur pe el, cu o încredere în sine șubredă sau slăbită. Acest lucru ne indică unde e nevoie să lucrăm, cu jocuri și activități, cuvinte și atitudini care să-i construiască încrederea în sine.
7. Rezistă tentației de a oferi atenție negativă
Cu alte cuvinte, când vezi că al tău copil se poartă irațional/ nepotrivit, rezistă tentației de a-l certa, a țipa, a-l cicăli sau a-i ține morală. Reacțiile negative nu vor face altceva decât să întrețină ciclul interacțiunilor negative. Folosește limitele ferme, dar blânde pentru a opri comportamentul, fără a acorda atenție negativă.
Și probabil ați mai auzit și de faptul că atenția negativă e mai bună decât nimic, că e tot atenție, dar tot rămâne întrebarea:
De ce îmi cere copilul atenție prin comportamente negative și nu alege să o ceară pur și simplu?
Aici, primul răspuns care-mi vine în minte e că nu sunt adulți. Le cerem să știe să-și gestioneze emoțiile, să comunice asertiv și să descifreze exact ce au nevoie, dar asta e o performanță demnă de un adult. Și nu unul obișnuit, ci unul matur emoțional.
Până atunci, e mult muncă de detectivi de făcut, de ascultat și pus piesele puzzle-ului împreună.
8. Renunță la vinovăție
Trebuie să fim conștienți că nu suntem vinovați de tot ce face copilul așa cum nu suntem responsabili de toate reușitele lui. Lumea îi judecă foarte mult pe părinți și e foarte greu să faci față presiunii sociale când copilul tău face o criză sau se tăvălește pe jos într-un magazin, dar părerea lor nu e responsabilitatea ta.
Nu reacționa împins de presiunea momentului că veți face mai rău și copilului și relației voastre. Mai degrabă, întoarce-te la regulile de bază, asigură-l pe copil că e în siguranță, iubit și înțeles și căută cauza comportamentului.
Cum comportamentul părinților întreține acest circ vicios
Adesea părinții se plâng că în ciuda aplicării diverselor metode pozitive și benefice pentru a nu încuraja comportamentele nepotrivite de căutare a atenției, situația persistă.
Una din cauze poate fi că adesea nu-i lăsăm să descarce emoțiile grele. Fie prin plâns sau râs.
Un copil care are nevoie de atenția ta constantă îți arată că are emoții înghețate/nedescărcate. Un copil de 4, 6 sau 12 ani nu are nevoie de atenția ta pe loc, mereu.
Evident, lucrurile stau diferit pentru copii mici de câțiva ani. Bebelușii și copii mici sunt complet dependenți de noi și se bazează pe noi să le îndeplinim nevoile.
Să revenim la emoțiile neconsumate.
Doar pentru că ai noștri copii nu știu să ne spună asta sau să ne-o arate, nu înseamnă că nu există. Dimpotrivă, ele se adună și persistă până au ocazia să fie exprimate, și asta poate presupune plâns sau crize de furie și vor fi cu adevărat vindecate în momentul în care cineva îl ascultă și îl înțelege cu adevărat.
Limita este un pretext pentru copil de a protesta, a se împotrivi, a plânge și a face un tantrum. Acesta este chiar vindecător.
Aici e nevoie ca noi să fim buni detectivi și să ne dăm seama când copiii au nevoie să se descarce, și atunci să punem o limită cu blândețe și să ne ținem de ea.
ASCULTAREA PROFUNDĂ CA INSTRUMENT DE DESCĂRCARE EMOȚIONALĂ
De câte ori copilul nostru are o problemă, avem instinctiv tendinţa de a vrea să reparăm, să găsim soluţii, să facem lucrurile mai bune pentru copil. Prin practicarea ascultării profunde vom depăşi dorinţa de a remedia noi înşine problema (care e contraproductivă copilului) şi vom dobândi încredere în capacitatea copilului de a-şi reveni şi de a-şi rezolva singur problemele.
Acesta este un remediu eficient când copilul plânge (şi va trebui să-ţi înfrânezi dorinţa de a-l opri), are o criză de furie ori se confruntă cu o frică aparent iraţională.
Iată care sunt paşii concreţi pentru practicarea ascultării profunde, instrument preluat din Hand in hand Parenting:
- apropie-te şi priveşte-l în ochi;
- oprește comportamentul agresiv;
- n-o lua personal, nu încerca să raţionezi cu copilul, centrul lui de comandă este preluat de partea emoţională, nu de cea raţională;
- vorbeşte cu blândeţe şi cât mai puţin, doar pentru a-i transmite copilului că e în siguranţă: „Îmi pare rău că-ţi este atât de greu”, „Sunt aici pentru tine”;
- Oferă-i siguranţă (prin cuvinte şi gesturi blânde) dar asigură-te că şi tu eşti în siguranţă. În mijlocul unei crize de nervi ai putea deveni ţinta loviturilor, ţine-i mâinile sau picioarele cu blândeţe, împiedicând agresivitatea să escaladeze;
- Lasă-l pe el să decidă când a terminat. Unele crize de plâns pot dura 5 minute, altele 50. Nu se va termina când trebuie, ci când se termină.
În loc de final, o invitație
Viața părinților este adesea copleșitoare, plină de emoții intense la extrem, de la bucurie, recunoștință sau exaltare până la neliniște, iritabilitate, furie sau chiar disperare. Pe măsură ce prioritizăm relația de iubire și încredere dintre noi și copii, vom reuși să navigăm mai ușor pe această mare învolburată, și să simțim, la finalul zilei, că facem o treabă minunată.
Aștept cu drag feedback-ul vostru și nu uitați că puteți să-mi trimiteți un mesaj cu o situație sau o provocare concretă, iar eu vă voi publica întrebarea voastră și răspundul meu pe pagina blogului: Părinții întreabă.
This Post Has 10 Comments
Hey There. I discovered your blog using msn. This is
a very neatly written article. I’ll make sure to bookmark it and come back to learn extra of your helpful info.
Thank you for the post. I will certainly return.
I am in fact thankful to the owner of this website who has shared this
great paragraph at at this place.
Asking questions are in fact fastidious thing
if you are not understanding anything totally, but this paragraph gives good
understanding yet.
This post is invaluable. Where can I find out more?
Valuable information. Lucky me I discovered your site by chance, and I’m stunned
why this twist of fate did not took place in advance!
I bookmarked it.
Hi! I’m at work surfing around your blog from my
new iphone 4! Just wanted to say I love reading through your blog and look forward to all
your posts! Keep up the great work!
Hi it’s me, I am also visiting this web page daily,
this website is really nice and the users are actually sharing pleasant thoughts.
Hello, i think that i noticed you visited my site thus i got here to go back
the favor?.I’m attempting to find things to enhance my website!I assume
its ok to make use of a few of your concepts!!
Spot on with this write-up, I honestly think this amazing site needs a great deal more attention.
I’ll probably be returning to read through more, thanks for
the info!
Its like you read my mind! You appear to know so much
about this, like you wrote the book in it or something.
I think that you could do with some pics to drive the message home a little bit, but other than that, this is excellent blog.
An excellent read. I’ll definitely be back.