Disneyland Paris – ce să știi dacă mergi pentru prima oară

Disneyland Paris - castelul

Nu cred să existe vreun părinte care să nu fi fost fascinat de lumea Disney când era mic. Cel puțin cei din generația noastră.

Sper că și generația copiilor noștri mai păstrează ceva din această fascinație.

Mie mi-au plăcut foarte mult poveștile dintotdeauna, iar soțul meu a  rămas un copil (în privința asta, cel puțin????) și se uită cu aceeași plăcere la filme de animație și la 40+ așa cum o făcea și în copilărie. Așa că era cumva natural ca ai noștri copii să crească înconjurați de universul Diney: toate filmele clasice, personaje de desene animate, muzică Disney pe care o știau pe de rost și visul că vom ajunge într-o zi la Disneyland. 

Iată că acea zi a sosit în aprilie 2022, în vacanța de primăvară când am vizitat Disneyland Paris.

Și pentru că a fost o experiență mai mult decât surpinzătoare, de la încântare la disperare, cu momente de extaz și alunecări rapide ca în roller coastere, am decis să împărtășesc din experiența noastră. Și din greșelile noastre. Poate un pic de informare, umor și călăuzire vă scutesc de câteva neplăceri.

Și pentru că întâmplător (sau nu) alte două familii dintre cunoscuții noștri au mers la Disneyand Paris în aceeași perioadă (chiar aceeași săptămână), le-am rugat pe prietenele mele să ne împărtășească și din expereința lor. O parte din informațiile de la ele și de la copii se regăsesc în articol.

Mulțumesc mult, Irina și Ioana, pentru disponibilitatea și deschiderea vostră. 

Să vă fie de folos și să vă bucurați mai mult de experiență. 

 

De la ce vârstă să duc copilul la Disneyland?

Se pare că vârsta ideală de la care să duci copiii la Disneyland este 4+.

Un copilaș mai mic nu doar că nu va ține minte mare lucru din experiență, însă vor fi și mult mai puține atracții pe care le veți putea accesa împreună. Plus că o zi întreagă (chiar și jumătate de zi) într-un loc atât de aglomerat, plin de stimuli și culori, muzică și alergătură poate fi foarte solicitant pentru un copil mic. Și pentru părinți deopotrivă.

Copiii noștri sunt deja mari, băiatul 13 și fata 8 și jumătate și mă bucur că am vizitat parcul acum, au avut mai multă răbdare, iar obișnuitele crize și supărări nu au mai mai fost la fel de intense sau multe așa cum îmi amintesc și îmi închipui că ar fi fost acum 3-4 ani (și am experimentat prin alte locuri).

La polul opus, nu cred că există vârstă maximă. Adulții se pot distra de minune la Disneyland, înconjurați de magie, atracții de toate felurile și cafenele/beri la tot pasul. S-ar distra probabil cel mai bine fără copii ???? (glumesc, desigur… dar doar pe jumătate).

 

În ce perioadă a anului e cel mai bine să mergi la Disneyland?

Haideți să o luăm invers… când e cel mai prost moment de mers, în principiu, din cauza aglomerației. Nu de alta, dar noi am nimerit (probabil) cel mai prost moment și măcar voi să ajungeți într-o perioadă mai bună.

Cu alte cuvinte, cel mai prost moment ales, dacă aveți de ales, e miercurea (în Franța, miercuri este zi liberă pentru toți elevii). Apoi ar fi de evitat weekend-ul și vacanțele din Franța.

Atenție! Vacanțele sunt diferite în funcție de zonă, o să las un tabel mai jos pe care l-am primit de la Ioana (una din mamele din comunitatea noastră de care scriam mai sus și care locuiește în Franța). În funcție de anul în care vă programați vizita, dați o căutare pe Google după calendarul școlar din Franța.

Disneyland Paris - calendar școlar

Totuși, ca să vă satisfac curiozitatea, o să vă spun că noi am fost într-o zi de miercuri, când era vacanță în 2 din cele 3 zone ale Franței.

Măcar nu era weekend.????

 

Oare o zi ajunge?

Pe oricine ai întreba o să-ți spună același lucru: O singură zi pentru vizitarea Parcului Disney și a Studiourilor Disney nu e suficientă. 

Sau, mai pe românește:„ați înnebunit?

Ei bine, faceți cum spun oamenii, că noi am vrut să spargem toate recordurile și să vizităm ambele parcuri într-o singură zi iar consecințele au fost destul de … dureroase.

Din tot ce am citit, 2-3 zile ar fi idealul, acum e nevoie să vă țină și bugetul. Și mai contează ce vârste și interese au copiii voștri.

Înainte să ajungi acolo, iată la ce ar trebui să fii atent

Cea mai bună variantă, înainte de a ajunge la Disneyland ar fi să vă descărcați aplicația Disneyland Paris

În primul rând aveți acces instant la o hartă a locației.

Apoi, acolo veți vedea toate atracțiile, spectacolele, dar și timpii de așteptare, în timp real, pentru fiecare.

Mai mult, puteți să vă achiziționați pe loc un premier pass (cu care puteți intra în față, fără să mai așeptați la coadă zeci de minute) să vă puneți în wish list ce vă place cel mai mult și câte altele. De acolo poți face și rezervări la hotel, la restaurante și să-ți organizezi traseul.

Nu în ultimul rând, anul acesta sunt multe atracții închise pentru reparații, întreținere, etc. informații ce se updatează în timp real pe aplicație.

Ar fi păcat să plănuiți să vedeți neapărat o atracție absolut minunată cum este Labirintul lui Alice (Alice’s Curious Labyrinth, în original) și să fie închis.

 

Unde să te cazezi când mergi la Disneyland?

Alegerea cazării depinde de câteva variabile importante: mergeți doar la Disneyland, face parte dintr-o vizită mai extinsă, în Franța sau poate doar la Paris, poate stați la vreun prieten sau rudă și, evident, să nu uităm de buget.

Acestea fiind spuse, se pare că cele mai multe avantaje le au cei care aleg cazarea la Disneyland Paris.

Aici vă voi povesti din ce am cercetat și ce mi-au povestit mai mulți prieteni. Noi am fost destul de norocoși să avem un verișor care stă în jurul Parisului și care ne-a lăsat cheile pentru cele câteva zile petrecute în zonă. Dar am făcut aprox. 1 oră și jumătate până la Disneyland Paris cu trenul. Și același drum de întoarcere, cu copiii dormind și morți de oboseală, ajungând acasă la 23.30. No comment????

La Disneyland puteți alege din cele 7 hoteluri și aveți avantaje unice precum distanța mică, (la pas) până la parc, accesul nelimitat în Parcul Disney și Studiouri pe parcursul șederii, pachete avantajoase pentru mese, întâlniri cu personajele celebre și, cel mai important, Extra Magic Hours.

Ce-i cu orele magice? Înseamnă că poți accesa parcul și atracțiile cu 2 ore înaintea deschiderii pentru toți ceilalți. 2 ore pe care să nu le petreci la cozi interminabile (noi am stat cel mai mult 45 de minute însă erau atracții la care se stătea și 70 de minute la coadă) și în care te poți bucura de atracții precum Zborul lui Peter Pan sau Big Thunder Mountain (pe care noi le-am ratat din cauza timpilor de așteptare), poate chiar fără coadă sau doar cu câteva minute de așteptare.

Pentru a afla toate amănuntele despre cazarea la Disneyland accesați pagina lor aici. 

Atracții de neratat

Dinsyeland Paris - Labirintul lui Alice

Depinde foarte mult de vârsta copiilor și preferințele voastre, însă eu m-aș opri la 4 care nouă ne-au plăcut în mod special și mai jos vă las și mesajul direct al fetiței cunoștințelor noastre care a vizitat și ea parcul primăvara aceasta.

Aș menționa că foarte multe erau închise și câteva din cele care știu clar că sunt faine și foarte apreciate nu am reușit să le parcurgem din cauza aglomerației și a timpului redus (știți, ziua magică de care ziceam, și nici măcar n-am început devreme).

Labirintul lui Alice (Alice’s Curious Labyrinth)

Această atracție este pentru toată familia, chiar și pentru copiii mici, căci e o plimbare printr-un labirint – sau o serie de labirinturi – și un fel de castel, plin de simboluri (muzicale și figurine) din celebra lume a lui a lui Alice.

Sunt multe zone unde să îți faci poze, să alergi și să explorezi. Doar vezi să nu te sperie regina de cupă cu amenințarea ei: Off with their heads!

Pirații din Caraibe

O plimbare liniștită cu barca prin lumea piraților, așa pare la început. Însă aceasta este una din cele mai frumoase atracții din tot parcul, detaliile sunt foarte realiste, pline de bogăție, de la animatronici audio până la fortăreața care pare incredibil de spațioasă și de veridică. Până și timpul de așteptare la coadă era unul distractiv, cu ceva sperieturi și detalii bine puse la punct din lumea piraților din Caraibe.

Pe alocuri barca va prinde puțină viteză și e posibil să vă stropească, mai ales dacă stați primii în barcă.

La un moment dat, pe marginea lacului nostru pe care navigam era un restraurant și oamenii luau cina, și acum mă întreb cum aveai acces în restaurant, era o atmosferă absolut fascinantă.

Phantom Manor

Un fel de casă de groază de la care nu mai așteptam mare lucru, era ultimul nostru obiectiv, era târziu (aproape ora 21.00) și nu mai avea nimeni răbdare. Dar o sperietură bună părea un mod bun de a încheia aventura noastră.

Dar experiența a fost una de 5*****, chiar de la primii pași. La exterior pare o casă părăsită (chiar ne gândeam că nici n-o fi funcțională și rămânem cu dezamăgirea), iar după ce ni s-a trântit ușa în nas (probabil parte din scenariu), descoperim că suntem prizonieri într-o casă bântuită de fantome. Intrarea e destul de spectaculoasă, dintr-o cameră ai cărei pereți se mută, tavanul pare să se comprime și să nu avem scăpare. O poveste spusă în franceză și engleză alternativ ne introduce în atmosferă. O poveste a unei mirese fantome (nu țin minte mare lucru, doar o familie blestemată) care-și derulează scenele rând pe rând în fața noastră, prin multele coridoare și saloane pline de fantome ce cântă la pian, dansează, mănâncă, vedem și scheleți, auzim sunete înfricoșătoare, dar toate atât de bine orchestrate încât intri în atmosferă fără a te șoca, fără a-ți fi frică, mai degrabă te fascinează.

Asta până intri în sala oglinzilor și pe lângă fantome te vezi în oglindă și pe tine (stăteam ca în niște calești care se mișcă, 2 câte doi) iar cea de lângă e goală… spaimă și groază, cum i-or fi făcut să dispară? Apoi realizăm că în acea caleașcă chiar nu era nimeni.

Merită să mergeți dacă aveți copii de peste 7-8 ani, cei mai mici se pot speria.

Ratatouille – The Adventure

Disneyland Paris - Ratatouille

Până acum, toate atracțiile de care am pomenit se găsesc în Parcul Disneyland. Totuși, am ajuns și la vecinul lui, mult mai puțin strălucitor și îmbietor, Studiorile Disney, unde am petrecut vreo 2 ore însă singura zonă cu adevărat frumoasă și care merită explorată este Place de Remy. Aici găsești o replică foarte realistă a celei din animație, cu un restaurant desprins din poveste – Bistrot Chez Remy (unde am citit că se găsește cea mai bună mâncare din tot Disneyland-ul, care nu e  de ignorat) iar aventura în sine este una de care noi ne-am bucurat mult.

Cu ajutorul unor ecrane și a ochelarilor 3D, intri în bucătăria celebră din Ratatouille, și experimentezi ceea ce Remy a experimentat într-una din scene. Alergi printre mese (în timp ce stai în niște ceșcuțe sau șobolănei cu 2 locuri care se deplasează pe niște șine), te rotești, ești măturat într-un colț, aproape cazi în supă și ești stropit în față cu apă…

Nouă ne-a plăcut, am simțit că suntem acolo, în animație, cu sufletul în stomac și uimirea stopirii pe față. Dacă e să întrebi criticii, realizarea și folosirea ecranelor nu este cea mai fericită, însă pentru copii sau cei care nu sunt cârcotași și super pretențioși, aceasta este o atracție încântătoare.

 

Bonus: Disney Stars on Parade, de la 17.30 

Aici se strânge muuuultă lume, pe aleea de intrare principală în parc și cele mai importante personaje defilează în niște care alegorice le-aș spune, foarte spectaculos ni s-a părut. Am filmat întreaga experiență, însă ar ocupa prea mult spațiu, o să vă las totuși câteva poze cu care să vă delectați.

Disneyland Paris - parada 1

 

 

 

 

Dinneyland Paris - parada

 

Ca să vedeți și părerea altor copii, în afară de ai noștri (pe care i-am consultat în crearea acestui articol), vă las aici recomandarea Alexandrei, fetița de aprope 8 ani a uneia din familiile care au fost în aceeași perioadă cu noi la Disneyland.

Evident noi am ratat câteva, că doar am făcut maraton de o zi, am zis deja.

Prima dată în Disneyland - recomandări Alexandra

Atracții peste limita (mea) de senzații tari față de care aș fi precaută

Noi am început vizita la Disneyland Paris cu 2 roller coastere. La primul, Indiana Jones and the Temple of Peril are limită de înălțime. Sunt acceptați doar copii de peste 1,40m astfel că am fost doar eu și băiatul. Aș vrea să vă spun că ne-am distrat. Și chiar pot. Acum. Dar pe moment, a fost jale, după o rotire la unghi de 360 grade și multă hurducăială și mers în viteză pe șine, e genul acela de atracție care îți dă doza de adrenalină necesară pe toată ziua (sau o lună? mă mai gândesc).

Dar, nu, noi nu ne-am oprit aici. Am mers direct în zona Discoveryland, unde ne-am pus pe așteptat la un alt roller coaster, Star Wars Hyperspace Mountain – ca să zdruncinăm și cel mai mic copil din dotare care a rămas pe-afară la prima strigare.

Și ce plimbare am avut, am crezut că voi muri la un moment dat, am închis ochii și am zis: aia e, măcar suntem cu toții.

Aici aveai voie să te dai de la 1,20 m, deci orice copil de 6 ani putea să se urce în roller coaster.

Poate or fi prin vest copiii mai căliți și mai dornici de senzații tari, dar eu vă zic sincer că mi s-a părut și mai înfricoșător decât primul (cu 1,40m), mai ales că viteza era mai mare, rotirile la 360 de grade erau și ele, chiar două dacă îmi amintesc bine, iar întunericul din galaxie, ca și boxele care țipau amenințător în urechile noastre despre atacurile imininente din Războiul Stelelor, nu au ajutat. 

 

În loc de buget

Inițial am dorit să fac o simulare de buget pentru o vizită la Disneyland Paris a unei familii cu 2 păinți și 2 copii, așa cum suntem și noi.

Apoi, văzând cât de multe variabile există – de la câte zile petreci, la ce hotel te cazezi, iei pachet cu hotel sau doar bilet de intrare, mănânci în parc sau îți iei pachet cu strictul necesar, iei biletul de intrare de sine stătător sau în cadrul unui pachet, din aceste considerente am abandonat ideea bugetului.

Dar vă voi spune doar câteva concluzii la care am ajuns noi în urma experienței și vă îndemn să studiați temeinic înainte de a face aceste alegeri.

Pachetele sunt întotdeauna mai avantajoase.

De exemplu, familia Irinei a dat pe City Go Paris Card, pentru 7 atracții însumate, 518 de euro pentru toată familia. Și aici a fost inclus nu doar accesul la Disneyland Paris ci accesul în Parcul Asterix și Obelix, Croaziera pe Sena, plimbarea prin Paris cu autobuzul Hop on, hop off, tur ghidat al Muzeului Luvru, tur ghidat Turn Eiffel, tur ghidat cartierul latin. Dar puteți lua cardul și pentru 3 sau 4 atracții, depinde de cât stați și ce vreți să vizitați.

Să vă mai zic că noi am dat banii ăștia (mai spre 500 de euro) doar pentru accesul pentru o zi la Disneyland Parc și la Studiouri?

Nu vă mai zic și că am luat bilete pentru Turnul Eiffel (altă distracție) și am stat la niște cozi de te apucă mila…

La fel, dacă tot veniți la Disneyland, cum ziceam mai sus, stați măcar două zile și mergând la unul din hotelurile Disney aveți și biletul de intrare inclus.

Un mic avertisment despre mâncare: e foarte scumpă peste tot și în cele mai multe locuri foarte proastă. Noi am mâncat prânzul la restaurantul cu specific italienesc La Bella Note unde am dat pe un prânz sumar cu meniuri cu pizza și paste (Lady and the Tramp, cum altfel) vreo 80 de euro. Din ce am auzit și citit pe la alții, am avut noroc, măcar nouă ne-a plăcut, copiii chiar au zis că sunt pastele mai bune decât cele făcute de taică-su (care sunt reperul lor de best of the best), dar sunt sigură că a fost și atmosfera și locul, plus foamea care le-a îmbogățit experiența.

 

Bonus: câteva sfaturi care te pot ajuta să-ți ajustezi așteptările

  1. Se merge mult pe jos, ia-ți încălțăminte comodă, nu scapi fără 20.000 de pași.
  2. Ia un rucsac, nu geantă de umăr. Aici nu am fost inspirată și după ce că aveam inima-n gât la roller coastere, îmi mai făceam probleme și că o să-mi zboare tot conținutul genții pe jos. La toate atracțiile ești sfătuit să îți așezi geanta/rucsacul la picioare. Și cum a mea nici nu se închidea cu un fermoar, am decis pe loc să o pun jos la picioare și să pun talpa pe geantă, să stea colo să nu alunece prin mașinuță. Un chin, mi-am învățat lecția.
  3. Studiourile Disney nu sunt nici pe departe așa spectaculoase sau interesante ca Parcul Disneyland. Singura atracție care chiar ne-a plăcut tuturor a fost aventura Ratatouille (am scris mai sus pe larg). Dar dacă ar fi să merg din nou cred că aș sări peste Studiouri și ne-am petrece întreaga zi în Parc.
  4. Parcul e plin de buticuri și magazine de suveniruri. Cred că sunt mai multe decât atracțiile, în sine. Așa că cel mai bun sfat pe care vi- pot da este să discutați cu copii de acasă ce veți lua și să le ocoliți pe cât posibil. Noi nu avem problema asta, m-am rugat de copii să le iau măcar un suvenir. Așa sunt ai mei, nu e nicio rețetă minune????
  5. Dacă stați în apropiere parcului merită să vedeți și spectacolul cu lumini și artificii de la 23.00, numit Disney Illumintions. Noi l-am ratat, însă cei care au participat ne-au confirmat că este absolut spectaculor. Vă las aici un link unde puteți vedea integral cele peste 20 de minute ale spectacolului din 2018. 
  6. Ia Magneziu, fă meditație, yoga, ce vrei tu înainte. Căci rezervele ale de răbdare vor fi testate. La greu. Și n-ar fi păcat să îți pierzi cumpătul chiar în ziua/zilele astea care ar trebui să fie cele mai fericite? Vorba acea, ca să rămâi întreg la cap în timpul vizitei la Disneyland cu copiii, recomandăm să nu puneți la suflet lucrurile mărunte. Și toate lucrurile sunt mărunte. Doar bucuria e mare.

Cam atât de la mine despre aventura noastră la Disneyland Paris în 2022, probabil că următoarea dată când voi merge voi fi bunică și părerile mele nu vor mai fi relevante.

Mi-ar plăcea să ne împărtășiți și voi impresiile și sfaturile voastre despre vizita la Disneyland, la comentarii, astfel încât toți cei care plănuiesc să meargă pentru prima oară la Disneyland Paris să aibă un reper de calitate, consistent și care să-i ajute să se bucure mai mult de întreaga experiență. 

Notă: Toate imaginile de la Disneyland Paris folosite în acest articol sunt fotografii din arhiva noastră personală de familie, iar folosirea lor este interzisă din motive de intimitate.

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

This Post Has 6 Comments

  1. Irina Balaceanu

    Ce frumos ai povestit! Savuros chiar comentariul cu adulții fara copii ???? noi am ratat studiourile si o parte din atracțiile recomandate de tine, tot o zi am stat si noi si a fost o zi plina, cu veselie si surprize plăcute. Nici ai noștri nu au vrut suveniruri, noi am avut fructe si sandvișuri si am mancat doar seara cartofi prajiti si hotdogi de la pavilionul american (recomandati ca cei mai buni hotdogi din lume, ne era si foame, ne-au plăcut ????), cred ca 12 e meniul a fost. La pirați era barca sau te referi la vaporul din zona apropiata, cea mai wild west, asa?

    1. Adina Giurgea

      Mulțumesc, Irina pentru mesaj și împărtășiri. E bine de știut de hot-dog-ii gustoși, eu nu sunt fan și n-ar fi fost în meniul meu oricum. Da, barca de care am zis a fost la Pirații din Caraibe. Mulțumesc încă o dată pentru infrormațiile și experiențele împărtășite despre vizita voastră la Disneyland și că mi-ai permis s-o includ.

      1. Irina balaceanu

        Buna din nou. Noi am ratat complet călătoria cu barca la pirați, posibil sa se fi terminat programul: când am ajuns acolo tocmai plecau animatorii. Dar e f drăguț amenajata, cu niste coridoare si stanci in forma de craniu, loc de joaca si un pod suspendat (dacă nu confund cu pairi daiza). Hotdogi nu mancam nici noi de obicei, dar a fost o varianta rapida cand ni se terminasera proviziile si nu voiam sa lancezim la o masa.. Cat a fost timpul de așteptare la voi? Pe mine asta ma streseaza tare cand sunt cu copiii, cat de repede vine mâncarea.. La asterix si obelix, celălalt parc de distracții de langa Paris, tot fastfood am ales la ultima masa, pe același considerent. Dar sunt cu sufletul împăcat pentru ca noi chiar suntem atenți la ce mâncăm in general ☺️ o data pe an hotdog si inca o data burger nu se pune ???? nu ai scris încă despre pairi Daiza, nu? Imi spusesei tu ca tot fast-food găsești acolo si surpriza, chiar la trenulet am găsit salate 🙂 ronțăiala maxima. Multumim pentru ca ne-ai inclus in articol ????

  2. Vali O

    Buna, am citit cu atentie articolul si am ajuns la concluzia ca , oricat ai fi de pregatit pentru aceasta experienta, tot te ia prin surprindere.
    Cateva precizari… mai intai despre buget. Sunt atatea variabile, trebuie sa ai timp si rabdare sa le analizezi. Noi am avut noroc de un prieten care ne-a recomandat un site de unde am achizitionat biletele cu o treime mai ieftine. Dar acum as alege clar un pachet cu mai multe atractii. Am descoperit acest avantaj la Viena, economia fiind de sute de euro la familia noastra de 5 membri.
    Am fost in 2019, nu stiam de aplicatie, dar e o recomandare de care trebuie sa tinem cont. David(cel mai.mic dintre copii) avea 5+ si a ratat multe atractii. Mi-a smuls promisiunea ca vom reveni dupa ce face 12ani, ca sa nu mai aiba nicio restrictie.
    Mancarea….f scumpa si proasta si pierzi mult timp la cozi. As lua intr-un rucsac ceva gustari pe care sa le poti manca la cozi, impusti 2 iepuri.
    Cate zile….in niciun caz una, sau daca una, in niciun caz ambele parcuri, platesti degeaba pentru amandoua. Noi am ales 2 zile , cate 1 zi pentru fiecare parc…si nu ne-a parut rau. Studiourile…nu le-as rata. Pai ce mai „tare” atractie care le-a ramas intiparita in memorie a fost Turnul Groazei….si acum.piticii imi reproseaza ca i-am.lasat cu tati a doua zi la parada personajelor si eu am fugit cu fata de 12 ani(atunci) sa mai experimentam de 2 ori caderea in gol..sunt filmulete pe youtube, merita experienta….retraiesc senzatia de fiecare data cand ma uit. Ce mi-a mai placut la studiouri …am experimentat un cutŕemur, un incendiu…imi aduc aminte ca nu mi-a ajuns ziua. Chiar spre finalul zilei am descoperit Ratatouille si l-am bifat de 3 ori, nu mai erau cozi. Ce mai tin eu minte, studiourile se inchid mai devreme, noi nu am stiut ca putem merge in celalalt parc, am pierdut cateva ore de distractie.Dar tot raul spre bine, am fost odihniti pentru a doua zi si am stat pana tarziu, am vazut si jocurile de lumini si artificiile, am plecat franti de oboseala, dar cu amintiri pentru toata viata si cu promisiunea ca ne vom intoarce.

    1. Adina Giurgea

      Ce fain ai povestit, mulțumesc că ți-ai făcut timp să scrii comentariul. Despre mâncarea proastă știam, și scumpă, acum depinde fiecare și pe unde a nimerit. Apropo de Studiouri, noi am alocat vreo 2 ore (am stat după parada de la 17.30 până la 20.00 când se închidea, apoi am revenit în Parc unde am mai fost la 2 atracții, cât de-o oră jumătate până să fim rupți) și nici gând să bifăm mare lucru. Plus că nu mi-am făcut temele de acasă și nu știam exact ce anume să căutăm de soi la Studiouri, dar aia cu Turnul Groazei nici dacă ne dădeau ei bani nu aș face-o! Numai când mi-amintesc cât a plâns fiică-mea la Roller Coasterul cu Star Wars, mi se face rău. Nimic înfricoșător nu mai încăpea. Eu nici atât nu sunt fan iar fiu-miu a avut o fobie cu lifturile (că s-a blocat de câteva ori) și dacă îl duceam acolo probabil că îl destabilizam complet. Deci, fără chestii hard core pentru noi, please!

Lasă un răspuns

portret părinte pe sârmă

Cine este părintele pe sârmă? Cum arată el? Te recunoști?

Încă de la primele mesaje, la crearea acestei comunități, în decembrie 2019, când eram 200 de părinți pe sârmă (majoritatea mame, dar erau vreo 3 tați și atunci), mi-am propus să mă arăt. Să mă cunoașteți. Să fiu sinceră și autentică, nu doar o mască construită să dea bine în social media. Sigur că asta nu înseamnă că mă cunoașteți la fel de bine ca soțul, prietenii din copilărie sau mama mea. Dar adesea, pe anumite subiecte, voi aflați primii ce-i în sufletul și în mintea mea. Acum câteva săptămâni, te-am îndemnat la puțină reciprocitate,  prin completarea chestionarului Portretul părintelui pe sârmă. 350 dintre voi au răspuns pozitiv și le sunt recunoscătoare.  Acest articol vine ca răspuns la cererile voastre de a dezvălui măcar câteva detalii relevante desprinse din răspunsuri.   Salutare, sunt părinte pe sârmă, mai precis, mamă pe sârmă Doar 4 tați au răspuns chestionarului (deci undeva peste 1%), deși pe grup, statistica spune că aprox. 6% din membri sunt bărbați. Deși sunt în număr mic, nu i-am uitat niciodată, eu, personal, am scris zeci de postări în comunitate reunite sub #tațiimplicați, un tată foarte implicat, George, a fost alături de noi din prima zi și a creat cea mai mare creștere din istoria grupului când ne-a menționat în direct la Europa FM. De asemenea, 4 tați au scris povești sau poezii pentru cartea colectivă pe care o vom lansa fooaarte curând, „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”,  iar dacă vrei să guști un crâmpei de poveste de tată, ce a scris cu multă emoție, vulnerabilitate și deschidere, o poți face aici. Revenim la mama pe sârmă. Cei mai mulți membri implicați în comunitate sunt mame. Mame ce au, în cea mai mare parte a lor, între 31 și 40 de ani. Cel mai reprezentativ procent din respondente are 2 copii, este căsătorită și a absolvit facultatea sau are studii postuniversitare.     Cum interacționează părintele pe sârmă cu comunitatea Cei mai mulți ați spus că sunteți părinte pe sârmă de 1-3 ani și că intrați zilnic pe grup.  Vă implicați uneori cu răspunsuri pe grup, atât la postările altor membri, dar și la ale moderatorilor.  Drag părinte pe sârmă! Să știi că avem nevoie de implicarea ta și ea contează. Tu contezi! Adesea vezi scris deja aceleași lucruri pe care l-ai fi spus și tu și te oprești. Însă fiecare e unic în felul său și poate ajuta prin împărtășire, și pe cel care cere ajutor, pe cei care citesc, dar și pe sine. Implică-te, comunică, nu sta în umbra, nu ești invizibil, meriți să fii văzut, înțeles, apreciat. Cel mai mult v-au ajutat pe grup – informațiile, resursele de calitate (din ghiduri, interviuri video, postări educative ale echipei PPS), răspunsurile, sfaturile echipei PPS date la postări ale părinților din comunitate, dar și atmosfera de înțelegere și suport, lipsa de judecată și blamare.   Adesea viața de părinte e copleșitoare Dacă și tu ai bifat (sau doar ai gândit)că te simți adesea copleșită de toate rolurile și pălăriile pe care le porți, află că nu ești singură. cele mai multe mame se simt astfel. Plus că majoritatea simte că nu petrece destul timp cu copiii săi. Aici, dragile mele, aș vrea să am o baghetă magică și să înlătur vinovăția care se strecoară pe nesimțite în mințile și inimile noastre și să îți insuflu pentru totdeauna certitudinea că nu e nevoie să le faci pe toate. E de ajuns cât faci. Ești de ajuns. Ai nevoie și de timp pentru tine.  Să te încarci. Să citești o carte. Să te relaxezi. Să visezi cu ochii deschiși. Să lenevești,  Iar copiii tăi vor învăța din asta că nu trebuie să le facă pe toate nici ei, că valoarea lor nu stă în cât de bine și mult performează. Că au dreptul și e ok să se odihnească. Să stea. Să nu facă nimic.    Cum se încarcă părintele pe sârmă? Îi place să citeasca cărți pe diferite domenii de specialitate, inclusiv de parenting sau dezvoltare personală, dar ascultă cu plăcere și podcasturi și alte resurse pentru inspirație.  Am fost atât de fericită să primesc această confirmare, căci eu sunt o mare iubitoare de cărți și învățare, de 3 ani și ceva organizăm cluburi de carte lunare și avem rubrici permanente cu recomandări de cărți pentru copii și adulți. La fel și postări lunare cu resurse de unde să ne luăm inspirație și infromații de calitate.   Ce te ține treaz noaptea? Una din cele mai bifate frustrări pentru părintele pe sârmă este legată de incertitudini în educație: uneori mă simt confuz/ă sau nesigur/ă în privința modului în care ar fi bine să gestionez diferite situații legate de creșterea și educarea copiilor mei. Cred că rezonăm foarte mulți cu această idee și adesea ne punem la îndoială și ne comparăm momentele noastre cele mai proaste cu cele mai bune momente ale celor din jur. Sau de pe rețelele sociale. În cartea „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, vei citi peste 50 de povești autentice, reale, necosmetizate despre viața de părinte. Și vei vedea că nu ești singură și că toți cei 45 de autori au, la rândul lor, îngrijorări, necazuri, îndoieli, momente proaste, greșesc, chiar o dau în bară rău, și asta nu-i face părinți mai puțin buni. Doar părinți imperfecți, suficient de buni. Ne vedem pe plajele lumii, eventual citind și sorbind dintr-un cocktail În final, ne-am bucurat să citim despre cum arată o zi ideală în viața voastră, și parcă am visat și noi, echipa, odată cu voi. Printre ingredientele unei zile ideale pentru părintele pe sârmă, se află: tihna, râsetele, familia, altcineva să facă voastră, marea și plaja, cititul, odihna, natura, cuplul, și, mai ales, totul să fie fără alergătură și trezit la program fix.  Vă mulțumim, și eu și echipa PPS care a conceput și interpretat acest chestionar, pentru multe cuvinte de apreciere și recunoștință transmise, ne-au uns la suflet și ne-au reamintit cât de mult bine putem aduce în lume.

Mai multe »
dragul meu adolescent

Dragul meu adolescent, aș vrea să-ți spun…

Pe măsură ce ai noștri copii se apropie de adolescență sau de maturitate și încep să se desprindă de noi, începe să ne fie și mai mult dor de ei mici. De fețe ce ne priveau ca pe soarele lor. De mânuțe care se agățau de gâtul nostru precum cel mai de preț colier. De cum îi țineam în brațe seară de seară și le citeam povești. De cum (mai) acceptau să ne țină de mână pe stradă. Sau cum îi ducea taică-su pe umeri. De cum îi duceam în brațe și-i băgam în pat, pe când adormeau cuibăriți lângă noi. De cuvinte dulci de te iubesc și declarații de admirație și iubire pricinuite de cine știe ce fleacuri (în ochii noștri).   Ei, madre, poate când o să fiu mare o să te mai las să mă pupi. Așa mi-a spus juniorul care ieri a împlinit 15 ani și de ceva timp nu mă mai lasă să-l pup. Mai reușesc să-i smulg o îmbrățișare, și asta la ocazii speciale. Un lucru e cert: Au trecut într-o altă etapă și de unde până mai ieri noi eram universul lor… acum ei își contruiesc universul în afara noastră.  Aveam foarte clar în minte, chiar de câteva luni încoace, să scriu un articol despre lucruri pe care părinții de adolescenți ar trebui să le știe. Dar azi, în fața tastaturii și a foii, îmi dau seama câtă presiune este pe umerii noștri – să știm, să facem, să nu ratăm, să reușim, să prindem ultima șansă, ultima perioadă împreună. Așa că mi-a pierit cheful de a îți spune ție, dragi părinți de adolescent, ca și mine, ce e de știut și făcut. Mai degrabă, mă uit spre interiorul meu și scot din tumultul de gânduri și mai luminoase, și mai umbrite, și dacă te vei identifica, pe ici pe colo, dacă îți va fi de folos sau te va inspira în vreun fel, înseamnă că mi-am făcut treaba.   Câteva lucruri pe care aș vrea să ți le spun, dragul meu adolescent Nădăjduiesc că vei citi aceste rânduri cândva – da, știu, acum nu e momentul, nu ai răbdare, e ok – și, mai presus de asta, simt nevoia să le scot la iveală și să le împărtășesc cu tine, drag cititor. Poate îmi împărteșești și tu dificultatea de a găsi momentul potrivit, tonul potrivit, contextul potrivit și să mai pic și în momentul în care adolescentul să fie dispus la conversație și, mai ales, la conectare. Așa că multe din aceste mesaje ajung greu la destinatar,  dar sper că măcar nu se vor pierde.   Te apreciez atât de mult Da, da, știu! Nu-ți spun destul de des și pic în paradigma în care am crescut și eu. Vedem ce nu merge și ce nu ne place și de tot ce e bun, frumos, armonios, nici nu amintim. Parcă ne uităm în niște oglinzi din parcul de distracții, care ne arată strâmbi și hâzi.  Nu, nu e drept. Știu. Noi, oamenii, ne hrănim cu aprecieri. Și cu toate astea, suntem atât de zgârciți cu ele. Te apreciez pentru tot ce faci, pentru eforturile tale, pentru strădania de a face față tuturor provocărilor vârstei și clasei (bate la ușă examenul de capacitate), pentru seriozitatea de a duce la cap unele lucruri, pentru diminețile cu proiecte la chimie (mă ascultă doamna, nu că mi-ar plăcea mie) pentru mesajele cu sunt bine, mai întâzii puțin, nu-ți face griji de la 22.00 când ești afară, prin cartier. Dar mai presus de tot ce faci, te apreciez că ești. Pur și simplu. Tu, copilul bun, amuzant, optimist, încăpățânat, pasionat până la obsesie, adesea fără chef. Doar TU, fără etichete și catalogări de bun și rău.  Citește și articolul Dragă mamă și tată! scrisoare de la adolescentul vostru   Știu că de acum cele mai frumoase momente din viața ta nu vor fi lângă noi, părinții tăi… și e ok Ești într-o perioadă în care prietenii sunt foarte importanți. Și e ceva normal, e de așteptat, nu e ceva cu care să ne luptăm. Înțeleg că vrei să-ți petreci ziua cu ei, la teatru – unde mai zăbovești 2 ore după cursuri, să stai cu prietenii; pe afară la fotbal cu prietenii cu care te știi de când aveai 2 ani, practic ați crescut împreună. E momentul primelor îndrăgistiri, primele drame și decepții din dragoste, acum e cu mesaje pe Whatsapp și Instagram, dar emoțiile sunt tot acolo. Prezente, intense și confuze. Și știind toate astea îți răspund la mesajul de pe whatsapp: ok, be safe! Totuși nu veni la miezul nopții, ok? și mă rog să fii bine și să am răbdare să nu-ți mai scriu încă un mesaj peste o oră, ci să te întorci acasă și să-ți începi ritualul de seară. Alături de noi, în siguranța și atmosfera obișnuită și banală de acasă (dar dătătoare de calm și liniște).   Te susținem în drumul tău. Nu ești singur și sper să simți asta Am creat un cerc de suport în jurul tău și sper să simți energia tuturor celor implicați. Nu doar eu și tati. Îl ai pe proful de învățare, cel care te încurajează și te ghidează să descoperi că poți, mulțumim, Alexandru, pe domnul profesor de română, cel de matematică, mentorii de la cursurile de teatru, oameni care te susțin și îți suflă vânt în aripi astfel încât să poți progresa nu doar pentru examen, ci pentru viață. Iar susținerea noastră vine nu doar sub formă de oameni cu care te înconjori, modele, mentori, oameni care să te îndrume și să te inspire, ci și sub formă de încredere. Încredere în tine, în alegerile tale, în drumul tău, în deciziile tale. În căderile și revenirile după deciziile mai puțin inspirate. Dar necesare. Căci, nu-i așa, greșeala e cel mai bun învățător.    Suntem mândri de tine și credem în tine! Nu e nevoie să faci ceva anume pentru ca noi să fim mândri de tine. Știu că noi, generația trecută, am fost așa de des învățați că suntem valoroși prin ceea ce facem.

Mai multe »
club de carte principală

Participarea la clubul de carte PPS și ce-ți poate aduce ție

Cei care intră pe pagina ta, Adina, de unde știu că tu organizezi cluburi de carte de 3 ani? Așa m-a întrebat o mamă prietenă, membră și ea în comunitatea Părinți pe sârmă, dar și în grupul extrem de activ și efervescent de lectură. Eu am făcut ochii mari și am zis: Tu știi că ai dreptate. Nu am scris pe blog. Scriu pe grup, pun evenimentele, dar rar am timp să povestesc mai multe. Așa că poate e momentul s-o fac. Era prin 2021, la începutul anului când colega mea, Ina, a venit cu ideea de a organiza un club de carte. Pot să spun că nici nu mai organizasem, nici nu mai participasem la unul. Dar am zis: de ce nu? Așa a apărut, în martie 2021, prima ediție a clubului pe baza cărții: Tot ce nu ți-am spus de Celeste NG, iar primul moderator a fost o altă membră a echipei  Părinți pe sârmă, Adriana Zaharia. Am decis că vor fi lunare, o lună beletristică urmată de o alta cu o carte de parenting/psihologie și am dus-o așa… 3 ani și chiar mai bine. Ieri am avut cel de-al 34-lea club, iar 3 dintre ele au avut parte de ediții duble, fizice și online.  Dacă ești curios care sunt cele 34 de cărți citite și dezbătute la cluburile de carte PPS (părinți pe sârmă), le poți vedea aici, într-un scurt reel.    Și cu ce mă ajută să vin la cluburile de carte PPS? Dacă m-ar trezi cineva noaptea și ar zice: de mâine gata cu cluburile de carte… l-aș lua la bătaie.  Serios, cum să-mi iei bucuria asta, plăcerea asta burgheză, cum zice o bună prietenă. În vremurile acestea trăite pe repede înainte, să reușim, o dată pe lună să ne oprim și să ne conectăm, să discutăm despre o carte, despre idei, despre emoții, despre trăiri… e ceva unic. Dar asta e doar părerea mea subiectivă evident. Mai sunt multe alte motive pentru care ar putea să-ți placă să vii alături de noi sau, de ce nu, să organizezi chiar tu un club de carte cu prietenii sau colegii de serviciu. Am rugat câteva doamne minunate – care au particiapat de mai multe ori la cluburi de carte organizate de mine – să lase mărturia lor despre cum e la cluburile de carte și le-am reunit pe toate în acest articol. Le dau cuvântul femeilor minunate, cu mulțumiri pentru cuvinte și pentru că mi-au permis să le includ testimonialele în acest articol.   O comunitate de împărtășit idei de cărți și nu numai Clubul de lectură al Adinei? Să spun despre el că a fost contextul în care am găsit niște oameni tare frumoși, cu o minte deschisă și mereu dornici de perspective, de schimb de idei și emoții. Sau să spun că a fost locul în care am găsit niște cărți de care nici nu știam până atunci câtă nevoie aveam. Sau că ne-a oferit și surprize precum întâlnirea cu autorul. Sau poate să spun că m-a facut parte dintr-o adevarata comunitate în care zilnic împărtășim idei de cărți și nu numai. Sau că pot să cumpăr mai multe cărți datorită voucherelor cu care Adina vine către noi cu multă generozitate în a împărtăși. Ei bine, toate acestea sunt adevarate. Clubul de lectura al Adinei este un colț minunat cu energie vie și bună, cu zâmbet și idei, cu cărți și gânduri. Mihaela   Experiențe din care pleci îmbogățit cu idei și multe lucruri practice care să-ți schimbe în bine relațiile, viața personală și a familiei Nu știu dacă e o dependență bună, dar vorba unei prietene: decât țigări, mai bine cărți. De când am descoperit cluburile de lectură de la Părinți pe sârmă, aproape că nu mai am loc în bibliotecă. Chiar dacă nu am reușit să ajung la toate, nu am rezistat să nu-mi cumpăr cărțile propuse și chiar unele din cele recomandate de participante. Am fost prezentă mai ales la cluburile de parenting căci acestea mi s-au părut utile și s-au potrivit mai bine și în programul meu, dar sunt convinsă că perspectivele diferite pot să-ți aducă momente de Aha chiar și din beletristică. Luna asta am înghițit cărțile Laurei Panazan si mi-am propus să particip la club nu numai pentu ca mi-au placut și mi-au deschis ochii în multe privințe, dar am ocazia să o cunosc pe autoare și poate chiar să schimbăm impresii. Recomand oricui astfel de experiențe din care pleci îmbogățit cu idei și cu multe lucruri practice care să-ți schimbe în bine relațiile, viața personală și a familiei. Cristina Blândețea și toleranța față de diversitate Nu am participat la alte cluburi de lectură decât în cadrul grupului „Părinți pe sârma”, așa că nu am cu ce să fac comparație, dar voi scrie lucrurile care îmi plac la aceste cluburi. Și îmi plac atât de mult încât în 2 ani am ratat 2 sau 3. În primul rând, nu a fost nicio carte propusă care să nu îmi placă sau cu care să nu rezonez (sigur că unele mi-au plăcut mai mult decât altele, datorită acestor cluburi i-am descoperit, de exemplu, pe Frederik Bachman și pe Virginie Grimaldi, care au intrat în top 5 autori favoriți). În al doilea rând, cluburile sunt moderate cu blândețe și atitudinea participanților este una de respect reciproc: nu dă nimeni cu piatra dacă sunt păreri diferite și părerea niciuneia din noi nu e deasupra celorlate (nici măcar a moderatorilor). Mi se pare foarte interesant cum fiecare observă anumite fațete, cum aceeași idee poate fi privită diferit (prin filtrele personale, desigur). Consider asta un mare plus pentru a crește toleranța față de diversitatea de idei și de oameni din jurul nostru, deci aș zice că aceste cluburi sunt de un real folos în a-i înțelege mai bine pe ceilalți și astfel de a ne ajuta să ne adaptăm mai bine mediului în care trăim. Să mai spun și despre efortul Adinei Giurgea de a ne oferi în mod constant reduceri de la diverse edituri, ba chiar și

Mai multe »