Cum creștem toleranța la frustrare a copiilor

Lui Matei îi plac puzzle-urile. Azi a primit unul nou, dar nu reușește să potrivească piesele și după 2 minute îl împrăștie peste tot și anunță nervos: „Nu pot! Renunț!”
Ariana se chinuie de vreo 10 dimineți să-și lege șireturile, dar sfârșește aproape mereu luându-și încălțările cu arici, că nu-i iese și nici nu vrea ajutorul părinților. Plus că în jumătate din cazuri se tăvălește și aruncă cu încălțările îndărătnice.
Luca a intrat la școală și are teme la matematică. Doar vreo 2 exerciții cu calcule simple. După primul exercițiu nereușit, iese furtunos trântind ușa și țipă în urma lui: „Eu nu mai fac. Sunt prea grele”

Dacă ești părinte, ca și mine, ai trecut printr-o astfel de situație de cel puțin 10 ori (adevărul e că 1000 sau 1 milion ar fi mai aproape de adevăr). Copiii se frustrează destul de ușor și ți-ai dori să vadă că e doar un mic obstacol, nu e sfârșitul lumii.

Ți-ai dori…

… să treacă peste emoția asta și să persevereze.

… să aibă răbdare să încerce și a 5-a oară.

…să nu se mai tăvălească pe jos doar pentru că nu i-a ieșit desenul, nu se potrivește piesa de puzzle sau li se dărâmă turnul lego abia ridicat.

Astea sunt copilării, cum oare nu-și dau seama?

Da, poate de la înălțimea ta par copilării, dar de la înălțimea lor de oameni mici, ele par grave. Și mari. Și au nevoie de tine să-i ajuți să le vadă la dimensiunea lor reală.

Ei bine, dragi părinți, azi vorbim despre toleranța la frustrare.

Să începem.

Ce este toleranța la frustrare și de ce atâția părinți și-o doresc pentru copiii lor

A avea o toleranță scăzută la frustrare presupune inabilitatea de a-ți regla propriile emoții în fața unui obstacol, a pierderii controlului sau a incapacității de a obține ceea ce-ți dorești. Copiii cu o toleranță scăzută față de emoțiile de disconfort manifestă iritabilitate, izbucniri emoționale sau tantrumuri când lucrurile nu ies așa cum vor ei.

Cred că cei mai mulți părinți își doresc copii care pot tolera emoția de frustrare, care să se auto-liniștească și să găsească soluțiile potrivite de ieșire din impas.

Cred că ne dorim asta și de la noi, ca adulți.

Chiar așa, tu cum reacționezi când ești frustrat?

Când cineva ți-a blocat mașina și nu poți pleca la serviciu?

Când e blocată intersecția sau tot drumul și întârzii la serviciu?

Când exact bluza aceea superbă, redusă, e luată de altcineva? Și era ultima bucată…

Frustrarea e o emoție benefică

Știu că acum nu pare așa pentru majoritatea cititorilor.

Pentru a înțelege cum să-i ajutăm pe copiii noștri să își crească toleranța la frustrare e nevoie să ne raportăm corect la emoție. Și să le transmitem asta prin toți porii noștri. Din nou, e nevoie să le fim modele. (nu scăpăm de teaba asta cu modelul nici în gură de șarpe????????)

Frustrarea este o emoţie benefică pentru că ne motivează să îndepărtăm obstacolul din calea noastră. Depunem mai mult efort sau venim cu soluții creative şi, de multe ori, aceste lucruri ne ajută să fim cu un pas mai aproape de realizarea scopurilor noastre.

Ca orice emoţie, şi frustrarea a evoluat pentru a ne asigura supravieţuirea şi dezvoltarea.

Doar pentru că nu ne dă un sentiment plăcut, de siguranţă, şi ne scoate din zona de confort, nu înseamnă că nu ne e utilă, ba dimpotrivă.

Dacă am vedea frustrarea ca pe o provocare de a învăţa, de a ne adapta, de a găsi soluţii, de a vedea lucrurile din mai multe perspective…de a evolua?

Atenție! Copiii nu pot face asta singuri. Au nevoie de noi! Dacă vrei să citești mai multe despre frustrare, am scris deja un articol despre asta pe grupul Părinți pe sârmă.

Acum c-ai înțeles cum stă treaba cu frustrarea, hai să vedem cum îi ajutăm pe cei mici să-și crească toleranța la frustrare.

Copiii au nevoie de noi pentru a trece în mod sănătos prin frustrare

Dacă frustrarea este o emoție, atunci de ce cei mai mulți dintre noi ne blocăm în a repara comportamentul produs de frustrare?

Ei bine, pentru ca ei să poată să își gestioneze eficient emoțiile neplăcute (deci să se auto-regleze) au nevoie să fi trăit de multe, multe ori co-reglarea.

Mai simplu spus, au nevoie să vadă și să simtă că noi le suntem alături în acele momente când simt frustrare, cu susținere și înțelegere, în procesul acesta de a sta cu emoțiile, să vadă că ele nu sunt periculoase, nu sunt de speriat și sunt trecătoare.

Și de vreme ce partea responsabilă de auto-control și gestionarea optimă a emoților se maturizează ultima în procesul de dezvoltare a creierului (unii speciliști spun 25 alții chiar 32), este complet nerealist să-i cerem unui copil de 2 ani, de 8 sau chiar de 15 să își gestioneze emoțiile neplăcute (cum e frustrarea) cu maturitate, de fiecare dată.

Ei sunt în plin proces de învățare a gestionării emoționale, astfel că e nevoie ca noi, în primul rând, să avem răbdare cu nerăbdarea lor.

Plus că e nevoie să ne adaptăm limbajul și strategiile în funcție de vârstă și gradul de înțelegere sau maturitate emoțională al copilului.

6 pași pentru a-i ajuta pe copii să trăiască sănătos frustrarea – când apare

(1) Acceptăm și normalizăm emoția de frustrare, înțelegem că ea poartă un mesaj, căutăm să-l decodificăm împreună.

Îți doreai foarte mult jucăria și ea este prea sus și nu reușești să ajungi la ea. Am înțeles bine?

(2) Stăm alături de copil în timp ce trăiește acea emoție dificilă pentru el, incapacitatea de a ajunge la lucrul dorit. Astfel îl învățăm una din cele mai importante abilități ale auto-reglării: a sta în emoție, a o trăi, a o consuma, a nu fugi de ea.

(3) Observăm şi verbalizăm emoţia fără a ne grăbi să intervenim, să salvăm ziua, să furnizăm soluții pe tavă. Observarea şi descrierea, fără judecată, a faptelor ne ajută să eliberăm din presiunea emoţională şi să evităm amplificarea lor. Dacă al nostru copil e mai mare, putem să-l întrebăm pe el ce simte, pe când în primii ani de viață el nuva avea nevoie de noi să îi spunem/arătăm că ceea ce simte se numește frustrare.

Te văd că ai pumnii strânși, te-ai înroșit la față și îți vine să plângi. Nu ai reușit să pui piesa potrivită de puzzle și simți frustrare. Unde simți emoția?

(4) Intrăm în dialog despre ce vrea copilul, ce-l împiedică, și ce soluții există.

E nevoie să adaptăm discursul nostru vârstei copilului. Dacă unui copil de 2 ani e nevoie să-i sugerezi tu soluții, iar el să aleagă din 2 variante, sau uneori chiar să-i spui cum să iasă din impas, unul de 8 ani poate gestiona doar o invitație la găsirea de soluții.

(5) NU ne apucăm să dialogăm, să dăm sau să cerem soluții, să încercăm să ieșim din criză până când frutuna emoțională nu e gata.

Așa cum ne spune neuroștiința (există un ghid întreg pe grup, neuroștiința pentru părinți) zona rațională, logică, responsabilă de judecată și soluții (situată în creierul prefrontal) nu este accesibilă, e de-a dreptul blocată când emoțiile noastre sunt foarte intense. Astfel că urgența noastră este să aducem copilul în stare de calm pentru ca abia apoi să discutăm și să găsim soluții.

(6) Ia o pauză.

Prima greşeală făcută de copii şi adesea încurajată de părinţi este să îşi intensifice eforturile. Cu alte cuvinte să facă ceea ce făceau deja, mai mult şi mai intens.

În schimb, ar putea, să facă exact opusul, să se dea un pas înapoi şi să ia o pauză. Oprirea activităţii va uşura încărcătura emoţională şi va împiedica blocajul.

În timpul acestei pauze, ar fi potrivite activităţile care să aducă bucurie, satisfacţie, sentimentul de competenţă (o gustare, ascultă muzică, sport, mişcare) iar reuşita la aceste activităţi îi va hrăni emoţii pozitive precum inspiraţia sau mândria, mulţumirea. Apoi poate reveni asupra problemei cu un o minte limpede şi cu scopul de a găsi soluţii.

12 strategii pentru îmbunătățirea toleranței la frustrare – nu în focurile emoției, ci în stare de calm

Jucați jocuri de societate (când sunt puțin mai mărișori, 5-6 ani), jocuri care presupun a-și aștepta rândul, a respecta regulile, a colabora și a pierde.
Nu sări la primul scâncet să îi împlinești dorința. Este principiul întârzierii recompensei, cu alte cuvinte, îi rugăm să aștepte (în funcție de vârstă poate fi voba de câteva secunde sau minute sau, dacă e o decizie imortantăpoate fi vorba de zile, săptămâni, chiar luni), pentru a le oferi ceea ce își doresc astfel încât să nu producă o frustrare imensă, însă una mică, repetată, pe care o pot tolera.
Lasă-i să simtă consecințele propriilor acțiuni. Când au dat de greu, au făcut o alegere neinspirată sau chiar proastă nu sări să îi salvezi, ghidează-i, dacă e posibil, spre a-și rezolva singuri probleme.
Limite. Dacă nu suntem prieteni cu limitele cu blândețe, calm, și adesea cu fermitate, atunci copilul nostru nu va avea cum să-și dezvolte rezistența la frustrare pentru că mesajul pe care îl primește este că totul i se cuvine, acum și nimic n-are voie să-i stea în cale. Despre limite am scris pe larg aici.

Un copil căruia nu i se spune NU este un copil neglijat. Magda Gerber

Exersează împreună cu ei thnici de calmare și gestionare a emoțiilor. Chiar de la 2-3 ani putem să facem alfabetizarea emoțională a copiilor, care include exerciții de respiraţie profundă (cu expirația mai lungă), de identificare şi interpretare a semnalelor corpului în momentul în care emoţiile se intensifică, recunoașterea emoțiilor primare (bucurie, tristețe, furie, frică, dezgust și surpirza) sau chiar exerciţii de yoga sau mindfullness pentru copii.
Practicarea sporturilor ajută la antrenarea răbdării şi a perseverenţei oferind şi satisfacţii care-i hrănesc copilului motivaţia de a nu renunţa, în ciuda dificultărţilor.
Nu fugi de ocaziile ce provoacă frustrări. Nu te teme să încerci diverse proiecte alături de copil: de meşterit, de decupaj, puzzle-uri, proiecte creative dar şi de îndemânare. Alegeţi-le ţinând cont de vârsta şi nivelul de dezvoltare al copilului astfel încât să ofere provocări/motive de frustrare însă care pot fi depășite, cu răbdare şi suport din partea voastră.
Spargeţi problema în mai mulţi paşi simpli. Această startegie va ajuta copilul să vadă că orice problemă, oricât de complexă, are mai mulţi paşi simpli pe care îi poate parcurge fără probleme.
Schimbă perspectiva printr-o poveste. Îndeamnă-l pe copil să fie povestitorul şi să-şi imagineze personaje diferite, cu abilităţi şi capacităţi diferite (genii sau oameni obişnuiţi cu capacităţile necesare rezolvării problemei în cauză), cum ar descrie situaţia, ce soluţii şi idei ingenioase le-ar veni.
Amintește-i de situații din trecut în care a întâmpinat un obstacol și a reușit să îl depășească cu succes.
Învață-ți copilul să ceară ajutor dacă se blochează și se învârt într-un cerc al neputinței.
Tu cum faci față frustrării? Fă-ți gândirea vizibilă și arată-i cum gestionezi tu.

Of, traficul ăsta e infernal, iar o să întâzii la serviciu. Pfiu, hai că încep să mă încălzesc și simt că mă ia cu durere de cap. E clar frustrarea că nu reușesc să ajung la timp la serviciu. Ce-aș putea să fac? Întâi să mă calmez, respir profund de 3 ori… Ah, acum deja e mai bine. Parcă gândesc mai limpede. Ia să vedem ce soluții avem. Aș putea să mă enervez și să mă apuc să claxonex și să înjur, dar asta nu e o soluție bună. Ia să caut pe Waze, poate e un traseu mai bun. Și între timp sun la birou să le spun că întârzii 15 minute.
Ok, dacă tot stăm în trafic 10 minute, ce zici? Jucăm fazan?

Poate cea mai importantă recomandare pe care aș vrea să n-o uiți (e valabil și pentru mine) este să te poziționezi de partea copilului în rezolvarea problemei.

Copilul tău nu este problema, deși e posibil ca al său comportament exploziv în urma emoției de frustrare să îți dea această impresie. Ci ești tu împreună cu al tău copil nu împotriva frustrării, ci împreună pentru a gestiona această emoție, a sta cu ea, a vă calma și găsi soluții să ieșiți din impas. Sau dacă nu există soluții, să îl ajuți să își trăiască supărarea sau furia că acel obstacol nu poate fi trecut sau acea pierdere e definitivă.

Dacă ar fi să aplici de mâine una din ideile din articol, care ar fi aceea?

Atenție: Copiii cu ADHD, Autism, hipersensibili sau cu temperament reactiv sau probleme de învățare, au o toleranță la frustrare și mai scăzută decât media.

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

This Post Has 5 Comments

Elena octombrie 28, 2022 Răspunde
Bună ziua ! Urmăresc de ceva luni postările pe grup și mă tratez ,mă ajut și autodisciplinez întru consolidarea creșterii băiatului in vârstă de 7 ani și jumătate. Mă înclin pentru toate informațiile primite și îmi doresc vindecarea tuturor ,noua ,de aici , pe acest grup. Zi cu spor !
1. Adina Giurgea noiembrie 13, 2022 Răspunde
  Dragă Elena! Cât mă bucur să aud asta. Și eu îți mulțumesc pentru perseverența ta și pentru că faci parte din comunitatea Părinți pe sârmă.
  Să redescoperim împreună bucuria de a fi părinți.
Alina Balazs aprilie 4, 2023 Răspunde
Acesta este articolul care m a inspirat si m a ajutat, a venit exact la fix cand imi doream informatii utile si pe intelesul meu referitor la rezistenta la frustrare a copiilor.
1. Adina Giurgea aprilie 19, 2023 Răspunde
  Dragă Alina! Mă bucur mult că a fost de ajutor și a venit la momentul oportun. Simt că voi mai scrie despre frustrare, iar dacă ai întrebări punctuale, mi le poți trimite fără probleme – pe email (adina@parintipesarma.ro) sau pe messengerul/watsapp-ul de pe pagina de Facebook asociată blogului – Părinți pe sârmă cu Adina Giurgea. Mulțumesc
Mihai februarie 22, 2024 Răspunde
Gândește-te mereu la cel mic, la ce fel de om vrei să devină când va fi mare. Dacă copilul se obișnuiește ca cineva să-i lege mereu șireturile până la 18 ani sau până la finalizarea studiilor universitare, s-ar putea ca universul să îi aducă în cale un partener de viață care va avea aceleași deprinderi. Și vom crea un viitor utopic în șlapi și crocsi.

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Epopeea cărții „Povești pe sârmă” de la precomandă în mâinile tale

iulie 22, 2024

Au trecut 3 săptămâni de când s-a încheiat precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Trei săptămâni cu multe momente de la agonie la extaz de când mă țineam cu un singur deget de sârmă până să dansez pe sârmă. În momentul în care scriu acest text, 99% din cele 500 de cărți cumpărate în perioada de precomandă au fost expediate. Și când te gândești că duminică, pe 30 iunie, când cifra magică a fost atinsă, n-aveam nici cea mai mică idee despre cât de lungi și anevoioase vor fi aceste 3 săptămâni… cât de imperfecte. Două cuvinte despre precomandă Simt să fac câteva clarificări despre precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Mulți dintre voi sunteți familiarizați cu această formulă precomandă, de la editurile care oferă șansa cumpărării unei cărți, cu ceva săptămâni (uneori chiar luni) înainte de intrarea în stoc a cărții propriu-zise. Cu o reducere și ceva beneficii, iar cei care au comandat-o în acea perioadă, o primesc după o perioadă determinată. La fel am gândit și noi perioada aceasta, cu marea diferență că fiind un proiect 100% independent – deci fără edituri, sponsori și alte entități în spate – toate costurile au fost suportate de mine, prin compania pe care am înființat-o, Părinți pe sârmă SRL. De aceea, precomanda nu a fost menită doar să aducă poveștile pe sârmă mai devreme, cu o reducere de 35% și bucuria de a fi printre primii 500 care o citesc, ci, mai ales, de a strânge suma necesară să printăm această carte. Fără această acțiune masivă, acest volum de povești ale părinților pe sârmă nu ar fi văzut lumina tiparului. Gata precomanda, unde-i cartea Povești pe sârmă? Ne-am bucurat și am sărbătorit că săptămâna de precomandă 24-30 iunie a fost un succes. Și am reușit, în urma unei campanii de mai bine de o lună să strângem cele 400+ de comenzi (unii au cumpărat mai multe exemplare, de aceea cele peste 400 de comenzi au însumat 500 de cărți). În perioada aceasta cea mai mare contribuție au avut-o co-autorii care au împărtășit în comunitate frânturi din poveștile lor din carte și, poate mai important, emoțiile și trăirile lor în aducerea la lumină a respectivelor povești. Deja după o săptămână primeam, pe toate canalele, mesaje de genul: „Unde e cartea? Să știi că la mine n-a ajuns? E vreo problemă cu comanda mea?” Deși am comunicat intens despre condițiile precomenzii și despre cele 2-3 săptămâni de așteptare, mulți au ratat informația. Nu-i nimic, am scris din nou, am răspuns tuturor, am cerut răbdare. În același timp, mi se cerea și mie să am răbdare, de la tipografie, că termenul de 2-3 săptămâni, era de la momentul BT-ului (bun de tipar) și e vremea tipăririi manualelor, așa că am avut de așteptat. Pe 10 iulie vă scriam: Ta na na naaaaaa! Habemus carte Și după ce am primit cu bucurie telefonul de la tipografia Real că e gata cartea, după ce am cărat – împreună cu soțul – vreo 900 de kilograme de cărți de la poartă în sufrageria goală (în casa în care nu ne-am mutat încă), dar care a devenit prima casă a cărților „Povești pe sârmă”, am socotit eu că până pe 15 iulie am timp să expediez cele 400 de colete. Că totul a mers conform planului până atunci. Terminarea cărții. Obținerea ISBN-ului (un număr unic dat de Biblioteca Națională a României), campania de precomandă, chiar și livrarea de la tipografie a fost cu o marjă de eroare de 3-4 zile… Totul a fost bine calculat cu vreo 6 săptămâni înainte, toate împletite de așa natură încât pe 15-16 iulie fiecare din cele 500 de prime exemplare să ajungă în mâinile celor care au precomandat-o. Nu puteam să mă înșel mai tare… Coletul. Unde-i coletul? Când te vezi cu munți de cărți și tu ești una, chemi întăriri. Fiică-mea, Iris, de aproape 11 ani, aștepta deja de vreo 5 zile să ajungă cărțile să poată să mă ajute cu împachetatul, până nu pleca în tabără. Joi, pe 11 iulie, ni s-au alăturat Emilia Furduiu și Dan, soțul ei, iar în 4, preț de o după-amiază ne-am simțit stăpânii lumii pachetelor. Pe Emilia o știți deja, eu îi spun image guru, ea e responsabilă de copertă, de grafică, de așezarea în pagină, tot ce are legătură cu imaginile e de la Emilia. În câteva ore am ambalat vreo 300 de plicuri cu bule cu o carte, vreo 20 cu 2 și peste 20 de cutii cu 3-6 cărți fiecare. Am stat pe jos, într-o sufragerie goală, plină doar de cărți, de pachete, de ambalaje de hârtie… munți de hârtie. Apoi am mers acasă, la apartament și am devorat jumătate de pepene și-un pui pe sticlă și ne-am uitat la Encanto. Și-apoi iar am împachetat. Unde ziceai c-a fost problema? Păi totul pare perfect, nu? De pe 11 iulie până pe 15 sunt 4 zile (cine mai socotește că urmează weekend, ai de depus dosarul pentru înscrierea copilului mai mare la liceu sau că cel mic pleacă în tabără?). Nu contează. Socoteală rămâne: 100 de cărți pe zi trimise. Termenul respectat. Totul e minunat, așa-i? Nu, deloc. De-abia acum a început chinul meu. Dar vouă vă zic în 2 paragrafe ce-am pătimit 10 zile. Doamne, ce de emoji îmi vine să adaug, dar pe blog nu se văd decât ca niște semne de întrebare sâcâitoare și fără rost. Așa că nădăjduiesc că o să vă folosiți imaginația. Pentru expediere am făcut contract cu Sameday, cei care au cea mai extinsă rețea de easybox-uri din țară. În precomandă, am oferit livrarea gratuită la easybox și doar 10 lei pentru livrarea acasă. Așa că îți închipui că majoritatea coletelor erau cu livrarea la easybox. Doar că nu puteam genera niciunul din acele awb-uri automat, așa cum ar fi fost normal. Era o problemă de IT. Ceva din instalarea modulului Sameday pe site-ul meu nu era ok. Și nu mergea. Ce-mi rămânea de făcut? Să încep expedierile care merg. Am

Mai multe »

Cărți și jocuri numai bune de explorat în vacanță

iulie 10, 2024

Vacanța e, în sfârșit, aici cu trezit târziu, leneveală pe săturate, visat cu ochii deschiși, călătorii, tabere, vizite la bunici și muuuultă înghețată. Sună minunat până auzi același refren din nou și din nou: mă plictiseeeeeesc. Sună cunoscut, nu? Ei bine, se întâmplă și la case mai mari și avem ceva strategii pregătite pentru cazurile de urgență, însă pentru noi jocurile și cărțile sunt și au fost mereu o mare evadare din plictiseală, dar și o modalitate de a ne conecta, a explora lumi noi și a hrăni curiozitatea întregii familii. Așa că, v-am pregătit o serie de recomandări de cărți și jocuri, perfecte pentru zilele de vară, cu invitații la călătorii, la explorat, la ghidușii, la jucăușenie și, nu în ultimul rând, o bună ocazie de a nu lăsa creierul celor mici să lâncezească toată vara. Sunteți pregătiți? Ah, înainte să purcedem în explorarea noastră, e nevoie să știi că am un cadou pentru tine: un cod de reducere de 15% extra față de prețurile de pe site la cărțile și jocurile recomandate, o găsești la finalul articolului. Când călătoresc iau cu mine… Ema și Eric descoperă Europa de Ioana Chicet Macoveiciuc Nu știu dacă mai e vreun părinte din România care să nu știe de zecile de cărți din colecția cu Ema și Eric și aventurile familiei Pofticioșilor. Dar cea mai nouă apariție este acest volum, în care Familia Pofticioșilor pleacă într-o călătorie prin Europa, de la nord la vest, trecând prin 9 țări. Explorează Praga, castelele din Cehia, Țara lui Moș Crăciun, Aurora Boreală din Norvegia , trec și prin țara unde s-a inventat Lego (Danemarca) și ajung chiar și în Elveția, țara ghețarilor și a ciocolatei. Spre bucuria lui Eric, dacă ați mai citit și alte cărți cu Ema și Eric, știți deja că fratele mai mic este cel mai pofticios membru al familiei. Să mai zic ce speranțe mi-a dat să văd scris: Vol. 1? Car urmează și altele. Abia le aștept. Iubim cărțile cu Ema și Eric, deși copiii mei au mai crescut, pentru modul foarte amuzant și jucăuș în care sunt scrise, pentru ilustrațiile atât de calde și atrăgătoare create de Lavinia Trifan, dar și pentru că îți fac o poftă nebună să călătorești, să descoperi lucruri noi, să revezi locuri dragi și scot la iveală amintiri ce lâncezeau prin sertarele minții. Sper că nu ați ratat „Iubim să călătorim. Ema și Eric descoperă România” care beneficiază zilele acestea de reducere de 30%.Vârstă recomandată: 3+ iar ca maxim nu există, o să vă amuzați și o să aflați lucruri noi și voi, părinții sau bunicii. Sunt imbatabil: QUIZ în familie Încă de când băiatul meu, primul născut, avea 2-3 ani am început să-i iau acest joc cu întrebări.„Sunt imbatabil” e o colecție evantai de la 2 ani la 10, care dezvoltă inteligența copiilor. Conține 500 de întrebări și răspunsuri alese în funcție de nivelul de cunoaștere al copilului. Intrebarile fac parte din programa școlară, stimulând gândirea, iar pentru că are formatul unui joc, copii nu realizează că învață.Noi n-am ratat nicio ediție, le-am făcut cadou, le-am cărat după noi prin avioane, vacanțe, la plajă, pentru a alunga momentele de plictiseală și a ține mintea celor mici mereu activă.Nu vă mai zic câte lucruri noi au învățat, noi ne-am amintit diverse situații, cum era școala pe vremea noastră, câte o povestioară ici colo, toate ne-au făcut să le îndrăgim foarte mult. Dar jocul nou apărut, Quiz în familie (de la 7 la 107 ani scrie pe copertă) a urcat instant în topul preferințelor. Să mai răspundă și părinții, nu doar copiii. Plus că l-a prins chiar și pe adolescentul nostru de 15 ani și ne-a adus multe momente de distracție și cunoaștere în joacă înainte de examenul de Evaluare Națională, când am evadat o zi la mare. Cum se joacă. Aveți 4 seturi cu întrebări, pe vârste și clase (pregătitoare, clasa I, aII-a, până la clasele V-VIII și adulți) cu întrebări din diferite domenii, precum geografie, istorie, limba română, științe și activități din timpul liber, inclusiv provocări amuzante, jocuri de inteligență, mimă, cântece și multe altele. Sunt concepute pentru a fi provocatoare și educative pentru toate vârstele și ajută la dezvoltarea gândirii critice, a memoriei și a abilităților de rezolvare a problemelor. Marea carte cu jocuri pentru minte Am ajuns la partea mea preferată, jocurile. Cel mai greu e când plecăm în vacanță să luăm cu noi toate jocurile pe care și le doresc copiii. Ar însemna să avem o valiză doar pentru jocuri și cărți, și asta nu e mereu posibil. Ei bine, noi am rezolvat problema aceasta, cu o carte joc.Să vă explic: „Marea carte cu jocuri pentru minte” este o carte cu toate paginile cartonate, o carte ce reunește 8 jocuri, pentru antrenarea constantă a materiei cenușii prin jocuri și poftă de râs. După ce asamblezi cu ușurință piesele și zarul pe care le găsești în carte, poți începe jocul. Ai de unde alege, fie că alegi Astro-provocarea, Tableologia (un fel de table), Triunghiul magic sau te încumeți să evadezi din laborator. Pe lângă hohotele de râs e posibil să experimentezi a îmbunătățire a abilităților mentale și matematice, dar și o sporire a strategiilor și capacităților lingvistice. Dacă astfel de cărți joc vă plac, DPH are o coleție mai mare, iar preferatele noastre sunt Marea carte cu jocuri inspirate din povești și Marea carte a jocurilor cu exploratori. Enciclopedii și cărți de știință numai bune de explorat în vacanță Enciclopedia cunoașterii. Corpul uman Copiii sunt natural curioși, iar corpul uman este un subiect atât de vast încât ai toate șansele să rămâi fără răspunsuri rapid în fața rafalelor de întrebări ale celor mai mici sau mai mari. Așa că proaspăt scoasa de la tipar enciclopedie despre corpul uman este o carte ce merită avută în casă, cu informații detaliate și extrem de variate de unde chiar și adulții au muuulte de învățat. Aș recomanda această carte pentru nivelul avansat și copii mai mari, dar pentru cei mai mici editura are o

Mai multe »

Cine este părintele pe sârmă? Cum arată el? Te recunoști?

iunie 13, 2024

Încă de la primele mesaje, la crearea acestei comunități, în decembrie 2019, când eram 200 de părinți pe sârmă (majoritatea mame, dar erau vreo 3 tați și atunci), mi-am propus să mă arăt. Să mă cunoașteți. Să fiu sinceră și autentică, nu doar o mască construită să dea bine în social media. Sigur că asta nu înseamnă că mă cunoașteți la fel de bine ca soțul, prietenii din copilărie sau mama mea. Dar adesea, pe anumite subiecte, voi aflați primii ce-i în sufletul și în mintea mea. Acum câteva săptămâni, te-am îndemnat la puțină reciprocitate, prin completarea chestionarului Portretul părintelui pe sârmă. 350 dintre voi au răspuns pozitiv și le sunt recunoscătoare. Acest articol vine ca răspuns la cererile voastre de a dezvălui măcar câteva detalii relevante desprinse din răspunsuri. Salutare, sunt părinte pe sârmă, mai precis, mamă pe sârmă Doar 4 tați au răspuns chestionarului (deci undeva peste 1%), deși pe grup, statistica spune că aprox. 6% din membri sunt bărbați. Deși sunt în număr mic, nu i-am uitat niciodată, eu, personal, am scris zeci de postări în comunitate reunite sub #tațiimplicați, un tată foarte implicat, George, a fost alături de noi din prima zi și a creat cea mai mare creștere din istoria grupului când ne-a menționat în direct la Europa FM. De asemenea, 4 tați au scris povești sau poezii pentru cartea colectivă pe care o vom lansa fooaarte curând, „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, iar dacă vrei să guști un crâmpei de poveste de tată, ce a scris cu multă emoție, vulnerabilitate și deschidere, o poți face aici. Revenim la mama pe sârmă. Cei mai mulți membri implicați în comunitate sunt mame. Mame ce au, în cea mai mare parte a lor, între 31 și 40 de ani. Cel mai reprezentativ procent din respondente are 2 copii, este căsătorită și a absolvit facultatea sau are studii postuniversitare. Cum interacționează părintele pe sârmă cu comunitatea Cei mai mulți ați spus că sunteți părinte pe sârmă de 1-3 ani și că intrați zilnic pe grup. Vă implicați uneori cu răspunsuri pe grup, atât la postările altor membri, dar și la ale moderatorilor. Drag părinte pe sârmă! Să știi că avem nevoie de implicarea ta și ea contează. Tu contezi! Adesea vezi scris deja aceleași lucruri pe care l-ai fi spus și tu și te oprești. Însă fiecare e unic în felul său și poate ajuta prin împărtășire, și pe cel care cere ajutor, pe cei care citesc, dar și pe sine. Implică-te, comunică, nu sta în umbra, nu ești invizibil, meriți să fii văzut, înțeles, apreciat. Cel mai mult v-au ajutat pe grup – informațiile, resursele de calitate (din ghiduri, interviuri video, postări educative ale echipei PPS), răspunsurile, sfaturile echipei PPS date la postări ale părinților din comunitate, dar și atmosfera de înțelegere și suport, lipsa de judecată și blamare. Adesea viața de părinte e copleșitoare Dacă și tu ai bifat (sau doar ai gândit)că te simți adesea copleșită de toate rolurile și pălăriile pe care le porți, află că nu ești singură. cele mai multe mame se simt astfel. Plus că majoritatea simte că nu petrece destul timp cu copiii săi. Aici, dragile mele, aș vrea să am o baghetă magică și să înlătur vinovăția care se strecoară pe nesimțite în mințile și inimile noastre și să îți insuflu pentru totdeauna certitudinea că nu e nevoie să le faci pe toate. E de ajuns cât faci. Ești de ajuns. Ai nevoie și de timp pentru tine. Să te încarci. Să citești o carte. Să te relaxezi. Să visezi cu ochii deschiși. Să lenevești, Iar copiii tăi vor învăța din asta că nu trebuie să le facă pe toate nici ei, că valoarea lor nu stă în cât de bine și mult performează. Că au dreptul și e ok să se odihnească. Să stea. Să nu facă nimic. Cum se încarcă părintele pe sârmă? Îi place să citeasca cărți pe diferite domenii de specialitate, inclusiv de parenting sau dezvoltare personală, dar ascultă cu plăcere și podcasturi și alte resurse pentru inspirație. Am fost atât de fericită să primesc această confirmare, căci eu sunt o mare iubitoare de cărți și învățare, de 3 ani și ceva organizăm cluburi de carte lunare și avem rubrici permanente cu recomandări de cărți pentru copii și adulți. La fel și postări lunare cu resurse de unde să ne luăm inspirație și infromații de calitate. Ce te ține treaz noaptea? Una din cele mai bifate frustrări pentru părintele pe sârmă este legată de incertitudini în educație: uneori mă simt confuz/ă sau nesigur/ă în privința modului în care ar fi bine să gestionez diferite situații legate de creșterea și educarea copiilor mei. Cred că rezonăm foarte mulți cu această idee și adesea ne punem la îndoială și ne comparăm momentele noastre cele mai proaste cu cele mai bune momente ale celor din jur. Sau de pe rețelele sociale. În cartea „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, vei citi peste 50 de povești autentice, reale, necosmetizate despre viața de părinte. Și vei vedea că nu ești singură și că toți cei 45 de autori au, la rândul lor, îngrijorări, necazuri, îndoieli, momente proaste, greșesc, chiar o dau în bară rău, și asta nu-i face părinți mai puțin buni. Doar părinți imperfecți, suficient de buni. Ne vedem pe plajele lumii, eventual citind și sorbind dintr-un cocktail În final, ne-am bucurat să citim despre cum arată o zi ideală în viața voastră, și parcă am visat și noi, echipa, odată cu voi. Printre ingredientele unei zile ideale pentru părintele pe sârmă, se află: tihna, râsetele, familia, altcineva să facă voastră, marea și plaja, cititul, odihna, natura, cuplul, și, mai ales, totul să fie fără alergătură și trezit la program fix. Vă mulțumim, și eu și echipa PPS care a conceput și interpretat acest chestionar, pentru multe cuvinte de apreciere și recunoștință transmise, ne-au uns la suflet și ne-au reamintit cât de mult bine putem aduce în lume.

Mai multe »