Animații Disney pe care orice familie ar trebui să le urmărească

Animații-Disney-familie

Am fost întrebată adesea despre filmele noastre preferate, despre animațiile care ne aduc laolaltă, fie pe canapea, fie în sala de cinema. Astfel s-a născut acest articol.

Am creat 2 liste cu animații Disney, una cu cele clasice pe care eu cred că orice copil al trebui să le urmărească în copilărie, iar a doua cu animații din ultimii 10-15 ani pe care le apreciem enorm, atât noi, părinții, cât și copiii.

Pe cele noi le-am văzut în majoritatea cazurilor la cinema, când au apărut și de curând ne-am dorit să revedem o parte din animațiile clasice pe care le aveam înainte pe CD-uri. Cd-uri pe care le-am donat (sau aruncat, nici nu mai rețin) așa că ne-am dat seama că nu avem unde să le mai vedem. După ceva timp de reflectat, am decis să ne facem abonament la Disney+, pe un an. Toate animațiile recomandate în acest articol pot fi vizionate pe această platformă.

Menționez că nu am nicio afiliere sau vreo legătură cu Disney+, doar împărtășesc din experiența noastră, de familie. 

 

Animațiile nu sunt doar pentru copii

Vi s-a întâmplat să urmăriți o animație alături de copii și să vă distrați la fel de bine ca ei?

Nouă da. Ba aș zice că mai mult. Plus că de multe ori am rămas cu multe mesaje profunde, lecții de viață ori glume subtile în urma unei animații bune, lucruri pe care copiii nu le-au perceput.

Animațiile nu sunt doar pentru copii. Și nu vorbesc aici despre animații 18+ sau cele create special pentru adulți.

Animațiile Disney pe care le-am menționat în articol (ca și altele, de altfel) m-au atras ca și adult datorită mesajelor profunde, lecțiilor de viață, umorului de bună calitate, muzicii superbe, dar și pentru că ne ajută să cunoaștem lumi diferite, concepte și valori diferite de ale noastre și pot isca discuții și conversații profunde cu copiii noștri, indiferent că au 4 sau 15 ani.

Acum 2 zile am descoperit un nou motiv, prin experiența băiatului nostru de 13 ani. Revedea părți dintr-una din animațiile lui preferate de când era mic:„Sabia din piatră” și mi-a mărturisit că se emoționa până la lacrimi la una din faze. Și acum o mai face. Aici e motivul bonus de care ziceam: reușim să cunoaștem mai îndeaproape lumea interioară a copiilor noștri, experiențele și percepțiile lor, ceea ce simțeau și credeau în urmă cu mai mulți ani când poate nu aveau vocabularul sau curajul de a mărturisi anumite trăiri.

 

Animații Disney clasice

Azi vă prezint filme de animație clasice – 1937 – 1990, nu sunt toate, însă sunt preferatele copiilor mei și, după umila mea părere, animații pe care orice copil ar trebui să le vadă cel puțin o dată în timpul copilăriei. Din experiența mea, de minim 4 ori sunt văzute.

Animații-Disney-clasice

Albă ca zăpada și cei 7 pitici – 1937 (durată 83 min.)

Pinocchio 1940 (durată 88 min.)

Dumbo 1941 (durată 64 min.)

Cenușăreasa 1950 (durată 72 min.)

Alice în țara minunilor 1951 (durată 75 min.)

Peter Pan 1953 (durată 74 min.)

Frumoasa adormită 1959 (durată 75 min.)
101 Dalmației 1961 (durată 79 min.)
Pisicile aristocrate 1970 (durată 79 min.)
Robin Bood 1983 (durată 83 min.)
Mica Sirenă 1989 (durată 83 min.)
După cum probabil ați remarcat, majoritatea lung-metrajelor animate create de Studiourile Walt Disney au avut la bază povești și basme ale Fraților Grimm sau ale lui Hans Chrstian Andersen. Idee care, am aflat cu amuzament, că a fost întâmpinată cu mult scepticism și mulți credeau că basmele transformate în animații nu au nicio șansă.

Animații Disney moderne – din ultimii 15 ani

Animațiile din ultimele decenii sunt mai mult bazate pe scenarii orginale iar nouă ne plac mult mesajele pe care le găsim în filme, poveștile pline de transformări, de curaj, de perseverență, de unicitate, de omenie, despre emoții, moarte sau maturizare.

Selecția de mai jos conține animații Disney moderne ce merită văzute și revăzute, și care sper, cu timpul, să devină la fel de apreciate precum sunt acum cele din categoria clasice. 

Animații-Disney- moderne

Ratatoille 2007 (110 min.)

Wall – E 2008 (100 min.)

Deasupra tuturor (Up) 2009 (96 min.)

Brave – (Neînfricata) – 2o12 (100 min.)

Cei 6 super eroi 2014 (98 min)

Întors pe dos (Inside Out) 2015 (102 min)

Vaiana 2016 (103 minute)

Zootopia 2016 (108 minute)

Coco 2017 (109 min.)

Soul 2020 (100 min)

Luca 2021 (95 minute)

Encanto 2021 (109 minute)

Roșu Aprins 2022 (100 minute)

Consultă lista cu toate animațiile Disney aici.

 

Cum folosim noi animațiile Disney ca timp de familie?

Pentru noi, filmele reprezintă un ritual de conectare, un mod de a petrece timp de calitate împreună. 

Citeste aici mai multe despre cum să întărim relația de atașament a copiilor față de noi, la orice vârstă.

 

3 moduri prin care folosim vizionarea de filme ca timp de calitate în familie

  1. Seara de filme în familie. Organizat o dată pe săptămână, într-o zi anume sau când reușim să fim toți acasă. Încercăm să obținem unanimitate în ce privește filmul ales, însă uneori alegem și câte un film care copiilor nu li se pare grozav la început, dar până la final sunt foarte încântați. Pentru astfel de ocazii, seriile sunt foarte bine primite la noi în familie. De curând am început să vizionăm seria filmelor Războiul stelelor. 
  2. Mersul la cinema. Reușim cam o dată pe lună să mergem la cinema împreună și cel mai des cinematograful ales este cel din Veranda Mall (zona Obor), din 2 motive. Adesea suntem singuri în sală și asta ne dă senzația că avem o experiență vip, plus că acolo am mâncat cei mai buni nachos.
  3. Vizionarea unui film – experiență cadou de ziua unuia din copii. În ultimii 6 ani, i-am oferit o astfel de experiență băiatului nostru, doar lui cu unul sau amândoi dintre noi (părinții). Și ca să fie și mai așteptat momentul, filmele acestea erau unele recomandate pentru vârste mai mari decât vârsta lui. Un fel de interzis, dar se acceptă în contextul ăsta, că noi suntem cu tine să-ți explicăm și să îți oferim șansa asta. Așa am văzut împreună: Tranformers, Jurassic park, Jurassic World, Godzilla sau Un altfel de Crăciun cu Selly. 

 

Dacă ați face o listă cu cele mai frumoase filme Disney, ce ar conține?

Ce obiceiuri de familie aveți voi legate de filme?

Aștept cu drag comentariile voastre!

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

This Post Has 4 Comments

  1. Irina balaceanu

    Mulțumesc pentru recomandari, eu am văzut singurica multe dintre ele, de pe la 3-4 anișori am început sa le re-vad cu copiii, la început împărțind un film in 2-3
    -4 seri, apoi vazandu-le in întregime pe măsură ce atention-spam-ul lor a început sa creasca 🙂 un pic înainte de pandemie am început sa mergem si la cinema, tot asa mai ieșeam din sala dacă se plictisea cel mic (mergeam toti 4 si sotul era părintele de serviciu la plimbat), ulterior a putut urmari cap-coada. Dupa filme povestim, eu mai exagerez unele lucruri sa fie mai evidenta morala, cantam melodiile, ne mai uitam pe calculator la cele care le-au plăcut foarte mult. Ca si tine, Adina, am făcut cadou fetitei vizita la cinema de ziua ei (altădată la Antipa) la 5 ani si isi aminteste cu mare drag si acum. La fel, într-o vara mai libera, cât era cel mic la gradi, am fost doar cu ea la câteva animații, isi aminteste si acum 🙂 deci timpul special, cu fiecare copil in parte, e grozav. Spor la vizionat!

    1. Adina Giurgea

      Ce de lucruri faine ne-ai povestit! Mă bucur că și la voi filmele pentru copii sunt motiv de conectare, discuții și timp de calitate petrecut cu copiii! Spor!

  2. Alexandra Stanescu

    Și noi avem seară de filme acasă, vinerea, cu pizza si floricele homemade. De multe ori am constatat că sunt animatii cu mesaje ascunse pentru noi adultii / preferatele noastre sunt Inside Out si Up- Recent am terminat de văzut toată seria Toy Story( eu nu o vazusem). O super recomand, copiii au de invatat multr despre cum să se joace cu jucariile. Pana si eu acum mă uit altfel la jucăriile lor????.

    1. Adina Giurgea

      Ce fain! La noi e joi seara, dar mai și trișăm cum a fpost aseară când am văzut un film pe Netflix cu vrăjitoare și mistere, cam târziu pe seară. Mai facem și excepții.

Lasă un răspuns

portret părinte pe sârmă

Cine este părintele pe sârmă? Cum arată el? Te recunoști?

Încă de la primele mesaje, la crearea acestei comunități, în decembrie 2019, când eram 200 de părinți pe sârmă (majoritatea mame, dar erau vreo 3 tați și atunci), mi-am propus să mă arăt. Să mă cunoașteți. Să fiu sinceră și autentică, nu doar o mască construită să dea bine în social media. Sigur că asta nu înseamnă că mă cunoașteți la fel de bine ca soțul, prietenii din copilărie sau mama mea. Dar adesea, pe anumite subiecte, voi aflați primii ce-i în sufletul și în mintea mea. Acum câteva săptămâni, te-am îndemnat la puțină reciprocitate,  prin completarea chestionarului Portretul părintelui pe sârmă. 350 dintre voi au răspuns pozitiv și le sunt recunoscătoare.  Acest articol vine ca răspuns la cererile voastre de a dezvălui măcar câteva detalii relevante desprinse din răspunsuri.   Salutare, sunt părinte pe sârmă, mai precis, mamă pe sârmă Doar 4 tați au răspuns chestionarului (deci undeva peste 1%), deși pe grup, statistica spune că aprox. 6% din membri sunt bărbați. Deși sunt în număr mic, nu i-am uitat niciodată, eu, personal, am scris zeci de postări în comunitate reunite sub #tațiimplicați, un tată foarte implicat, George, a fost alături de noi din prima zi și a creat cea mai mare creștere din istoria grupului când ne-a menționat în direct la Europa FM. De asemenea, 4 tați au scris povești sau poezii pentru cartea colectivă pe care o vom lansa fooaarte curând, „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”,  iar dacă vrei să guști un crâmpei de poveste de tată, ce a scris cu multă emoție, vulnerabilitate și deschidere, o poți face aici. Revenim la mama pe sârmă. Cei mai mulți membri implicați în comunitate sunt mame. Mame ce au, în cea mai mare parte a lor, între 31 și 40 de ani. Cel mai reprezentativ procent din respondente are 2 copii, este căsătorită și a absolvit facultatea sau are studii postuniversitare.     Cum interacționează părintele pe sârmă cu comunitatea Cei mai mulți ați spus că sunteți părinte pe sârmă de 1-3 ani și că intrați zilnic pe grup.  Vă implicați uneori cu răspunsuri pe grup, atât la postările altor membri, dar și la ale moderatorilor.  Drag părinte pe sârmă! Să știi că avem nevoie de implicarea ta și ea contează. Tu contezi! Adesea vezi scris deja aceleași lucruri pe care l-ai fi spus și tu și te oprești. Însă fiecare e unic în felul său și poate ajuta prin împărtășire, și pe cel care cere ajutor, pe cei care citesc, dar și pe sine. Implică-te, comunică, nu sta în umbra, nu ești invizibil, meriți să fii văzut, înțeles, apreciat. Cel mai mult v-au ajutat pe grup – informațiile, resursele de calitate (din ghiduri, interviuri video, postări educative ale echipei PPS), răspunsurile, sfaturile echipei PPS date la postări ale părinților din comunitate, dar și atmosfera de înțelegere și suport, lipsa de judecată și blamare.   Adesea viața de părinte e copleșitoare Dacă și tu ai bifat (sau doar ai gândit)că te simți adesea copleșită de toate rolurile și pălăriile pe care le porți, află că nu ești singură. cele mai multe mame se simt astfel. Plus că majoritatea simte că nu petrece destul timp cu copiii săi. Aici, dragile mele, aș vrea să am o baghetă magică și să înlătur vinovăția care se strecoară pe nesimțite în mințile și inimile noastre și să îți insuflu pentru totdeauna certitudinea că nu e nevoie să le faci pe toate. E de ajuns cât faci. Ești de ajuns. Ai nevoie și de timp pentru tine.  Să te încarci. Să citești o carte. Să te relaxezi. Să visezi cu ochii deschiși. Să lenevești,  Iar copiii tăi vor învăța din asta că nu trebuie să le facă pe toate nici ei, că valoarea lor nu stă în cât de bine și mult performează. Că au dreptul și e ok să se odihnească. Să stea. Să nu facă nimic.    Cum se încarcă părintele pe sârmă? Îi place să citeasca cărți pe diferite domenii de specialitate, inclusiv de parenting sau dezvoltare personală, dar ascultă cu plăcere și podcasturi și alte resurse pentru inspirație.  Am fost atât de fericită să primesc această confirmare, căci eu sunt o mare iubitoare de cărți și învățare, de 3 ani și ceva organizăm cluburi de carte lunare și avem rubrici permanente cu recomandări de cărți pentru copii și adulți. La fel și postări lunare cu resurse de unde să ne luăm inspirație și infromații de calitate.   Ce te ține treaz noaptea? Una din cele mai bifate frustrări pentru părintele pe sârmă este legată de incertitudini în educație: uneori mă simt confuz/ă sau nesigur/ă în privința modului în care ar fi bine să gestionez diferite situații legate de creșterea și educarea copiilor mei. Cred că rezonăm foarte mulți cu această idee și adesea ne punem la îndoială și ne comparăm momentele noastre cele mai proaste cu cele mai bune momente ale celor din jur. Sau de pe rețelele sociale. În cartea „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, vei citi peste 50 de povești autentice, reale, necosmetizate despre viața de părinte. Și vei vedea că nu ești singură și că toți cei 45 de autori au, la rândul lor, îngrijorări, necazuri, îndoieli, momente proaste, greșesc, chiar o dau în bară rău, și asta nu-i face părinți mai puțin buni. Doar părinți imperfecți, suficient de buni. Ne vedem pe plajele lumii, eventual citind și sorbind dintr-un cocktail În final, ne-am bucurat să citim despre cum arată o zi ideală în viața voastră, și parcă am visat și noi, echipa, odată cu voi. Printre ingredientele unei zile ideale pentru părintele pe sârmă, se află: tihna, râsetele, familia, altcineva să facă voastră, marea și plaja, cititul, odihna, natura, cuplul, și, mai ales, totul să fie fără alergătură și trezit la program fix.  Vă mulțumim, și eu și echipa PPS care a conceput și interpretat acest chestionar, pentru multe cuvinte de apreciere și recunoștință transmise, ne-au uns la suflet și ne-au reamintit cât de mult bine putem aduce în lume.

Mai multe »
dragul meu adolescent

Dragul meu adolescent, aș vrea să-ți spun…

Pe măsură ce ai noștri copii se apropie de adolescență sau de maturitate și încep să se desprindă de noi, începe să ne fie și mai mult dor de ei mici. De fețe ce ne priveau ca pe soarele lor. De mânuțe care se agățau de gâtul nostru precum cel mai de preț colier. De cum îi țineam în brațe seară de seară și le citeam povești. De cum (mai) acceptau să ne țină de mână pe stradă. Sau cum îi ducea taică-su pe umeri. De cum îi duceam în brațe și-i băgam în pat, pe când adormeau cuibăriți lângă noi. De cuvinte dulci de te iubesc și declarații de admirație și iubire pricinuite de cine știe ce fleacuri (în ochii noștri).   Ei, madre, poate când o să fiu mare o să te mai las să mă pupi. Așa mi-a spus juniorul care ieri a împlinit 15 ani și de ceva timp nu mă mai lasă să-l pup. Mai reușesc să-i smulg o îmbrățișare, și asta la ocazii speciale. Un lucru e cert: Au trecut într-o altă etapă și de unde până mai ieri noi eram universul lor… acum ei își contruiesc universul în afara noastră.  Aveam foarte clar în minte, chiar de câteva luni încoace, să scriu un articol despre lucruri pe care părinții de adolescenți ar trebui să le știe. Dar azi, în fața tastaturii și a foii, îmi dau seama câtă presiune este pe umerii noștri – să știm, să facem, să nu ratăm, să reușim, să prindem ultima șansă, ultima perioadă împreună. Așa că mi-a pierit cheful de a îți spune ție, dragi părinți de adolescent, ca și mine, ce e de știut și făcut. Mai degrabă, mă uit spre interiorul meu și scot din tumultul de gânduri și mai luminoase, și mai umbrite, și dacă te vei identifica, pe ici pe colo, dacă îți va fi de folos sau te va inspira în vreun fel, înseamnă că mi-am făcut treaba.   Câteva lucruri pe care aș vrea să ți le spun, dragul meu adolescent Nădăjduiesc că vei citi aceste rânduri cândva – da, știu, acum nu e momentul, nu ai răbdare, e ok – și, mai presus de asta, simt nevoia să le scot la iveală și să le împărtășesc cu tine, drag cititor. Poate îmi împărteșești și tu dificultatea de a găsi momentul potrivit, tonul potrivit, contextul potrivit și să mai pic și în momentul în care adolescentul să fie dispus la conversație și, mai ales, la conectare. Așa că multe din aceste mesaje ajung greu la destinatar,  dar sper că măcar nu se vor pierde.   Te apreciez atât de mult Da, da, știu! Nu-ți spun destul de des și pic în paradigma în care am crescut și eu. Vedem ce nu merge și ce nu ne place și de tot ce e bun, frumos, armonios, nici nu amintim. Parcă ne uităm în niște oglinzi din parcul de distracții, care ne arată strâmbi și hâzi.  Nu, nu e drept. Știu. Noi, oamenii, ne hrănim cu aprecieri. Și cu toate astea, suntem atât de zgârciți cu ele. Te apreciez pentru tot ce faci, pentru eforturile tale, pentru strădania de a face față tuturor provocărilor vârstei și clasei (bate la ușă examenul de capacitate), pentru seriozitatea de a duce la cap unele lucruri, pentru diminețile cu proiecte la chimie (mă ascultă doamna, nu că mi-ar plăcea mie) pentru mesajele cu sunt bine, mai întâzii puțin, nu-ți face griji de la 22.00 când ești afară, prin cartier. Dar mai presus de tot ce faci, te apreciez că ești. Pur și simplu. Tu, copilul bun, amuzant, optimist, încăpățânat, pasionat până la obsesie, adesea fără chef. Doar TU, fără etichete și catalogări de bun și rău.  Citește și articolul Dragă mamă și tată! scrisoare de la adolescentul vostru   Știu că de acum cele mai frumoase momente din viața ta nu vor fi lângă noi, părinții tăi… și e ok Ești într-o perioadă în care prietenii sunt foarte importanți. Și e ceva normal, e de așteptat, nu e ceva cu care să ne luptăm. Înțeleg că vrei să-ți petreci ziua cu ei, la teatru – unde mai zăbovești 2 ore după cursuri, să stai cu prietenii; pe afară la fotbal cu prietenii cu care te știi de când aveai 2 ani, practic ați crescut împreună. E momentul primelor îndrăgistiri, primele drame și decepții din dragoste, acum e cu mesaje pe Whatsapp și Instagram, dar emoțiile sunt tot acolo. Prezente, intense și confuze. Și știind toate astea îți răspund la mesajul de pe whatsapp: ok, be safe! Totuși nu veni la miezul nopții, ok? și mă rog să fii bine și să am răbdare să nu-ți mai scriu încă un mesaj peste o oră, ci să te întorci acasă și să-ți începi ritualul de seară. Alături de noi, în siguranța și atmosfera obișnuită și banală de acasă (dar dătătoare de calm și liniște).   Te susținem în drumul tău. Nu ești singur și sper să simți asta Am creat un cerc de suport în jurul tău și sper să simți energia tuturor celor implicați. Nu doar eu și tati. Îl ai pe proful de învățare, cel care te încurajează și te ghidează să descoperi că poți, mulțumim, Alexandru, pe domnul profesor de română, cel de matematică, mentorii de la cursurile de teatru, oameni care te susțin și îți suflă vânt în aripi astfel încât să poți progresa nu doar pentru examen, ci pentru viață. Iar susținerea noastră vine nu doar sub formă de oameni cu care te înconjori, modele, mentori, oameni care să te îndrume și să te inspire, ci și sub formă de încredere. Încredere în tine, în alegerile tale, în drumul tău, în deciziile tale. În căderile și revenirile după deciziile mai puțin inspirate. Dar necesare. Căci, nu-i așa, greșeala e cel mai bun învățător.    Suntem mândri de tine și credem în tine! Nu e nevoie să faci ceva anume pentru ca noi să fim mândri de tine. Știu că noi, generația trecută, am fost așa de des învățați că suntem valoroși prin ceea ce facem.

Mai multe »
club de carte principală

Participarea la clubul de carte PPS și ce-ți poate aduce ție

Cei care intră pe pagina ta, Adina, de unde știu că tu organizezi cluburi de carte de 3 ani? Așa m-a întrebat o mamă prietenă, membră și ea în comunitatea Părinți pe sârmă, dar și în grupul extrem de activ și efervescent de lectură. Eu am făcut ochii mari și am zis: Tu știi că ai dreptate. Nu am scris pe blog. Scriu pe grup, pun evenimentele, dar rar am timp să povestesc mai multe. Așa că poate e momentul s-o fac. Era prin 2021, la începutul anului când colega mea, Ina, a venit cu ideea de a organiza un club de carte. Pot să spun că nici nu mai organizasem, nici nu mai participasem la unul. Dar am zis: de ce nu? Așa a apărut, în martie 2021, prima ediție a clubului pe baza cărții: Tot ce nu ți-am spus de Celeste NG, iar primul moderator a fost o altă membră a echipei  Părinți pe sârmă, Adriana Zaharia. Am decis că vor fi lunare, o lună beletristică urmată de o alta cu o carte de parenting/psihologie și am dus-o așa… 3 ani și chiar mai bine. Ieri am avut cel de-al 34-lea club, iar 3 dintre ele au avut parte de ediții duble, fizice și online.  Dacă ești curios care sunt cele 34 de cărți citite și dezbătute la cluburile de carte PPS (părinți pe sârmă), le poți vedea aici, într-un scurt reel.    Și cu ce mă ajută să vin la cluburile de carte PPS? Dacă m-ar trezi cineva noaptea și ar zice: de mâine gata cu cluburile de carte… l-aș lua la bătaie.  Serios, cum să-mi iei bucuria asta, plăcerea asta burgheză, cum zice o bună prietenă. În vremurile acestea trăite pe repede înainte, să reușim, o dată pe lună să ne oprim și să ne conectăm, să discutăm despre o carte, despre idei, despre emoții, despre trăiri… e ceva unic. Dar asta e doar părerea mea subiectivă evident. Mai sunt multe alte motive pentru care ar putea să-ți placă să vii alături de noi sau, de ce nu, să organizezi chiar tu un club de carte cu prietenii sau colegii de serviciu. Am rugat câteva doamne minunate – care au particiapat de mai multe ori la cluburi de carte organizate de mine – să lase mărturia lor despre cum e la cluburile de carte și le-am reunit pe toate în acest articol. Le dau cuvântul femeilor minunate, cu mulțumiri pentru cuvinte și pentru că mi-au permis să le includ testimonialele în acest articol.   O comunitate de împărtășit idei de cărți și nu numai Clubul de lectură al Adinei? Să spun despre el că a fost contextul în care am găsit niște oameni tare frumoși, cu o minte deschisă și mereu dornici de perspective, de schimb de idei și emoții. Sau să spun că a fost locul în care am găsit niște cărți de care nici nu știam până atunci câtă nevoie aveam. Sau că ne-a oferit și surprize precum întâlnirea cu autorul. Sau poate să spun că m-a facut parte dintr-o adevarata comunitate în care zilnic împărtășim idei de cărți și nu numai. Sau că pot să cumpăr mai multe cărți datorită voucherelor cu care Adina vine către noi cu multă generozitate în a împărtăși. Ei bine, toate acestea sunt adevarate. Clubul de lectura al Adinei este un colț minunat cu energie vie și bună, cu zâmbet și idei, cu cărți și gânduri. Mihaela   Experiențe din care pleci îmbogățit cu idei și multe lucruri practice care să-ți schimbe în bine relațiile, viața personală și a familiei Nu știu dacă e o dependență bună, dar vorba unei prietene: decât țigări, mai bine cărți. De când am descoperit cluburile de lectură de la Părinți pe sârmă, aproape că nu mai am loc în bibliotecă. Chiar dacă nu am reușit să ajung la toate, nu am rezistat să nu-mi cumpăr cărțile propuse și chiar unele din cele recomandate de participante. Am fost prezentă mai ales la cluburile de parenting căci acestea mi s-au părut utile și s-au potrivit mai bine și în programul meu, dar sunt convinsă că perspectivele diferite pot să-ți aducă momente de Aha chiar și din beletristică. Luna asta am înghițit cărțile Laurei Panazan si mi-am propus să particip la club nu numai pentu ca mi-au placut și mi-au deschis ochii în multe privințe, dar am ocazia să o cunosc pe autoare și poate chiar să schimbăm impresii. Recomand oricui astfel de experiențe din care pleci îmbogățit cu idei și cu multe lucruri practice care să-ți schimbe în bine relațiile, viața personală și a familiei. Cristina Blândețea și toleranța față de diversitate Nu am participat la alte cluburi de lectură decât în cadrul grupului „Părinți pe sârma”, așa că nu am cu ce să fac comparație, dar voi scrie lucrurile care îmi plac la aceste cluburi. Și îmi plac atât de mult încât în 2 ani am ratat 2 sau 3. În primul rând, nu a fost nicio carte propusă care să nu îmi placă sau cu care să nu rezonez (sigur că unele mi-au plăcut mai mult decât altele, datorită acestor cluburi i-am descoperit, de exemplu, pe Frederik Bachman și pe Virginie Grimaldi, care au intrat în top 5 autori favoriți). În al doilea rând, cluburile sunt moderate cu blândețe și atitudinea participanților este una de respect reciproc: nu dă nimeni cu piatra dacă sunt păreri diferite și părerea niciuneia din noi nu e deasupra celorlate (nici măcar a moderatorilor). Mi se pare foarte interesant cum fiecare observă anumite fațete, cum aceeași idee poate fi privită diferit (prin filtrele personale, desigur). Consider asta un mare plus pentru a crește toleranța față de diversitatea de idei și de oameni din jurul nostru, deci aș zice că aceste cluburi sunt de un real folos în a-i înțelege mai bine pe ceilalți și astfel de a ne ajuta să ne adaptăm mai bine mediului în care trăim. Să mai spun și despre efortul Adinei Giurgea de a ne oferi în mod constant reduceri de la diverse edituri, ba chiar și

Mai multe »