După 15 ani de căsătorie și aproape 21 de relație te gândești că nu mai ai nimic de aflat despre partener…
Că știi totul despre iubire, știi totul despre el, doar îl știi ca pe tine, de … o viață de om, practic, nu?
Ei bine, eu nu cred că mă știu așa de bine nici pe mine, abia acum încep să întrezăresc părți din mine. Unele de acum 2 decenii nici nu le găsesc prin cotloane, pe când altele abia acum își arată fața sau… colții.
Așa că nu presupun că îmi știu partenerul de 21 de ani, soțul și tatăl copiilor mei așa de bine. De câte ori am făcut-o am primit câte o lecție…
Sunt dispusă să descopăr. Să-l descopăr mai bine pe el. Să mă descopr mai bine pe mine. Să ne (re)descoperim pe noi.
Și voi meritați o zi de iubire – așa ne-a propus Laura Pănăzan, psihoterapeut de cuplu, autoare de cărți și om ce crede în iubire, Laura pe care o admir, citesc și prețuiesc de ceva timp.
Articolul de azi nu e unul obișnuit, nu e cu sfaturi, recomandări, strategii sau scurtături, e cu emoție. Emoția primului workshop pentru cupluri la care am fost, alături de soțul meu, la final de iulie, la Brașov.
Ce poate face pentru noi un workshop pentru cupluri?
Cu toții visăm la acele experiențe transformatoare care – eventual instant și prin magie – să ne ajute să avem o relație armonioasă cu zero conflicte, comunicare suflet la suflet și regăsirea îndrăgostirii de la început.
Dar v-aș minți dacă v-aș spune că asta o să primiți de la un workshop, un retreat sau orice altă expriență în cuplu.
De ce? Pentru că aceste așteptări nici măcar nu sunt realiste, sunt doar continuarea poveștii romanțate care ni se vinde prin toate basmele și filmele Disney. Sunt așteptările noastre de copii. Dar acum nu mai suntem copii, ci adulți în toată firea și, deși parcursul fiecărui cuplu e diferit, una din stațiile obligatorii ar trebui să fie: așteptările la control.
Unii au oprit acolo în terapia de cuplu, alții au citit poate mult pe subiect, alții au mai fost pe la evenimente cu și despre cupluri.
La workshopul O ZI PENTRU IUBIRE. Cum depășim blocajele relaționale, ne-am scuturat bine de așteptarea să avem o relație fără conflicte. Mai mult, am înțeles că a ne uita la conflict ca la ceva de care vrem să fugim, pe care să-l ocolim, ne face un mare deserviciu.
Ne ține la distanță. Ridică un zid între două suflete care vor să își vorbească, iar conexiunea emoțională – care e acea stare după care tânjim cel mai mult în relațiile apropiate – este înăbușită.
Am înțeles și că din conflict putem crește. Din ciocnirea nevoilor noastre putem să-l înțelegem mai bine pe celălalt, povestea lui de viață, rănile lui, putem face loc pentru povestea lui, pentru perspectiva lui, pentru nevoile lui ALĂTURI de ale noastre. Nu e ori ori. E și și.
Dar nu e ușor să nu vezi conflictul ca pe inamic. Sau pe partener.
Care e rolul tău în conflictul din cuplu?
Majoritatea cuplurilor vin la terapie, povestea Laura în primul ei volum, Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu. Așteptări nerealiste, cu gândul că celălalt are o problemă și e nevoie să-l repare. Dacă e să fiu sinceră până la capăt, cred că așa am pășit și eu la prima ședință de terapie de cuoplu.
Dar curând am aflat cum ambii contribuie la conflict, ambii îl întrețin și nu pe celălalt trebuie să-l schimbăm, ci dinamica relației noastre este cea care ne aduce suferința și acolo e cheia.
Cu cât unul strigă mai tare (dulăul) cu atât celălalt se izolează și se ascunde (ariciul).
Dacă nu știi ce-i cu dulăii și aricii de care vorbesc, pesemne că nu știi despre cărțile Laurei Pănăzan, Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu, vol. 1 și 2, al treilea e în scriere acum. Citește mai multe despre ele și despre terapia EFT aici.
Tu știi ce rol jucați în cuplu? Cum influențați dinamica relației voastre?
Ceea ce faceți, spuneți sau exprimați nonverbal construiește sau dărâmă puntea dintre voi.
La workshop am făcut multe săpături interioare pentru a ne găsi propriile răspunsuri, să înțelegem ce povești ne spunem când lucrurile o iau razna, ce gânduri ne inundă, ce temeri profunde ne copleșesc și când am mai trăit acele lucruri.
Cum ar fi să primești ajutor pentru a înțelege această dinamică, această circularitate, această furtună, ciclon, blocaj, deconectare, vârtej?
Cum ar fi să-i dai un nume și să poți să vorbești despre asta, să te prinzi primul când apare, să îl tragi de mânecă pe partener?
Toate acestea le-am experimentat și exersat în Ziua de iubire.
Nici aici nu scapi de rănile copilăriei
Nu e un secret pentru nimeni (sper) că în relația de cuplu apar toate fantomele lăsate să zburde libere în relația cu părinții noștri, adică rănile copilăriei. Chiar am scris la un moment dat despre asta și mi-am amintit de un film unde cuplul era în pat cu ambele perechi de părinți, părinții ei și părinții lui. Aia da imagine puternică. Atunci am râs, mi s-a părut haioasă, dar e cât se poate de reală.
Un alt lucru interesant, un mare moment aha pentru mine, a fost acum câțiva ani când îi ascultam pe unii dintre cei mai cunoscuți cercetători în domeniul relațiilor de cuplu, creatorii dilogului IMago, Harville Hendrix și Helen Hunt:
90% din frustrările noastre față de partener sunt cauzate de experiențele noastre din trecut. Înseamnă că doar 10% din problemele prezente cu partenerul, sunt despre el!
Când te-ai gândit ultima oară cum influențează aceste răni ale copilăriei cuplul actual?
Când ați discutat despre asta, ați împărtășit crâmpeie din povestea voastră? Când l-ai lăsat pe partener să te vadă cu adevărat?
Să vadă suferința ta, temerea ta cea mai profundă, fără să pui masca de furie, nedreptate, îndreptărțire, victimă?
O parte din workshop am dedicat-o, prin exerciții practice aflării poveștii celuilalt și așternerii propriei povești în fața partenerului. Deși am făcut-o de zeci de ori înainte, ghidați de întrebările și exercițiile pregătite de Laura, am înțeles mai bine rolul trecutului și influența lui asupra prezentului.
Iar toate acestea ne-au pregătit pentru cel mai valoros moment al întâlnirii, cel puțin pentru mine.
Te văd, te simt, te conțin
Laura ne-a spus din introducere că își dorește să rămânem la finalul zilei, mai presus de informații, cu un sentiment.
Și am fost ochi și urechi, dar și cu inima deschisă să nu cumva să ratez sentimentul acela cu care rămâi la final….
Dar nu mă așteptam să aibă un impact atât de mare asupra mea.
Nu știu cum aș putea să povestesc căci e vorba de un exercițiu, o experiență extrem de vulnerabilă, dar și dătătoare de putere și speranță, de iubire.
Închipuiți-vă că pentru 5 minute te afunzi în ochii partenerului și îi spui, din priviri, toată povestea ta. Tot ce ai vrea să-i transmiți, cele mai mari dorințe, cele mai sumbre proiecții, cele mai ascunse frici. Îți deschizi sufletul… cu ochii doar. Fără cuvinte.
Miracolul vine atunci când celălalt te vede, te primește, te susține. Tot doar cu ochii.
Nu e nevoie de cuvinte, nici nu sunt permise în acest exercițiu.
Și apoi facem schimb de roluri, căci e despre reciprocitate. Fiecare are nevoie să se simtă astfel, să primească și să dea, să se lase văzut și să îl vadă și accepte pe celălalt.
E un sentiment magic, au fost cele mai profunde 10-15 minute trăite de mine, în relația de cuplu, în ultimele luni… poate ani.
Pare ușor la prima vedere, când erai îndrăgostit te pierdeai în privirea celuilalt mai multe minute în șir, parcă timpul stătea în loc…
Îți garantez că nu e ușor. Că o să vrei să fugi. Să ferești privirea. Că o să te simți copleșit sau temător.
De aceea astfel de exerciții se fac într-un cadru organizat, cu un ghid alături, cu pregătire și atunci poate fi chiar magic.
Acum am înțeles ce a vrut să spună Laura la început.
O zi de iubire, un buton de reset, o conștientizare, un aha… un sentiment
Workshopul susținut de Laura Pănăzan a fost pentru mine, cu adevărat, pe măsura numelui. O zi de iubire profundă, o experiență de împreună, un sentiment de conexiune suflet la suflet.
Ce primești de la o astfel de experiență?
Dar când se termină toate întâlnirile, workshopurile, terapeutul nu mai e acolo să medieze ce se întâmplă, rămânem doar noi doi și relația de iubire. Și dedicarea și munca noastră. Dacă mai credeți în iubire, așa cum o facem noi, merită să vă oferiți o astfel de experiență.
Eu am rămas cu acel sentiment, pe lângă multe informații utile și cu sens, multe aha-uri și conștientizări, exerciții practice și o lumină nouă în care văd partenerul, acea conexiune profundă care se întâmplă în cuplu când dai deoparte apărările, zidurile, măștile. Când ai curajul să fii vulnerabil. Și să primești vulnerabilitatea celuilalt.
Vrei și tu asta? Crezi că meriți o zi de iubire profundă și o ieșire de pe pilotul automat al relației voastre?
