În urmă cu vreo 4 ani am început să scriu lunar în comunitatea Părinți pe sârmă o postare de recomandări de cărți, în fiecare lună, sub numele de #cărțiledepenoptieră.
În 2024 postările mele au fost mult mai rare, o dată la 3-4 luni, și am hotărât să povestesc public, aici, pe blog, despre cărțile citite de mine, pentru a fi accesibile tuturor celor care sunt în căutare de lecturi ce să-i însoțească pe parcursul anului.
Citesc de plăcere, citesc mult, citesc pentru mine, să mă descopăr și să trăiesc mai multe vieți (aici era un emoji, dar pe blog nu apar) dar și pentru că iubesc întâlnirile de la cluburile de carte la care particip lunar de aproape 4 ani, fie la Clubul de carte al comunității Părinți pe sârmă, fie la clubul cu prietenele mele.
Sper să te inspire selecțiile mele de cărți, citite în septembrie-decembrie 2024. Urmează impresiile mele despre 7 cărți de ficțiune și 3 non-ficțiune (parenting, relația de cuplu). Promit să revin măcar o dată la 3 luni cu un astfel de articol.
Să fie un an de poveste!
Gara Malna de Alex Schulman
Decembrie a fost pentru mine un carusel de emoții, evenimente, muncă, multă muncă la finalul unui an petrecut cam în aceeași notă. Așa că mi-am ales cu grijă cartea care să mă însoțească la final de an. Atunci când nimeni nu mai știe ce zi e și poți petrece câteva ore legate în pat alături de o carte, o cafea bună ori un ceai.
Am citit romanul de debut al autorului Supraviețuitorii, după o recomandare a scriitorului meu preferat, Fredrik Backman al cărui nou roman (mai 2025 lansarea internațională) îl aștept ca pâinea caldă.
Dar să revenim la Gara Malna. Din start m-a atras gara și intuiția călătoriilor cu trenul, scriitorul a creat această metaforă frumoasă pentru călătoria profundă, emoționantă, șocantă pe alocuri, a personajelor. 3 generații se perindă prin fața noastră. Un tata divorțat și fiica lui, un cuplu în pragul desăarțirii, o femeie bântuită de o enigma din trecut: trei călătorii aparent fără legătură între ele, spre aceeași destinație, Malma. Pe măsură ce peisajul Suediei se perindă prin dreptul ferestrelor trenului, amintiri și imagini îngropate inundă prezentul, elemente ale căutarii care îi aduce laolalta pe protagoniști, având drept punct de convergență fotografiile vechi descoperite într-un album moștenit. Dar ce îi așteaptă pe ei în acest orăsel pierdut în mijlocul neantului? Vor găsi Bo, Harriet, Oskar și Yana răspunsuri eliberatoare, sau pentru unii dintre ei locul va fi scena unei tragedii reînnoite?
Cu o sensibilitate aparte, Alex Schulman își duce cititorul într-o călătorie în inima unui mister, reconstituind vieți sfâșiate, consemnate în memoria unei familii împovărate de secrete.
Un mic avertisment. Dacă ești părinte, fii pregătit de o avalanșă de emoții, de răni vechi să se deschidă.
Dar ce folos să citim dacă nu lăsăm poveștile să ne ajungă la suflet?
Cinci ani și-o clipă
„Cinci ani și-o clipă” este o carte foarte specială, am îndrăgit-o chiar înainte s-o citesc, înainte de apariția traducerii, când am hotărât să o includem în ediția de noiembrie a clubului de carte PPS, știind că va fi lansată în toamna lui 2024.
Povestea este despre două surori, Emma și Agathe, și despre revederea lor după 5 ani de absență, în casa bunicii lor, Mima, care le-a fost refugiu, protector și cel mai mare susținător.
De aici povestea lor se dezvăluie, pagină după pagină, poveste după poveste, aparent banale, dar pline de umor, de profunzime, de teme sensibile abordate cu cea mai mare naturalețe, fără artificii inutile sau exprimări alambicate.
Simon de Narine Abgarian
Totul este posibil
M-am declarat fan Virginie Grimaldi încă de când am citit prima ei carte și am profitat de luna decembrie care e cu mult stat în trafic (dacă locuiești in București sau într-un oraș mare știi despre ce vorbesc) pentru a o savura pe Grimaldi altfel. Și anume, printr-un audiobook. Toate titlurile lui Virginie Grimaldi sunt disponibile și pe Voxa, iar ideea de a asculta la final de an mi-a dat-o una din mamele din comunitatea mea de lectură unde împărtășim recomandări, reduceri sau ne organizăm cu clubul de carte lunar pe care-l organizez din martie 2021 deja.
Povestea îi are în prim plan pe Juliane, fiica și pe tatăl ei, Jean, amuzantul, nonconformistul, aiuritul și îndărătnicul ei tată. Pe care Juliane îl iubește din tot sufletul, deși… nu era pregătită pentru toată avalanșa de schimbări ce survin când tatălui îi ia foc casa și e nevoit să locuiască cu fiica până casa lui este renovată.
Nu știu dacă te obișnuiești vreodată să fii nevoit să-ți tratezi părintele ca pe un copil.
Lucrurile devin mult mai serioase când sunt confruntați cu diagnosticul de Altzheimer al tatălui, când aflăm despre disfazia fiului și alte subiecte. Dar la Grimaldi nu ai vreme de căzut pe gânduri și cufundat în tristețe.
Umorul specific lui Grimaldi și situațiile absolut hilare, absurde, dar în același timp, incredibil de emoționante, te însoțesc la fiecare pas. Eu am simțit că aceasta nu e doar o carte. Ci un omagiu adus taților, o călătorie de descoperire a propriilor tați, la vârsta când nu ne-a mai rămas foarte mult timp de petrecut împreună, o odă închinată familiei, oricum ar arăta ea.
Este un privilegiu al părinților, cuvintele lor contează de trei ori. Este și mai rău când cuvintele lor spun adevărul.
Scandal în Malibu
Am descoperit-o Taylor Jenkins Reid acum ceva timp datorită cărții Carrie Soto se întoarce, și apoi am ascultat-o într-un episod de podcast și m-a fascinat. Între timp am citit și alte romane ale ei și încep să observ un pattern, acela de a-și construi personajele și poveștile în jurul unor oameni bogați, faimoși, vedete de film, din sport sau din lumea showbiz-ului. Lume ce pare superficială, oameni care au totul și totuși… le lipsesc atât de multe. Aici apare măiestria autoarei de a crea povești, istorice de familie, drame și frământări lăuntrice care ne sunt familiare tuturor celor care trăim și simțim.
Povestea aceasta, la un preț excepțional acum pe site-ul editurii Corint, dezvăluie povestea familiei Riva, ce are loc în Malibu, în august 1983. Este ziua celui mai așteptat eveniment monden al anului: petrecerea găzduită de Nina Riva pentru a marca sfârșitul verii.
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul și, ca niște foițe de ceapă, ne sunt dezvăluite toate împrejurările, momentele mari și mici, care au dus la cele întâmplate în acea zi.
Dacă îți dorești să citești un roman lejer și totuși profund, cu multe întorsături de situație, scris într-un stil extrem de franc, necomplicat și care se citește rapid, îți recomand oricând cărțile lui Taylor Jenkins Reid. Aceasta sau oricare alta. Preferata me rămâne Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo.
Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri
Eric-Emmanuel Schmitt reunește în acest volum 8 povești de iubire și, mai ales, 8 femei surpinse în căutarea pasională a iubirii.
Preferata mea este este Odette Toulemeonde care este și ecranizată și unde Schmitt însuși și-a lăsat o bucățică din sufletul lui de scriitor permanent în căutarea sensului meșteșugului său.
Balthasar Balsan este un romancier de succes din Paris, iar Odette o vânzătoare văduvă cu doi copii, dintr-un cartier sărac din Charleroi.
Destinul îi aduce împreună, iar tu, dacă citești această carte vei afla cum… Iar eu te invit să guști din stilul atât de poetic, profund și de fin observator al esențelor feminine ale lui Eric-Emmanuelle Schmitt prin acest scurt fragment unde Odette surpinde atât de bine rolul crucial pe care l-au avut cărțile lui Baltasan în depășrirea situațiilor grele din viața unui om de rând.
Apoi, într-o zi, v-am citit. Parcă ar fi tras cineva perdelele și ar fi lăsat să intre lumina. Prin cărțile dumneavoastră arătați că în orice viață, chiar și cea mai nefericită, există ceva care te face să te bucuri, să râzi, să iubești. Arătați că persoanele neînsemnate, ca mine, au merite mai mari, de fapt, pentru că cel mai mărunt lucru le costă mai mult decât pe altele. Datorită cărților dumneavoastră am învățat să mă respect. Să mă și iubesc un pic. Să devin acea Odette Toulemonde pe care toată lumea o cunoaște astăzi: o femeie care deschide obloanele cu voie bună în fiecare dimineață și care le închide seara cu tot atâta plăcere.
Cărțile dumneavoastră ar fi trebuit să-mi fie administrate intravenos după moartea lui Antoine al meu, aș fi câștigat timp.
Când într-o zi, cât mai târziu cu putință, veți merge în Rai, Dumnezeu se va apropia de dumneavoastră și vă va spune: „Sunt mulți oameni care vor să-ți mulțumească pentru binele pe care l-ai făcut pe pământ, domnule Balsan”, iar printre acele mii de persoane va fi și Odette Toulemonde care, iertați-o, era prea nerăbdătoare ca să aștepte până atunci
Orbi de Petronela Rotar
Cartea aceasta a avut un dublu efect asupra mea, odată că o urmăresc și o admir pe Petronela de foarte mulți ani, am mai citit din cărțile ei, iar pe de altă parte am ascultat-o în lectura Petronelei, pe Voxa. Și am simțit atâta putere, sinceritate, zeflemea, duritate și vulnerabilitate în funcție de cum o cerea cuvântul scris.
Iubesc să ascult audiobookuri în lectura autorilor, mai ales dacă vocile lor se potivesc acestui format, din simplul motiv că fiecare cuvânt este întregit de emoția potrivită transmisă prin voce. Orbi este primul roman al Petronelei, scris în 2017, și care vorbește cu cea mai mare franchețe și fără perdea despre relații abuzive, despre descoperirea de sine, despre traumele și umbrele ce se află sub măștile noastre, purtate așa de mult încât pare că aceia suntem noi.
Este imposibil să nu vezi părți din tine reflectate în sutele de cioburi de oglindă împrăștiate prin poveste și care prind contur și formă pe măsură ce citești. Iar pentru cei care nu sunt familiarizați cu procesul psihoterapeutic, vor primi crâmpeie din munca din cabinet și din procesul complex de descoperire și creștere pe care-l înfățișează povestea Alexei, protagonista romanului.
Mi-au rămas întipărite în minte câteva citate și vreau să le împărtășesc cu voi.
Noi nu căutăm fericirea, cum am crede, ci familiaritatea.
Se gîndește că auzise tot timpul, mai întîi în familie, apoi în tot felul de contexte, că poți trăi cu un om toată viața și să nu îl cunoști, dar nimeni nu-i spusese că omul ală ești chiar tu.
Non fincțiune
Fără Țipete de Hal Runkel
Cartea aceasta am citit-o în urmă cu câțiva ani și mi-au plăcut mult principiile acestei mentalități, stilul direct și foarte fluent al autorului și aplicabilitatea acestor principii în viața cu copii. Apoi am avut șansa să aflu că Hal Runkel organizează instruiri în metoda aceasta, ScreamFree Parenting, și să prind acest tren, dorindu-mi de mult timp să mă certific ca și instructor de parenting.
Așa că e posibil să fiu puțin părtinitoare în scrierea acestei recenzii pentru că am învățat aceste principii și le-am învârtit pe toate părțile alături de Hal Runkel, le-am folosit de ani buni în educația copiilor mei și am consiliat mulți părinți să le aplice în relația cu proprii copii.
Dar o să îți spun 2 -3 idei pentru care merită pe deplin să te apleci asupra acestei lecturi.
- „Fără Țipete” e o mentalitate, sunt principii pe care le putem aplica, fiecare în modul său unic pentru a ajunge la acel deziderat de părinte calm și conectat și a te simți încrezător că ceea ce faci este benefic, copilului și ție. Și nu e doar despre cei care țipă (deși suntem mulți), ci despre reactivitatea emoțională, care ne caracterizează pe majoritatea și care ne sabotează rolul de părinte și influența benefică asupra copiilor. E vorba de faptul că ne lăsăm purtați de val, ne lăsăm acaparați de focurile momentului și reacționăm într-un mod nedorit, în care speriem copilul sau îl blocăm, sau facem ceva pe care știm că-l vom regreta mai târziu. Și nu e doar despre copii.
- Multe cărți de parenting se concentrează pe cum să-l faci pe copil să… completează tu orice vrei aici. Or, știm foarte clar că singura persoană pe care o putem controla (și nici aia mereu) suntem noi. Așa că această carte pornește clar de la a te îndruma să-ți găsești rolul de adult, de părinte, de ghid al copilului, nu cel care controlează, care ghidonează sau manipulează, ci cel care ajută la creștere, care creează spațiu, dă aripi și rămâne bine înfiăt în responsabilitatea față de copil.
- Ideea de spațiu și timp care odată înțelese te vor transforma pe tine în sprijinul copilului în a se dezvolta, a-și găsi rolul în lume, a deveni capabil, toate necesare pentru ca al nostru copil să devină independent și încrezător.
Viața emoțională a adolescenților de Lisa Damour
Cu doi adolescenți acasă, băiatul de 15 și fata de 11 ani, simți mereu nevoia să înveți lucruri noi, să știi mai multe despre perioada aceasta, să înveți să gestionezi mai bine furtunile și imprevizibilul unor zile și perioade. Cartea și, mai ales, autoarea, mi-au fost recomandate de mai multe persoane și am fost surpinsă să văd că deja a apărut și în limba română, la editura Herald. Apropo, linkul din titlu vă duce pe pagina Libris, unde puteți folosi codul permanent de 20% reducere (fără a se aplica și alte reduceri): STUDENTOMNIPASS.
Peisajul literaturii de specialitate pe zona de adolescenți este destul de sărac, oriunde în lume, nu doar în România, deși adolescența este, după mine, cea mai puțin înțeleasă perioadă și cea mai temută de părinți.
Recomand din tot sufletul cartea, am găsit multe idei bune și am avut multiple momente aha, și vă las mai jos câteva:
- cu toții, adulți și adolescenți, trebuie să înțelegem că sănătatea mintală nu înseamnă să te „simți bine”, ci să ai sentimentele potrivite la momentul potrivit, chiar dacă aceste sentimente sunt nedorite sau dureroase;
- sunt multe mituri despre emoții, unul dintre ele este că emoțiile sunt opusul rațiunii, și autoarea îl spulberă cu multe argumente;
- cât de importante sunt diferențele de gen. Știu că majoritatea învățăturilor merg pe uniformizare, pe a nu pune în categorii, pe acea corectitudine politică, dar sunt niște diferențe marcante în funcție de gen. În orice domeniu al relaționării. Nu sunt lucruri fixe, unanime, dar majoritatea se aplică majorității fetelor su băieților. Și e important să acceptăm și să înțelegem asta pentru a nu avea așteptări nerealiste de la adolescenți. Despre aceste diferențe am tot citit și studiat, dar și experimentat cu proprii mei copii și din toată această muncă s-au născut două ebook-uri, Cum ne creștem băieții și Cum ne creștem fetele. Te invit să afli mai multe despre ele, apăsând pe linkurile de mai devreme.
- vine un moment când adolescentului tău nu-i mai place nimic la tine. Când te respinge și nici respiratul nu mai pare că-l faci corect. Ei bine, vei afla din această carte care sunt rădăcinile acestui comportament, că este ceva temporar și cum ar fi benefic pentru voi toți să răspunzi;
- vei afla despre cum să-i ajuți pe adolescenți să se deschisă, vei învăța strategii despre cum să-i ajuți pe adolescenși cu emoțiile lor intense și, mai ales, vei vedea că au multe startegii creative automate, instinctive de a-și gestiona emoțiile, dacă înveți să le dai spațiu și să îi încurajezi spre a avea încredere în ce le comunică corpul;
- o idee pe care o intuiam, dar care este atît de clar articulată de Lisa Damour este cea despre substanțe și maturizare. O redau mai jos prin citatul exact din carte:
Când apar și substanțele în ecuație, maturizarea se oprește. Orice s-ar spune despre droguri și alcool, acestea sunt foarte eficiente pentru blocarea durerii emoționale și, prin urmare, inclusiv a maturizării care o însoțește. Dacă fata care copiază la test se droghează pentru a-și amorți disconfortul, poate că va trece prin acea situatie chinuitoare, dar nu va învăța nimic din ea. Dacă băiatul pe care l-a părăsit prietena bea ca să își aline durerea până când în cele din urmă aceasta se atenuează sau până când își găsește pe cineva nou, atunci va pierde o ocazie esențială de a se cunoaște mai bine și de a-și înțelege relațiile.
Cum să îți îmbunătățești relația de cuplu fără să vorbești despre asta
Cu un așa titlu cartea Patriciei Love are toate șansele să atragă atenția. Poate părea surprinzătoare premisa…
Dacă nu vorbești despre relație, cum vei putea schimba sau rezolva anumite lucruri?
Cercetările și experiența clinică în lucrul cu cuplurile, de peste 40 de ani, a autorilor cărții arată că vorbitul despre relația de cuplu înrăutățeste mai degrabă relația de cuplu decât să o îmbunătățească.
Femeile vor să vorbească despre relația de cuplu pentru că acest lucru le face să se simtă mai bine, iar bărbații nu vor să vorbească despre relația de cuplu, deoarece acest lucru îi face să se simtă mai rău.
De cele mai multe ori vorbitul despre nemulțumirile din relația de cuplu îi face pe ambii parteneri să se simtă dezamăgiți și deconectați, nu apropiați și conectați cum speră femeile, atunci când inițiază discuția.
Cartea, apărută la o editură micuță numită Psihobooks, și al cărei editor este ea însăși psihoterapeut, aduce multe argumente și povești în sprijinul idei, arătând vulnerabilitățile diferite care influențează atât de mult modul în care bărbații și femeile interacționează unul cu altul, ne invită să reflectăm asupra lor și să răspundem cu mai multă empatie față de partener/ă.
O idee cu care am rezonat foarte mult și care poate deveni ca un far de ghidare în relația de cuplu este să ne gândim la conexiune, nu la comunicare. Iar la finalul cărții, autorii vin și cu o formulă a iubirii profunde care conține 4 puncte și nu durează mai mult de 5 minute zilnic.
Dacă te-am făcut curios despre vreuna dintre cărți, ai adăugat la listă ta de citit sau ai păreri diferite față de mine legat de aceste cărți, lasă-mi un mesaj. Să știu că ai citit. Și ți-a folosit la ceva.
Spor la citit și trăit povești pline de viață și în 2025!
