Ai o fată perfecționistă? Află cum s-o ajuți

perfecționista - principala
Eu n-am fost niciodată perfecționistă, sau cel puțin nu m-am văzut niciodată în acest fel.
Dar nici prin cap nu mi-ar fi trecut, când am început să militez (vădit) împotriva perfecționismului încă de când erau mici copiii, ce fenomen puternic și nociv este acesta, mai ales în rândul fetelor.
Cum mi-a trecut prin cap un asemenea subiect?
Ei bine, dacă mă urmărești de mai multă vreme știi că în urmă cu vreo 2 luni am pornit o rubrică săptămânală, în fiecare joi, cu resurse, informații și inspirație despre cum să ne creștem fetele.
Pentru cei/cele care aveți băieți, o astfel de rubrică despre cum ne creștem băieții a adunat peste 20 de postări anul trecut, pe toate le găsiți pe pagina mea de Facebook Părinți pe sârmă cu Adina Giurgea.

Cum ne dăm seama că avem o fată perfecționistă?

Am adunat în imagine 10 comportamente la care să fii atent pentru a identifica dacă perfecționismul și-a băgat coada și în viața fetei tale.
Katie Hurley, în a ei carte „No more mean girls” dedică un capitol întreg acestui subiect și de acolo mi-am luat inspirația (preponderent)pentru articolul de azi.
perfecționistă, chestionar
Problema cu perfecționismul este că acesta nu se limitează la un singur segment al vieții.
Unele fete se luptă cu el în ce privește imaginea corporală și încep să fantezeze la corpul ideal încă de la vârste mici (sub 8 ani), cu șanse de a dezvolta tulburări alimentare; unele se blochează în performanțe, note și rezultate școlare; altele manifestă perfecționismul strâns legat de competiție… iar altele simt asta în majoritatea aspectelor vieții lor.
Perfecționismul nu are o singură sursă și pare să se formeze din combinația unor factori înăscuți și de mediu:
  • temperament – unele fete pot avea această caracteristică înnăscută;
  • mesaje pe care le aud despre succes, performanțe și eșec;
  • părinți, instructori, educatori, profesori foarte critici;
  • presiune academică;
  • laudă excesivă și/sau așteptări exagerate;
  • iubirea parentală este condiționată de performanțe sau succes;
  • adulți (din familie sau apropiați) care manifestă și modelează perfecționismul.

Cum le afectează perfecționismul pe fetele noastre?

N-aș vrea să ne speriem așa tare, dar… sunt multe motive de îngrijorare, perfecționismul (fie el direcționat către sine sau cel influențat social) este asociat cu depresie, anxietate, stres social, suprimarea furiei sau furie îndreptată spre exterior.  
(sursa este un studiu despre perfecționismul la copii, de P Hewitt, C. Caelian et al.)
Înainte de a ne gândi la afectarea sănătății mintale, să ne gândim la ce pierd fetele noastre când sunt acaparate de perfecționism.
Le e teamă să încerce lucruri noi și își asumă mai puține riscuri ceea ce le aduce frustrare; pierd diverse oportunități din cauza fricii de eșec; le e greu să lucreze în echipă deoarece nu au încredere că ceilalți sunt la fel de capabili; e mai puțin probabil că vor cere ajutor pentru a depăși anumite obstacole (la școală sau în alte activități) pentru că le e teamă să nu fie catalogate drept incompetente.
Perfecționiștii petrec atât de mult timp făcându-și griji că vor fi judecați și că nu vor putea să se ridice la nivelul propriilor standarde, încât pierd cea mai importantă treabă: copilăria. (…) Perfecționismul afectează în mod negativ învățarea, prieteniile, relațiile de familie și sănătatea emoțională.
Când fetele se străduiesc să se potrivească în mulajul fetei perfecte, trăiesc într-o bulă de stres intens și un nivel scăzut de fericire.
Katie Hurley, No More Mean Girls.
Citește și despre munca invizibilă de pe umerii mamelor.

Cine i-a cerut vreodată fetei mele să fie perfectă?

Chiar dacă nu le-o spunem cu aceste cuvinte, fetele simt presiunea fetei perfecte la tot pasul: acasă, la școală, în cărți, reviste, pe Instagram.
Fetele colectează informații de peste tot și nu au (de cele mai multe ori) filtrele necesare pentru a le și evalua.
Așa că ne revine nouă, părinților, această sarcină de a avea conversații continue cu fetele noastre despre standardele acestea imposibile și a le ajuta să se împrietenească cu greșelile și cu natura noastră, a tuturor. 

Ce mesaje aude fata ta acasă?

Ești foarte critică cu tine când nu reușești să faci ceva?
Cum gestionezi eșecurile și nereușitele?
Ești foarte concentrată pe note și rezultate când vine vorba de copiii tăi?

Concret, cum poți spulbera mitul fetei perfecte?

În primul rând, îi povestești despre acest mit și găsiți mereu exemple concrete despre realitate versus mit.
Modelezi această atitudine, arătându-i că nici tu nu ești perfect/perfectă, că faci greșeli și ai și defecte (e nevoie de vulnerabilitate, însă ei le văd deja. Și, crede-mă, nu te vor aprecia mai puțin, ba dimpotrivă).
Ne împuternicim fetele să învețe din propriile greșeli, să se aprecieze în ciuda lor, și să recunoască acele umbre, cum frumos le zice prietena mea, Emilia Furduiu, care sunt distorsiunile cognitive (catastrofizarea, viziunea alb/negru, doar partea negativă etc). Voi reveni la strategii de gestionare cu mai multe exemple.

Nu-ți fie teamă să-i spui pe nume: perfecționism!

Atâta timp cât nu ne ascundem și nu căutăm să îndulcim situația, fetele noastre vor vedea că nu e nimic înfricoșător și le va fi mai ușor să gestioneze.
Iată cum sugerează Katie Hurley să-i explicăm perfecționismul copilului nostru:
Unii copii și chiar și unii adulți au o voce în interiorul lor care le spune că trebuie să facă totul perfect. Îi face foarte critici cu ei înșiși, dar și cu ceilalți. Când se întâmplă acest lucru, copiii se simt nefericiți și foarte îngrijorați. De asemenea, le transmite copiilor mesajul că greșelile sunt groaznice și înfricoșătoare. Le răpește bucuria din tot ce fac.

Câteva strategii pentru a contracara perfecționismul

Cultivă o mentalitate flexibilă

Aceasta este – din punctul meu de vedere – unul din cele mai valoroase daruri pe care le putem oferi copiilor, unul din straturile cele mai solide la reziliența lor, optimismul, dorința de a progresa și a trece peste dificultăți, de a se bucura mai mult de călătorie și a nu se împiedica de perfecționism.
În caz că vă sună necunoscut, iată ce este mentalitatea flexibilă,  în opoziție cu mentalitatea fixă:
Persoanele care au convingerea că talentele lor pot fi dezvoltate – prin muncă, strategii potrivite şi feedback din partea celorlalţi – au o mentalitate flexibilă. Calităţi precum inteligenţa sau talentul sunt văzute ca puncte de plecare dar succesul vine ca urmare a efortului, a învăţării şi perseverenţei.
Convingerea că abilităţile tale sunt bătute în cuie şi orice talente, inteligenţă şi abilităţi ai avea sunt înnăscute sau predefinite este caracteristică mentalităţii fixe.

Modul în care le vorbim copiilor noștri devine vocea lor interioară. Peggy O’Mara

Sigur ați mai auzit acest mesaj, așa e nevoie să modelăm limbajul nostru pentru a exprima încurajare în loc de critică, concentrare pe progres în loc de rezultat, să le transmitem (verbal și non verbal) că greșelile sunt bune, ele sunt oportunități de învățare, că un eșec nu e capăt de linie, că e de dorit să admirăm oamenii care au realizat ceva și să învățăm de la ei, mai degrabă decât să-i disprețuim.
În plus, pe măsură ce cresc, ei înșiși pot să-și vorbească încurajator, cu blândețe, cu dorință de creștere și depășire a obstacolelor.

Am scris pe larg despre asta pe grup. 

 

Pune lumina pe umbrele din capul tău

perfecționistă vocea din cap

Mai sus am pomenit despre distorsiuni cognitive sau umbre. Acestea câteva tipuri de gânduri automate negative care pot fi recunoscute, astfel încât să putem opri în timp util procesul gândirii negative, biasurile cognitive și emoțiile (auto)distructive.

Dr. Amen a identificat șapte tipuri de gânduri negative, denumite ANTs (Automatic Negative Thoughts) și ilustrate ca furnici, pentru a-i ajuta pe copii să le vizualizeze când învață despre ele: Prezicătoarea, Pune Etichete, Citește Mințile, Găsește Vinovați, Totul sau Nimic, Doar Partea Rea, Mereu Vinovată.

Cea mai bună modalitatea de a aborda aceste umbre e să le dezvăluim, să le scoatem din zona de secret, să vorbim despre ele, să punem întrebări, să le demitizăm, prin recadrare.

Prietena mea, Emilia, a creat un poster care te poate ajuta să îi explici fetei (și copiilor) despre aceste gânduri automate negative și să îi înveți să le recunoscă când apar și să le combată. A scris și un articol pentru a explica exact cum să-l folosim. Puteți citi articolul și salva imaginea cu posterul de aici. 

Din păcate, adesea ne împiedicăm în a o face pe fata noastră să nu mai gândească așa, să nu mai acționeze așa, să nu se mai teamă și altele. Dar asta n-o să ajute cu nimic, ba va înrăutăți lucrurile prin neacceptarea și nevalidarea emoțiilor.

Ce au nevoie fetele noastre este să le ajutăm să-și cunoască și să dea sens emoțiilor din spatele perfecționismului.

Fă zoom out

Perfecționismul ne face să vedem lucrurile dintr-un unghi foarte strâmt, ca și cum am fi într-un tunel.

De câte ori o surprinzi pe fata ta prinsă în această viziune îngustă, ajut-o să vadă tabloul de ansamblu. Poți să-i și explici metafora, ca și cum ați fi într-un muzeu și atunci când stai lângă un tablou de mari dimensiuni nu reușești să vezi foarte clar, nu înțelegi ce-a vrut să transmită pictorul. Abia când te îndepărtezi câțiva pași poți vedea mai clar.

Ajut-o cu întrebări astfel încât să observe perspectiva mai largă, să vadă că sunt mai multe drumuri (nu doar unul) către rezultat, că lucrurile rareori sunt așa de tragice cum le vedem când stăm prea aproape.

Mesajele despre corp

Din păcate, perfecționismul poate duce la tulburări de alimentație la adolescență. De aceea, ar fi bine să evităm să vorbim despre greutate, diete și restricții la mâncare. 

Sigur te-ai gândit că fata ta nici n-a băgat de seamă când ți-ai criticat burta, te-ai plâns de celulită sau ai spus că trebuie să slăbești neapărat.

Dar ele văd și ascultă și mesajele acestea de critică și neacceptare a corpului decât în condițiile x, au o mare influență.

E nevoie să le învățăm pe fete să își iubească corpul și să fie bune cu ele însele. Mai mult, le putem arăta și putem modela, despre cât de multe face corpul nostru pentru noi. Și când știm că picioarele ne ajută să mergem, să alergăm, să mergem pe bicicletă, vom putea vorbi și despre ce e nevoie să facem pentru a ține acea parte a corpului sănătoasă și în formă.

Două activități bonus

Pentru că deja articolul a devenit foarte lung și știu că atenția noastră este limitată, am o propunere.

Am găsit două jocuri foarte simple și eficiente în a combate perfecționismul și voi scrie pe larg despre ele în următorul meu newsletter (trimis în jur de 15 august).

Dacă ești abonat, nu trebuie decât să urmărești venirea lui și să primești cadoul oferit în exclusivitate abonaților. Dacă nu, abonează-te chiar acum, ai buton mai jos.

În final, te las cu mesajul pe care i-l spun fiicei mele adesea.

„Nu e nevoie de perfect, nimeni nu e perfect. Important e că ai făcut tot ce-ai putut. Asta e de ajuns pentru mine și ar trebui să fie de ajuns și pentru tine”.

 

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns