Dragă mamă și tată! scrisoare de la adolescentul vostru

adolescenți, răbdare, scrisoare

Acum vreo 2 ani am citit pe internet o scrisoare de la un adolescent către părinții lui. Sigur că e creată de un adult, o mamă de 3 copii care a scris știind câte ceva despre transformările extraordinare prin care trec adolescenții și modurile în care dezvoltarea creierului le afectează întregul comportament.

Și atunci am tradus-o pentru comunitatea Părinți pe sârmă iar acum am decis s-o împărtășesc public și să anunț astfel că aul 2024 voi scrie des și extins pe blog și pe toate canalele media asociate despre adolescență. Sunt mama unui adolescent de aproape 15 ani, o preadolescentă de 10 ani și instructor de parenting și de vreo 4 ani citesc și aplic ceea ce știu despre adolescență.

Îmi doresc să te ajut și pe tine să înveți să ai răbdare cu adolescentul tău, să-l înțelegi mai bine, să nu renunți la el orice ar fi și să nu te mai temi atât de adolescență. Să o privești cu încredere și cu … răbdare. 

 

Dragă mamă și tată,

Vă rog, aveți răbdare cu mine.

Nu pot gândi prea clar acum pentru că o porțiune destul de consistentă din cortexul meu prefrontal nu e dezvoltată. E o bucată destul de importantă, care are adesea de-a face cu gândurile raționale.
Vedeți voi, nu va fi complet dezvoltată până la 25 de ani. Și de unde mă uit eu, 25 pare tare departe.

Dar iată ce-aș vrea să știe părinții mei…

Creierul meu nu e dezvoltat complet…încă.
Nu contează că sunt deștept; chiar și o notă perfectă la testul de matematică nu mă scutește de etapele de dezvoltare normale prin care trecem cu toții. Raționamentul și inteligența sunt 2 lucruri complet diferite.
Și, în același timp, același lucru care face ca al meu creier să fie extrem de flexibil, creativ și absorbant ca un burete, mă face și impulsiv.
Nu neapărat neglijent sau nesăbuit, dar mai impulsiv decât voi fi mai târziu în viață.

Vă rog, aveți răbdare cu mine.

Așa că atunci când vă uitați la mine ca și cum aș avea 10 capete, când am făcut ceva prostesc, sau am eșuat în a face ceva deștept, nu prea mă ajutați!
Voi, adulții răspundeți situațiilor folosindu-vă cortexul prefrontal (raționalul) dar eu sunt mult mai înclinat să răspund cu amigdala (partea emoțională).
Și atunci când mă întrebați, La ce te gândeai? Răspunsul e că nu mă gândeam, cel puțin nu așa cum vă gândiți voi.
Puteți să dați vina pe mine sau pe mama natură, dar oricum ar fi asta e situația.
În acest moment din viața mea înțeleg că mă iubiți, dar prietenii mei sunt totul pentru mine.
Vă rog să înțelegeți asta. În acest moment, îmi aleg prietenii, dar nu vă lăsați păcăliți, sunt cu ochii pe voi. Cu foarte mare atenție!

Vă rog, aveți răbdare cu mine.

Iată ce puteți face pentru mine:

1. Modelați ceea ce reprezintă maturitatea

Văd toate comportamentele pe care le modelați și aud toate cuvintele pe care le rostiți. Poate nu vă ascult, dar vă aud.
Par insensibil/surd la sfaturile voastre, parcă aș purta o vestă anti-glonț, dar faptele și cuvintele voastre ajung la mine. Vă promit. Dacă continuați să îmi arătați calea, vă voi urma chiar dacă fac multe, multe ocoluri înainte de a ne atinge destinația.

2. Lăsați-mă să înțeleg lucrurile pe cont propriu/pe propria piele

Dacă îmi permiteți să trăiesc consecințele propriilor mele acțiuni, voi învăța din ele. Vă rog, lungiți puțin lesa (a se citi libertatea) și lăsați-mă să mă prind singur de lucruri. Cu cât o fac mai des, cu atât voi dezvolta mai multă încredere și reziliență.

3. Povestiți-mi despre voi

Vreau să-mi spuneți toate poveștile nebuniilor făcute de voi ca adolescenți și ce ați învățat din ele. Și apoi oferiți-mi spațiul să fac același lucru.

4. Ajutați-mă să privesc în perspectivă

Reamintiți-mi mereu de imaginea mare (big picture). Îmi voi da ochii peste cap la voi și voi scoate tot felul de mormăieli. O să vă comunic foarte clar că nu aveți cum să înțelegeți prin ce trec.
Dar vă aud. Chiar vă aud. E greu pentru mine să văd dincolo de bălăriile în care m-am împotmolit.
Ajutați-mă să văd în mare și să mă concentrez pe scopurile pe termen lung. Reamintiți-mi că acest moment va trece.

5. Țineți-mă în siguranță

Vă rog, reaminți-mi că drogurile și condusul nu se amestecă. Spuneți-mi în continuare că mă veți salva din orice situație periculoasă, fără furie, fără morală, fără întrebări.
De asemenea, spuneți-mi din nou și din nou că sunteți acolo să mă ascultați, când am nevoie de voi.

6. Fiți buni

Voi învăța bunătatea de la voi dacă sunteți neobosiți în bunătatea față de mine și într-o zi voi imita acel comportament. Niciodată nu mă umiliți și, vă rog, nu fiți cruzi cu mine.
Faceți-mi pe plac când spun că le știu pe toate. Probabil ați făcut același lucru la vârsta mea. Renunțați să mă corectați.

7. Arătați interes față de lucrurile care îmi plac

Uneori voi alege să împărtășesc pasiunile mele cu voi, și mă voi simți bine dacă îmi veți valida interesele, arătând măcar interes față de ce vă spun.
Într-o zi, când ceața adolescenței se va ridica, veți găsi un adult încrezător, puternic, competent și bun în locul adolescentului posac. Între timp, puneți-vă centurile de siguranță.

Vă rog, aveți răbdare cu mine.

Cu dragoste,
Adolescentul vostru
Text de Helene Wingens, scris în 2020, găsiți aici varianta originală, pe pagina autoarei. 
Tradus de Adina Giurgea
Citește și articolul: 13 lucruri pe care le-am învățat de când sunt mamă
Dacă vrei să afli mai multe despre adolescență, poți porni de la cele peste 20 de pagini dedicate acestei etape de vârstă pe care le găsești în e-book-ul creat de mine,  „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”, pe care îl primești cadou la abonarea la newsletter. Ai buton chiar aici, la terminarea articolului.

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns