13 lucruri pe care le-am învățat de când sunt mamă

13 lucruri pe care le-am învățat de când sunt mama

Azi se împlinesc 13 ani de când am devenit mamă.

Într-o zi caldă de final de mai 2009, cu temperaturi și emoții mari, după o așteptare de 9 ore în spital, am reușit să-mi văd puiul pentru prima oară. Brunețel – da, avea păr când s-a născut – foarte echilibrat de la primul țipăt scos pe lumea aceasta, arăta ca scos din cutie când l-am văzut prima oară, cu un cordon lung ce-atârna pe lângă el.

Astea sunt lucrurile ce mi s-au imprimat în minte și suflet în ziua când am devenit mamă.

Era o zi de marți, seara, puțin înainte de ora 9 când ne-am cunoscut prima oară.

Tu ai fost preluat și dus în salonul nou-născuților, iar eu am fost transportată la terapie intensivă în urma operației de cezariană care mă secătuise de puteri. Dar nu și de lacrimi.

Îmi amintesc că am plâns toată noaptea. Sigur am mai și dormit, dar memoria are modul ei de a stoca amintirile, așa că n-o s-o contrazic acum cu raționamente logice.

Dar lacrimile nu mai conteneau.

Nici nu știam cum să le interpretez. Nici n-am încercat. Am simțit doar că lacrimile voiau să iasă la suprafață, să se elibereze, să fie simțite.

Nu știam de ce plâng. Dar plângeam oricum. În liniște, ușurel, ca o ploaie măruntă ce udă pământul pentru a pregăti un rod nou.

O viață nouă.

Și așa a început aventura noatră. 

 

Au trecut 13 ani de atunci.

Și acum îmi vine să plâng. Doar că acum știu de ce.

Și m-am hotărât să împărtășesc și cu voi crâmpeiele de viață și înțelepciune  – doar 13 din infinitele lecții pe care mi le-ai oferit, minunatul omuleț care m-ai făcut mamă.

Pentru că și acum lacrimile și emoțiile și gândurile, toate vor să iasă la suprafață, să fie ascultate, să fie înțelese, să fie savurate, să țeasă povestea unei mame. O poveste imperfectă despre un pui de om și mama lui imperfectă.

 

Avertisment

Acesta nu este un articol cu sfaturi despre creșterea copiilor, nu am făcut reserch și nu am citit cărți pentru a-l scrie.

Doar am cercetat adânc în mintea, dar, mai ales, în inima mea. Și m-am lăsat purtată de povestea ce se vrea spusă. Fără prea multă cenzură, fără a căuta cele mai potrivite cuvinte, cele mai poetice, care știu că atrag, fără marketing. Doar poveste. Una reală și imperfectă.

Așa cum e și viața.

Să începem.

 

(1)Am învățat că iubirea de mamă e așa de mare că te doare

Și, culmea e, nu neapărat în absența puiului, dar, mai ales, când ești lângă el și simți neputința de a-l ajuta, de a-l proteja, de a-i alina suferința. Și apoi se mai domolește, când mai crește și realizezi că iubirea poate exista și cu puțină distanță. Și apoi cu mai multă. Pentru a nu te sufoca. Nici pe el.

 

(2) Am învățat că nu pot fi perfectă. Și nici nu trebuie

Că dacă încerc să fiu perfectă (în afară de faptul că sunt varză la capitolul ăsta), înseamnă că asta cer și de la tine. Să fii perfect. Să nu greșești. Să faci ce trebuie, când trebuie, cum trebuie. Și acest corset absolut sufocant, al lui trebuie, nu te lasă să fii.

Să iubești.

Să trăiești. Și nici pe mine.

Așa că renunțăm la perfecțiune… măcar în viața asta!

 

(3) Am învățat că bucuria e cel mai puternic buton de reset

Adesea am întâmpinat, greutăți, dificultăți, blocaje de când sunt mamă. Mă uitam la tine și mă gândeam unde am greșit, ce trebuie să îndrept, ce trebuie să corectez, ce nu fac bine de comportamentul tău este unul supărător. Apoi am învățat că tu nu ești apendicele meu, nu ești prelungirea mea, am învățat să te văd diferit de mine, să îți înțeleg propriile bătălii de a crește și a fi independent. Și la fiecare lecție din asta, am apăsat butonul de reset. Și butonul ăsta de rest la noi e bucuria. O zi petrecută afară, o jumătate de zi de joacă, o excepție, o nefăcută. Căci bucuria îți dă reset și de aceea am inclus-o în lista de priorități în ultimii ani, în relație cu voi, copiii.

 

(4) Am învățat că un băiat poate fi la fel de sensibil ca o fată și asta e o putere, nu o slăbiciune

Da, și băieții plâng, și băieții sunt sensibili când văd suferință, când țin la cineva, când trăiesc o pierdere.

Da, și băieții au emoții intense – pe la 2, 4 ani, mai ales și apoi la preadolescență, și de-aici sunt continue – și au dreptul să le simtă pe toate fără să fie etichetați în vreun fel. E nevoie doar să învețe să le exprime fără a răni și jigni. La partea asta cred că avem cu toții de lucru. Mai toată viața.

 

(5) Am învățat că voi, copiii, nu aveți nevoie de lucruri poleite pentru a fi fericiți

Îi duci la Disneyland, le pregătești cel mai tare tort din lume, mergi în vacanță în cele mai exotice locuri, urci până în vârful Turnului Eiffel unde li se așterne Parisul la picioare. Și ei își vor aminti momentele mici, discuțiile tihnite, râsetele, jocul cu mingea în trambulină, câinele întâlnit pe drum, sunetul mașinii aceleia de înghețată care suna a copilărie și  bucurie în stare pură.

 

(6) Am învățat că a fi prezent cu adevărat, 100% este al naibii de greu. Dar schimbă totul. În bine

Subpunctul acesta curge cumva natural din învățătura precedentă. Când reușim să fim cu adevărat prezenți, corp, minte și inimă alături de copii, doar să ne bucurăm că sunt și suntem, fără agende, fără obiective de bifat, fără liste în cap, fără să-i împingem sau să-i direcționăm noi, fără să le fim profesori, atunci se întâmplă și magia. Iar lecțiile acelea, ca niște semințe pe care le presari ușor, vor întâlni cel mai solid, roditor și fertil teren. Că e stropit cu iubire. Și prezență.

 

(7) Am învățat că poți fi împrăștiat, neatent, dezordonat, gălăgios și e ok și așa

Știu, avem impresia că tot ce e diferit de noi – sau, hai să fim cinstiți, diferit de perfect, de ideal – trebuie corectat, șlefuit, îndreptat. Cum scria o mămică deunăzi pe grupul nostru zici că sunt greșiți copiii noștri și vrem să-i luăm la pilă. 

Și am mai văzut că poți fi atent când vrei tu și ai un motiv întemeiat, poți fi tăcut când e cazul, poți fi și și. Nu e totul alb sau negru, totul sau nimic.

 

(8) Avem nevoie de pasiune, de înflăcărare în viața noastră. Chiar până la obsesie

Tu ne-ai învățat lecția asta cu vârf și-ndesat. Întâi ai fost pasionat de mijloace de transport, apoi de utilaje (că doar tati e constructor), apoi a venit era dinozaurilor (asta a durat mult, vreo 3-4 ani și am ajuns la niște discuții demne de paleontologi, ceea ce ai fi vrut să te și faci când vei fi mare), iar acum desenezi ore în șir, ești pasionat de muzică și de poveștile și personajele din jocuri video de groză.

Să mai zic de pasiunea (a se traduce obsesia) pentru fotbal? Sau pentru teatru?

Da, tu ne-ai învățat să ne uităm cu fascinație la pasiunile tale, să-ți apreciem înflăcărarea și să ți le hrănim până la epuizare.

 

(9) Am învățat că un copil activ, plin de energie și vorbăreț nu e un copil obraznic sau rău

Aici nici nu simt să exemplific sau să descriu. Doar mi-aș dori să citească cât mai mulți părinți de băieți aceste rânduri și să încerce să înțeleagă și să accepte energia, chiar hiperactivitatea, frichinitul continuu și dorința de explorare, de a se cățăra, de a atinge tot ca pe semne normale, sănătoase chiar ale unui copil ce descoperă lumea.

Iar toate acestea nu-l fac pe copil mai obraznic, rău sau neastâmpărat, iar aceste ștampile, odată puse vor rămâne în mintea și sufletul lui, și îi vor aduce suferință. Mi-ar plăcea să normalizăm comportamentul mai exploziv, mai ales al băieților, fără să-i mai rușinăm. Eu am încercat să fac asta. Sper că nu prea târziu.

 

(10) Am învățat că ascultarea vine înainte de rezolvarea problemelor

Și că pentru a ajunge la „asta s-a întâmplat, ce e de făcut?” avem nevoie să lăsăm emoțiile să iasă, să ascultăm plânsul, temerile, îndoielile, tăcerea. Până nu suntem dispuși să îi ascultăm cu adevărat pe copii – asta înseamnă fără judecăți, sfaturi și certat – ei nu vor putea ajunge și la partea cu soluțiile și îndreptatul.

Asta e o lecție grea care nu-mi iese de fiecare dată. Dar perseverez. Și în ultima vreme îmi iese mai des.

 

(11) Tu m-ai învățat că totul e mai bun, mai grozav, cu prietenii alături

Uneori m-am îngrijorat când am văzut că prietenii încep să aibă un loc important în viața ta. Când le-ai acordat mai mult timp față de nouă, familiei. Când ai preferat să stai cu ei și nu cu noi.

Și apoi am realizat că ăsta e cursul lucrurilor și cu cât mă opun mai tare, cu atât îi vei alege pe ei mai des.

Și când am văzut bucuria din ochii tăi când sunteți împreună, că poți fi un prieten bun și știi să pui și limite când cineva nu se comportă ca un prieten bun, dar știi să și ierți, am înțeles că mi-m făcut treaba. 

Și trebuie să mă concentrez pe ce stă în puterea mea: relația cu tine și bucuria de a fi cu tine. 

 

(12) Tu m-ai învățat că distracție nu e un cuvât urât, nu e ceva pentru care trebuie să te simți vinovat

Și asta mi-a luat ceva timp.

Să nu mai prioritizez doar lucrurile necesare, ci și pe cele care te umplu de bucurie, care te încarcă, care îți alimentează flacăra din interior.

Și așa am început și eu să am mai multă grijă de mine, pentru a putea să am mai multă grijă de tine. Și a accepta că modul în care tu ai grijă de tine e diferit de al meu.

Și că ești încă un copil.

Și distracția e prioritară pentru orice copil. Cel puțin așa ar trebui să fie.

 

(13) Învăț în fiecare zi să îți fiu mamă și sper să nu mă opresc niciodată

Căci tu crești și te schimbi în fiecare zi. Și eu la fel. Și dacă aș considera că procesul ăsta de învățare s-a terminat, ar însemna că nu te mai văd pe tine, ci doar o imagine fixă a ta. Sper să mă uit mereu la tine cu ochii plini de fascinație și curiozitate. Să nu cred că le știu eu pe toate (deși e deja proverbial că mamele le știu pe toate și au mereu dreptate????????)

 

Va continua…

Mai presus de toate, am învățat în cei 13 ani de când sunt mama ta, că învățarea nu se termină niciodată.

Și am început timid, cu pași mici, tremurători, să învăț să-ți dau drumul.

Lecția asta pare cea mai grea.

Să îți ofer mai multă libertate. Mai mult spațiu. Pentru propriile alegeri, pentru propriile greșeli, pentru propriile tale experiențe.

Acum ai făcut 13 ani, mâine poimâine vei intra la liceu și apoi îl termini.

Și deși vei fi băiatul meu toată viața, până la ultima suflare, vei avea nevoie de mine din ce în ce mai puțin.

Și e nevoie să învăț să trăiesc cu asta. Să mă bucur pentru tine. Că devii din băiețelul meu dulce, zâmbitor și fără astâmpăr un bărbat, sper eu un bărbat bun, un om cu inima mare, care nu întorce privirea când vede suferință în jur, care iubește animalele, natura și oamenii, care respectă orice ființă și nu face rău intenționat, un om lângă care ți-e drag să stai, care nu e zgârcit cu zâmbetele și cuvintele de apreciere.

Și știu că eu voi fi mereu acolo, în mintea și sufletul tău, deși mă vei îndepărta și respinge până pe la douăzeci și ceva de ani.

Apoi nădăjduiesc că vei începe să îți aduci aminte toate lucrurile trăite împreună, să îmi auzi vocea (cea blândă, nu cea critică), să știi că te voi aștepta cu brațele deschise întotdeauna. Orice-ar fi.

 

Te iubesc acum și pentru totdeauna, băiatul meu drag!

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

This Post Has 2 Comments

  1. Irina b mai 26, 2022 Răspunde

    Ce frumos ai scris! La mulți ani, Marc! La cât mai multe experiente mici, dar pline de sens si conectare!

Lasă un răspuns

Povești pe sârmă - principal

Epopeea cărții „Povești pe sârmă” de la precomandă în mâinile tale

iulie 22, 2024

Au trecut 3 săptămâni de când s-a încheiat precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Trei săptămâni cu multe momente de la agonie la extaz  de când mă țineam cu un singur deget de sârmă până să dansez pe sârmă. În momentul în care scriu acest text, 99% din cele 500 de cărți cumpărate în perioada de precomandă au fost expediate. Și când te gândești că duminică, pe 30 iunie, când cifra magică a fost atinsă, n-aveam nici cea mai mică idee despre cât de lungi și anevoioase vor fi aceste 3 săptămâni… cât de imperfecte. Două cuvinte despre precomandă Simt să fac câteva clarificări despre precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Mulți dintre voi sunteți familiarizați cu această formulă precomandă, de la editurile care oferă șansa cumpărării unei cărți, cu ceva săptămâni (uneori chiar luni) înainte de intrarea în stoc a cărții propriu-zise. Cu o reducere și ceva beneficii, iar cei care au comandat-o în acea perioadă, o primesc după o perioadă determinată. La fel am gândit și noi perioada aceasta, cu marea diferență că fiind un proiect 100% independent – deci fără edituri, sponsori și alte entități în spate – toate costurile au fost suportate de mine, prin compania pe care am înființat-o, Părinți pe sârmă SRL. De aceea, precomanda nu a fost menită doar să aducă poveștile pe sârmă mai devreme, cu o reducere de 35% și bucuria de a fi printre primii 500 care o citesc, ci, mai ales, de a strânge suma necesară să printăm această carte. Fără această acțiune masivă, acest volum de povești ale părinților pe sârmă nu ar fi văzut lumina tiparului.  Gata precomanda, unde-i cartea Povești pe sârmă? Ne-am bucurat și am sărbătorit că săptămâna de precomandă 24-30 iunie a fost un succes. Și am reușit, în urma unei campanii de mai bine de o lună să strângem cele 400+ de comenzi (unii au cumpărat mai multe exemplare, de aceea cele peste 400 de comenzi au însumat 500 de cărți). În perioada aceasta cea mai mare contribuție au avut-o co-autorii care au împărtășit în comunitate  frânturi din poveștile lor din carte și, poate mai important, emoțiile și trăirile lor în aducerea la lumină a respectivelor povești. Deja după o săptămână primeam, pe toate canalele, mesaje de genul: „Unde e cartea? Să știi că la mine n-a ajuns? E vreo problemă cu comanda mea?” Deși am comunicat intens despre condițiile precomenzii și despre cele 2-3 săptămâni de așteptare, mulți au ratat informația. Nu-i nimic, am scris din nou, am răspuns tuturor, am cerut răbdare. În același timp, mi se cerea și mie să am răbdare, de la tipografie, că termenul de 2-3 săptămâni, era de la momentul BT-ului (bun de tipar) și e vremea tipăririi manualelor, așa că am avut de așteptat. Pe 10 iulie vă scriam: Ta na na naaaaaa! Habemus carte Și după ce am primit cu bucurie telefonul de la tipografia Real că e gata cartea, după ce am cărat – împreună cu soțul – vreo 900 de kilograme de cărți de la poartă în sufrageria goală (în casa în care nu ne-am mutat încă), dar care a devenit prima casă a cărților „Povești pe sârmă”, am socotit eu că până pe 15 iulie am timp să expediez cele 400 de colete. Că totul a mers conform planului până atunci. Terminarea cărții. Obținerea ISBN-ului (un număr unic dat de Biblioteca Națională a României), campania de precomandă, chiar și livrarea de la tipografie a fost cu o marjă de eroare de 3-4 zile… Totul a fost bine calculat cu vreo 6 săptămâni înainte, toate împletite de așa natură încât pe 15-16 iulie fiecare din cele 500 de prime exemplare să ajungă în mâinile celor care au precomandat-o. Nu puteam să mă înșel mai tare… Coletul. Unde-i coletul? Când te vezi cu munți de cărți și tu ești una, chemi întăriri. Fiică-mea, Iris, de aproape 11 ani, aștepta deja de vreo 5 zile să ajungă cărțile să poată să mă ajute cu împachetatul, până nu pleca în tabără. Joi, pe 11 iulie, ni s-au alăturat Emilia Furduiu și Dan, soțul ei, iar în 4, preț de o după-amiază ne-am simțit stăpânii lumii pachetelor. Pe Emilia o știți deja, eu îi spun image guru, ea e responsabilă de copertă, de grafică, de așezarea în pagină, tot ce are legătură cu imaginile e de la Emilia.  În câteva ore am ambalat vreo 300 de plicuri cu bule cu o carte, vreo 20 cu 2 și peste 20 de cutii cu 3-6 cărți fiecare. Am stat pe jos, într-o sufragerie goală, plină doar de cărți, de pachete, de ambalaje de hârtie… munți de hârtie. Apoi am mers acasă, la apartament și am devorat jumătate de pepene și-un pui pe sticlă și ne-am uitat la Encanto. Și-apoi iar am împachetat.  Unde ziceai c-a fost problema? Păi totul pare perfect, nu? De pe 11 iulie până pe 15 sunt 4 zile (cine mai socotește că urmează weekend, ai de depus dosarul pentru înscrierea copilului mai mare la liceu sau că cel mic pleacă în tabără?). Nu contează. Socoteală rămâne: 100 de cărți pe zi trimise. Termenul respectat. Totul e minunat, așa-i? Nu, deloc. De-abia acum a început chinul meu. Dar vouă vă zic în 2 paragrafe ce-am pătimit 10 zile. Doamne, ce de emoji îmi vine să adaug, dar pe blog nu se văd decât ca niște semne de întrebare sâcâitoare și fără rost. Așa că nădăjduiesc că o să vă folosiți imaginația.  Pentru expediere am făcut contract cu Sameday, cei care au cea mai extinsă rețea de easybox-uri din țară. În precomandă, am oferit livrarea gratuită la easybox și doar 10 lei pentru livrarea acasă. Așa că îți închipui că majoritatea coletelor erau cu livrarea la easybox. Doar că nu puteam genera niciunul din acele awb-uri automat, așa cum ar fi fost normal. Era o problemă de IT. Ceva din instalarea modulului Sameday pe site-ul meu nu era ok. Și nu mergea. Ce-mi rămânea de făcut? Să încep expedierile care merg. Am

Mai multe »

Cărți și jocuri numai bune de explorat în vacanță

iulie 10, 2024

Vacanța e, în sfârșit, aici cu trezit târziu, leneveală pe săturate, visat cu ochii deschiși, călătorii, tabere, vizite la bunici și muuuultă înghețată. Sună minunat până auzi același refren din nou și din nou: mă plictiseeeeeesc. Sună cunoscut, nu? Ei bine, se întâmplă și la case mai mari și avem ceva strategii pregătite pentru cazurile de urgență, însă pentru noi jocurile și cărțile sunt și au fost mereu o mare evadare din plictiseală, dar și o modalitate de a ne conecta, a explora lumi noi și a hrăni curiozitatea întregii familii. Așa că, v-am pregătit o serie de recomandări de cărți și jocuri, perfecte pentru zilele de vară, cu invitații la călătorii, la explorat, la ghidușii, la jucăușenie și, nu în ultimul rând, o bună ocazie de a nu lăsa creierul celor mici să lâncezească toată vara. Sunteți pregătiți? Ah, înainte să purcedem în explorarea noastră, e nevoie să știi că am un cadou pentru tine: un cod de reducere de 15% extra față de prețurile de pe site la cărțile și jocurile recomandate, o găsești la finalul articolului.    Când călătoresc iau cu mine… Ema și Eric descoperă Europa de Ioana Chicet Macoveiciuc Nu știu dacă mai e vreun părinte din România care să nu știe de zecile de cărți din colecția cu Ema și Eric și aventurile familiei Pofticioșilor. Dar cea mai nouă apariție este acest volum, în care Familia Pofticioșilor pleacă într-o călătorie prin Europa, de la nord la vest, trecând prin 9 țări. Explorează Praga, castelele din Cehia, Țara lui Moș Crăciun, Aurora Boreală din Norvegia , trec și prin țara unde s-a inventat Lego (Danemarca) și ajung chiar și în Elveția, țara ghețarilor și a ciocolatei. Spre bucuria lui Eric, dacă ați mai citit și alte cărți cu Ema și Eric, știți deja că fratele mai mic este cel mai pofticios membru al familiei. Să mai zic ce speranțe mi-a dat să văd scris: Vol. 1? Car urmează și altele. Abia le aștept. Iubim cărțile cu Ema și Eric, deși copiii mei au mai crescut, pentru modul foarte amuzant și jucăuș în care sunt scrise, pentru ilustrațiile atât de calde și atrăgătoare create de Lavinia Trifan, dar și pentru că îți fac o poftă nebună să călătorești, să descoperi lucruri noi, să revezi locuri dragi și scot la iveală amintiri ce lâncezeau prin sertarele minții. Sper că nu ați ratat „Iubim să călătorim. Ema și Eric descoperă România” care beneficiază zilele acestea de reducere de 30%.Vârstă recomandată: 3+ iar ca maxim nu există, o să vă amuzați și o să aflați lucruri noi și voi, părinții sau bunicii.   Sunt imbatabil: QUIZ în familie Încă de când băiatul meu, primul născut, avea 2-3 ani am început să-i iau acest joc cu întrebări.„Sunt imbatabil” e o colecție evantai de la 2 ani la 10, care dezvoltă inteligența copiilor. Conține 500 de întrebări și răspunsuri alese în funcție de nivelul de cunoaștere al copilului. Intrebarile fac parte din programa școlară, stimulând gândirea, iar pentru că are formatul unui joc, copii nu realizează că învață.Noi n-am ratat nicio ediție, le-am făcut cadou, le-am cărat după noi prin avioane, vacanțe, la plajă, pentru a alunga momentele de plictiseală și a ține mintea celor mici mereu activă.Nu vă mai zic câte lucruri noi au învățat, noi ne-am amintit diverse situații, cum era școala pe vremea noastră, câte o povestioară ici colo, toate ne-au făcut să le îndrăgim foarte mult. Dar jocul nou apărut, Quiz în familie (de la 7 la 107 ani scrie pe copertă) a urcat instant în topul preferințelor. Să mai răspundă și părinții, nu doar copiii. Plus că l-a prins chiar și pe adolescentul nostru de 15 ani și ne-a adus multe momente de distracție și cunoaștere în joacă înainte de examenul de Evaluare Națională, când am evadat o zi la mare. Cum se joacă. Aveți 4 seturi cu întrebări, pe vârste și clase (pregătitoare, clasa I, aII-a, până la clasele V-VIII și adulți) cu întrebări din diferite domenii, precum geografie, istorie, limba română, științe și activități din timpul liber, inclusiv provocări amuzante, jocuri de inteligență, mimă, cântece și multe altele. Sunt concepute pentru a fi provocatoare și educative pentru toate vârstele și ajută la dezvoltarea gândirii critice, a memoriei și a abilităților de rezolvare a problemelor.   Marea carte cu jocuri pentru minte Am ajuns la partea mea preferată, jocurile. Cel mai greu e când plecăm în vacanță să luăm cu noi toate jocurile pe care și le doresc copiii. Ar însemna să avem o valiză doar pentru jocuri și cărți, și asta nu e mereu posibil. Ei bine, noi am rezolvat problema aceasta, cu o carte joc.Să vă explic: „Marea carte cu jocuri pentru minte” este o carte cu toate paginile cartonate, o carte ce reunește 8 jocuri, pentru antrenarea constantă a materiei cenușii prin jocuri și poftă de râs. După ce asamblezi cu ușurință piesele și zarul pe care le găsești în carte, poți începe jocul. Ai de unde alege, fie că alegi Astro-provocarea,  Tableologia (un fel de table), Triunghiul magic sau te încumeți să evadezi din laborator. Pe lângă hohotele de râs e posibil să experimentezi a îmbunătățire a abilităților mentale și matematice, dar și o sporire a strategiilor și capacităților lingvistice. Dacă astfel de cărți joc vă plac, DPH are o coleție mai mare, iar preferatele noastre sunt Marea carte cu jocuri inspirate din povești și Marea carte a jocurilor cu exploratori.  Enciclopedii și cărți de știință numai bune de explorat în vacanță Enciclopedia cunoașterii. Corpul uman Copiii sunt natural curioși, iar corpul uman este un subiect atât de vast încât ai toate șansele să rămâi fără răspunsuri rapid în fața rafalelor de întrebări ale celor mai mici sau mai mari. Așa că proaspăt scoasa de la tipar enciclopedie despre corpul uman  este o carte ce merită avută în casă, cu informații detaliate și extrem de variate de unde chiar și adulții au muuulte de învățat. Aș recomanda această carte pentru nivelul avansat și copii mai mari, dar pentru cei mai mici editura are o

Mai multe »
portret părinte pe sârmă

Cine este părintele pe sârmă? Cum arată el? Te recunoști?

iunie 13, 2024

Încă de la primele mesaje, la crearea acestei comunități, în decembrie 2019, când eram 200 de părinți pe sârmă (majoritatea mame, dar erau vreo 3 tați și atunci), mi-am propus să mă arăt. Să mă cunoașteți. Să fiu sinceră și autentică, nu doar o mască construită să dea bine în social media. Sigur că asta nu înseamnă că mă cunoașteți la fel de bine ca soțul, prietenii din copilărie sau mama mea. Dar adesea, pe anumite subiecte, voi aflați primii ce-i în sufletul și în mintea mea. Acum câteva săptămâni, te-am îndemnat la puțină reciprocitate,  prin completarea chestionarului Portretul părintelui pe sârmă. 350 dintre voi au răspuns pozitiv și le sunt recunoscătoare.  Acest articol vine ca răspuns la cererile voastre de a dezvălui măcar câteva detalii relevante desprinse din răspunsuri.   Salutare, sunt părinte pe sârmă, mai precis, mamă pe sârmă Doar 4 tați au răspuns chestionarului (deci undeva peste 1%), deși pe grup, statistica spune că aprox. 6% din membri sunt bărbați. Deși sunt în număr mic, nu i-am uitat niciodată, eu, personal, am scris zeci de postări în comunitate reunite sub #tațiimplicați, un tată foarte implicat, George, a fost alături de noi din prima zi și a creat cea mai mare creștere din istoria grupului când ne-a menționat în direct la Europa FM. De asemenea, 4 tați au scris povești sau poezii pentru cartea colectivă pe care o vom lansa fooaarte curând, „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”,  iar dacă vrei să guști un crâmpei de poveste de tată, ce a scris cu multă emoție, vulnerabilitate și deschidere, o poți face aici. Revenim la mama pe sârmă. Cei mai mulți membri implicați în comunitate sunt mame. Mame ce au, în cea mai mare parte a lor, între 31 și 40 de ani. Cel mai reprezentativ procent din respondente are 2 copii, este căsătorită și a absolvit facultatea sau are studii postuniversitare.     Cum interacționează părintele pe sârmă cu comunitatea Cei mai mulți ați spus că sunteți părinte pe sârmă de 1-3 ani și că intrați zilnic pe grup.  Vă implicați uneori cu răspunsuri pe grup, atât la postările altor membri, dar și la ale moderatorilor.  Drag părinte pe sârmă! Să știi că avem nevoie de implicarea ta și ea contează. Tu contezi! Adesea vezi scris deja aceleași lucruri pe care l-ai fi spus și tu și te oprești. Însă fiecare e unic în felul său și poate ajuta prin împărtășire, și pe cel care cere ajutor, pe cei care citesc, dar și pe sine. Implică-te, comunică, nu sta în umbra, nu ești invizibil, meriți să fii văzut, înțeles, apreciat. Cel mai mult v-au ajutat pe grup – informațiile, resursele de calitate (din ghiduri, interviuri video, postări educative ale echipei PPS), răspunsurile, sfaturile echipei PPS date la postări ale părinților din comunitate, dar și atmosfera de înțelegere și suport, lipsa de judecată și blamare.   Adesea viața de părinte e copleșitoare Dacă și tu ai bifat (sau doar ai gândit)că te simți adesea copleșită de toate rolurile și pălăriile pe care le porți, află că nu ești singură. cele mai multe mame se simt astfel. Plus că majoritatea simte că nu petrece destul timp cu copiii săi. Aici, dragile mele, aș vrea să am o baghetă magică și să înlătur vinovăția care se strecoară pe nesimțite în mințile și inimile noastre și să îți insuflu pentru totdeauna certitudinea că nu e nevoie să le faci pe toate. E de ajuns cât faci. Ești de ajuns. Ai nevoie și de timp pentru tine.  Să te încarci. Să citești o carte. Să te relaxezi. Să visezi cu ochii deschiși. Să lenevești,  Iar copiii tăi vor învăța din asta că nu trebuie să le facă pe toate nici ei, că valoarea lor nu stă în cât de bine și mult performează. Că au dreptul și e ok să se odihnească. Să stea. Să nu facă nimic.    Cum se încarcă părintele pe sârmă? Îi place să citeasca cărți pe diferite domenii de specialitate, inclusiv de parenting sau dezvoltare personală, dar ascultă cu plăcere și podcasturi și alte resurse pentru inspirație.  Am fost atât de fericită să primesc această confirmare, căci eu sunt o mare iubitoare de cărți și învățare, de 3 ani și ceva organizăm cluburi de carte lunare și avem rubrici permanente cu recomandări de cărți pentru copii și adulți. La fel și postări lunare cu resurse de unde să ne luăm inspirație și infromații de calitate.   Ce te ține treaz noaptea? Una din cele mai bifate frustrări pentru părintele pe sârmă este legată de incertitudini în educație: uneori mă simt confuz/ă sau nesigur/ă în privința modului în care ar fi bine să gestionez diferite situații legate de creșterea și educarea copiilor mei. Cred că rezonăm foarte mulți cu această idee și adesea ne punem la îndoială și ne comparăm momentele noastre cele mai proaste cu cele mai bune momente ale celor din jur. Sau de pe rețelele sociale. În cartea „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, vei citi peste 50 de povești autentice, reale, necosmetizate despre viața de părinte. Și vei vedea că nu ești singură și că toți cei 45 de autori au, la rândul lor, îngrijorări, necazuri, îndoieli, momente proaste, greșesc, chiar o dau în bară rău, și asta nu-i face părinți mai puțin buni. Doar părinți imperfecți, suficient de buni. Ne vedem pe plajele lumii, eventual citind și sorbind dintr-un cocktail În final, ne-am bucurat să citim despre cum arată o zi ideală în viața voastră, și parcă am visat și noi, echipa, odată cu voi. Printre ingredientele unei zile ideale pentru părintele pe sârmă, se află: tihna, râsetele, familia, altcineva să facă voastră, marea și plaja, cititul, odihna, natura, cuplul, și, mai ales, totul să fie fără alergătură și trezit la program fix.  Vă mulțumim, și eu și echipa PPS care a conceput și interpretat acest chestionar, pentru multe cuvinte de apreciere și recunoștință transmise, ne-au uns la suflet și ne-au reamintit cât de mult bine putem aduce în lume.

Mai multe »