Există oameni care iubesc cărțile cu totul — nu doar poveștile din ele, ci și obiectul în sine. Hârtia, mirosul, felul în care o carte arată pe un raft. Adnana Neacșu e unul dintre acești oameni.
Co-autoare în cartea „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, Adnana a adus ceva cu totul special acestei cărți: 3 modele cu printed edges — acele ilustrații pictate direct pe tăietura paginilor, care transformă cartea într-o operă de artă înainte să o deschizi. Dar asta veți afla și vedea spre finalul articolului.
Înainte de creatoare de frumos și scriitoare de povești emoționante, Adnana e o mamă care a trecut prin întuneric — prin naștere dificilă, depresie postpartum, singurătate și pierderea sinelui — și a ales să scrie despre asta fără filtru, fără perfecțiune.
Am stat de vorbă cu ea despre toate astea: despre carte, despre maternitate, despre AdnanaCareAFost și AdnanaFemeia, și despre cum iubirea pentru cărți a devenit un drum nou.
Te invit, dragă părinte pe sârmă, să îți faci o cafea sau poate să-ți torni un ceai fierbinte și să ne citești în tihnă.
1. În cartea ta scrii despre depresie, singurătate, despre o naștere grea și prima săptămână cu copilul petrecută în spital. Totuși, povetsea ta nu e tristă. Cum ai reușit să transformi acele momente — într-o poveste pe care ai ales să o împărtășești cu alți părinți?
Într-adevăr, a fost o trecere dificilă spre viața de mamă, dar am știut că trebuie să scriu tocmai despre aceste provocări și emoții grele, pentru că pe mine m-ar fi ajutat la momentul respectiv să știu că nu toate nașterile sunt roz, că nu toate începuturile cu bebelușul sunt lapte și miere.
Am vrut ca și alte femei să își dea seama că nu au fost singurele care au simțit că nu știu cum să fie mame, dar care și-au găsit drumul în această provocare a vieții de a crește și modela un copil.
Ca să ajungi la luminița de la capătul tunelului trebuie să treci prin tunel, unde e întuneric, e greu, e apăsător. Prin povestea mea am vrut să arăt că această luminiță nu e intangibilă, așa cum s-a simțit de multe ori de-a lungul momentelor grele. Ci că poți ajunge la ea, dacă găsești acel ceva de care tu ai nevoie ca să te ridice.
2. Adeseori ne pierdem în maternitate, ne simțim mici, neînsemnate… doar o mamă cum ai scris și în carte. Vorbești despre trei versiuni ale tale care a trebuit să se împrietenească. Povestește-ne despre ele și despre regăsirea femeii dinainte de naștere.
Așa este, vorbesc despre cea care eram înainte de a deveni mamă, despre mine ca mamă și despre mine ca femeie. Pentru că am realizat că una nu o exclude pe
cealaltă, deși mi-a luat ceva timp sa realizez asta.
Ca să îmi pot da seama cum să fiu mamă, a trebuit întâi să mă gândesc la cine eram înainte de a avea copii. Și poate că sună bizar, dar mă pierdusem.
Mă adâncisem atât de mult în viața de mamă, încât nu mai știam ce îmi place mie să fac, ce îmi bucură mie sufletul, în afară de copilașul din fața mea.
Am reflectat la viața mea de dinainte de copii, așa cum unesc copiii punctele unui joc de la 1, la 2 și așa mai departe, până când întregesc desenul. Am plecat de la ideea că nu vreau să îmi pierd atitudinea pozitivă și jucăușenia pe care le aveam încă de când eram doar o puștoaică, chiar dacă trebuia să le ornez cu un strop de maturitate și cu o găleată de responsabiltiate.
Și asta m-a adus în prezentul de atunci, unde rolul meu de mamă și sufletul meu ca femeie, erau într-o luptă continuă.
Am învățat să mă uit la fiecare și să o văd, să o ascult. Am învățat că am nevoie și de timp pentru mine, iar asta nu mă face o mamă mai puțin implicată.
Dacă ești curios/curioasă de povestea Adnanei, este cea de-a doua din carte, la pagina 23, cu titlul Transformarea femeii în mamă.
Dacă îți dorești să afli mai multe despre carte, grăbește-te, suntem la finalul stocului, mai sunt sub 90 de exemplare. Nu vom retipări.
3. Singurătatea e unul dintre cele mai prezente sentimente din povestea ta. Ce ai fi avut nevoie să audă cineva atunci, în cei mai grei ani? Dar ce ai fi avut nevoie să auzi tu?
Singurătatea a fost cel mai pregnant sentiment din acea perioadă. S-au simțit multe, dar aceasta mi-a ajuns “până la os”. Așa cum povesteam și în carte, cred că a fost un cumul de factori care m-au însingurat atât de mult: nașterea și avalanșa ei de hormoni, mutarea din oraș, la casă, ruptura bruscă a unor prietenii…
M-am gândit de multe ori la ce mi-a lipsit în acea perioadă și am ajuns la concluzia că m-am închis în mine singură, crezând că asta era ceea ce aveam nevoie. Eu am oprit comunicarea atât cu partenerul meu, cât și cu părinții sau sora mea, pentru că voiam să stau în cochilia mea.
Aveam nevoie să îmi dau seama mai repede că un copil nu înseamnă că toată viața ta de până atunci se șterge cu buretele.
Și ajungem din nou la motivul pentru care am vrut să scriu această parte a poveștii mele: pentru ca o mamă care stă în cochilia ei să o citească și să aibă curajul să
iasă de acolo.
4. Ai ales să scrii cu multă vulnerabilitate. Ai împărtășit în precomandă că povestea asta n-a vrut să iasă, a trebuit să fie smulsă de tine și adusă la lumină. Cum a fost momentul în care ai apăsat „trimite” pe povestea ta — a fost eliberare, frică sau amândouă?
Această amintire – momentul când am trimis povestea – îmi aduce un zâmbet pe buze. Scrierea poveștii mi-a adus multe lacrimi, dar tocmai punerea în cuvinte a
acelor trăiri a fost cathartică, eliberatoare. Când am trimis-o, am simțit că am ajuns la finalul unei lecții importante din viața mea: aceea de a mă uita din mai multe
perspective la mine și la viață, la copii și la felul în care eu pot influența în bine povestea cuiva.
5. Crezi că este util, valoros și pentru tați să citească povestea ta sau altele din cartea Povești pe sârmă?
Cu siguranță, da! Chiar dacă povestea mea e de la un suflet de mamă, către un alt suflet de mamă, tații pot avea multe aha-uri. Pot înțelege prin ce au trecut
partenerele lor, pot înțelege ce ar fi putut să facă pentru a ușura perioada grea a acestora sau pot, pur și simplu, să răsufle ușurați când află că nici mamele nu sunt
atotștiutoare. Ei pot lua de pe umerii lor povara că nu sunt suficient de pricepuți, că nu înțeleg ce are copilul de plânge, că nu sunt tați buni dacă bebelușul nu se
liniștește la ei în brațe – vor vedea că aceleași îndoieli le avem și noi.
6. Când cineva vede pentru prima dată edițiile cu print edges ale cărții Povești pe sârmă — rămâne fără cuvinte. Dar tu înfrumusețezi sute de alte cărți, spune-ne cum a luat naștere Print Edges.
Atunci când am privit către femeia din mine (v-am povestit mai sus) mi-am redescoperit pasiunile: scrisul și cititul. Am început să scriu pe blog, pentru a îmi
elibera gândurile și pentru a diminua singurătatea. Iar cărțile mă duceau în locuri de unde mă întorceam încărcată cu energie pozitivă. Derulându-mi amintirile, cărțile mi-au fost vechi prieteni încă de pe la 6-7 ani, când am început să citesc.
Când am descoperit cărțile cu printed edges am fost impresionată de cât de fain arătau, așa că am început să comand cărți din piața internațională. Când bugetul a
început să dea semne că trebuie să pun stop, pentru că erau costisitoare, m-am gândit că e vremea pentru Print Edges.
A fost dorința de a aduce în România o formă de personalizare mai specială. Așa puteam transforma orice carte pe care o aveam cu aceste canturi speciale, colorate,
cu imagini rupte din povestea dintre pagini.
Cu aceste printed edges conturăm o punte între povești și realitate, pentru ca magia cărților să rămână mereu prezentă în viața de zi cu zi, atrăgându-ne atenția asupra bibliotecii noastre.
Nota autor: această ediție specială a fost oferită doar într-un cadru restrâns, co-autorilor și celor apropiați echipei, din grupul de lectură. Nu am prezentat public până acum și nici nu există o pagină a cărții cu print edges. Dar dacă vor exista cerințe, vom putea face un număr limitat. E nevoie să mă contactați pe whatsapp – 0723 311 362 – sau pe messengerul paginii PPS, ori să lăsați un mesaj la adina@parintipesarma.ro. Mulțumesc.
7. Ce urmează pentru Adnana — femeia, mama și creatoarea de frumos?
Ei bine, aici chiar nu știu ce să răspund. Pentru că în acest moment încă nu am găsit un echilibru între Print Edges (backstage-ul acestuia și toată munca din spate) și
viața de până acum, care a fost centrată în mare parte pe copii. Orice aș face, simt că undeva pierd printre degete ceva. Dar dacă e ceva ce am învățat până acum e că
echilibrul e o iluzie. Azi jonglez cu toate ca o profesionistă, mâine eșuez pe toate planurile. Cumva, voi găsi un ritm care să mă ajute să ating atât dorințele mele
personale, cât și nevoile copiilor, dar și necesitățile acestui business. Contează mult sa ai un mindset potrivit.
8. Dacă ar fi să le transmiți ceva părinților pe sârmă, ce le-ai spune?
Aș vrea să le spun că înainte de a fi părinți, am fost noi înșine, lucru pe care îl uităm uneori. Nu vă pierdeți pe voi, nu vă lăsați acoperiți de greutatea responsabilităților. Nu uitați că suntem oameni, nu supereroi. Greșim, reparăm. Ne învinovățim, ne mândrim. Învățăm și din bune, și din grele. Pe sârmă, dar și pe lângă ea, că așa e viața. Dacă am fi perfecți, le-am crea așteptări nerealiste copiilor noștri. Mai bine să se plângă de noi când vor crește, decât să crească sub impresia că nu au putut ajunge niciodată la nivelul nostru. Nu-i așa?
În final, vă invit să vă delectați cu minunatele creații care ies din mâinile Adnanei. Suntem recunoscători pentur orice feedback, gând sau trimitere a articolului către un prieten sau cineva care are nevoie să citească povestea Adnanei.
This Post Has One Comment
Foarte bună idee a avut Adnana să aducă şi în România acest trend şi tare frumoasă şi povestea ei din carte.🥰