Dragul meu adolescent, aș vrea să-ți spun…

Pe măsură ce ai noștri copii se apropie de adolescență sau de maturitate și încep să se desprindă de noi, începe să ne fie și mai mult dor de ei mici.

De fețe ce ne priveau ca pe soarele lor.

De mânuțe care se agățau de gâtul nostru precum cel mai de preț colier.

De cum îi țineam în brațe seară de seară și le citeam povești.

De cum (mai) acceptau să ne țină de mână pe stradă.

Sau cum îi ducea taică-su pe umeri.

De cum îi duceam în brațe și-i băgam în pat, pe când adormeau cuibăriți lângă noi.

De cuvinte dulci de te iubesc și declarații de admirație și iubire pricinuite de cine știe ce fleacuri (în ochii noștri).

Ei, madre, poate când o să fiu mare o să te mai las să mă pupi.

Așa mi-a spus juniorul care ieri a împlinit 15 ani și de ceva timp nu mă mai lasă să-l pup. Mai reușesc să-i smulg o îmbrățișare, și asta la ocazii speciale.

Un lucru e cert: Au trecut într-o altă etapă și de unde până mai ieri noi eram universul lor… acum ei își contruiesc universul în afara noastră.

Aveam foarte clar în minte, chiar de câteva luni încoace, să scriu un articol despre lucruri pe care părinții de adolescenți ar trebui să le știe.

Dar azi, în fața tastaturii și a foii, îmi dau seama câtă presiune este pe umerii noștri – să știm, să facem, să nu ratăm, să reușim, să prindem ultima șansă, ultima perioadă împreună. Așa că mi-a pierit cheful de a îți spune ție, dragi părinți de adolescent, ca și mine, ce e de știut și făcut.

Mai degrabă, mă uit spre interiorul meu și scot din tumultul de gânduri și mai luminoase, și mai umbrite, și dacă te vei identifica, pe ici pe colo, dacă îți va fi de folos sau te va inspira în vreun fel, înseamnă că mi-am făcut treaba.

Câteva lucruri pe care aș vrea să ți le spun, dragul meu adolescent

Nădăjduiesc că vei citi aceste rânduri cândva – da, știu, acum nu e momentul, nu ai răbdare, e ok – și, mai presus de asta, simt nevoia să le scot la iveală și să le împărtășesc cu tine, drag cititor. Poate îmi împărteșești și tu dificultatea de a găsi momentul potrivit, tonul potrivit, contextul potrivit și să mai pic și în momentul în care adolescentul să fie dispus la conversație și, mai ales, la conectare.

Așa că multe din aceste mesaje ajung greu la destinatar, dar sper că măcar nu se vor pierde.

Te apreciez atât de mult

Da, da, știu! Nu-ți spun destul de des și pic în paradigma în care am crescut și eu. Vedem ce nu merge și ce nu ne place și de tot ce e bun, frumos, armonios, nici nu amintim. Parcă ne uităm în niște oglinzi din parcul de distracții, care ne arată strâmbi și hâzi.

Nu, nu e drept. Știu. Noi, oamenii, ne hrănim cu aprecieri. Și cu toate astea, suntem atât de zgârciți cu ele.

Te apreciez pentru tot ce faci, pentru eforturile tale, pentru strădania de a face față tuturor provocărilor vârstei și clasei (bate la ușă examenul de capacitate), pentru seriozitatea de a duce la cap unele lucruri, pentru diminețile cu proiecte la chimie (mă ascultă doamna, nu că mi-ar plăcea mie) pentru mesajele cu sunt bine, mai întâzii puțin, nu-ți face griji de la 22.00 când ești afară, prin cartier.

Dar mai presus de tot ce faci, te apreciez că ești. Pur și simplu. Tu, copilul bun, amuzant, optimist, încăpățânat, pasionat până la obsesie, adesea fără chef. Doar TU, fără etichete și catalogări de bun și rău.

Citește și articolul Dragă mamă și tată! scrisoare de la adolescentul vostru

Știu că de acum cele mai frumoase momente din viața ta nu vor fi lângă noi, părinții tăi… și e ok

Ești într-o perioadă în care prietenii sunt foarte importanți. Și e ceva normal, e de așteptat, nu e ceva cu care să ne luptăm.

Înțeleg că vrei să-ți petreci ziua cu ei, la teatru – unde mai zăbovești 2 ore după cursuri, să stai cu prietenii; pe afară la fotbal cu prietenii cu care te știi de când aveai 2 ani, practic ați crescut împreună.

E momentul primelor îndrăgistiri, primele drame și decepții din dragoste, acum e cu mesaje pe Whatsapp și Instagram, dar emoțiile sunt tot acolo. Prezente, intense și confuze.

Și știind toate astea îți răspund la mesajul de pe whatsapp: ok, be safe! Totuși nu veni la miezul nopții, ok? și mă rog să fii bine și să am răbdare să nu-ți mai scriu încă un mesaj peste o oră, ci să te întorci acasă și să-ți începi ritualul de seară. Alături de noi, în siguranța și atmosfera obișnuită și banală de acasă (dar dătătoare de calm și liniște).

Te susținem în drumul tău. Nu ești singur și sper să simți asta

Am creat un cerc de suport în jurul tău și sper să simți energia tuturor celor implicați. Nu doar eu și tati. Îl ai pe proful de învățare, cel care te încurajează și te ghidează să descoperi că poți, mulțumim, Alexandru, pe domnul profesor de română, cel de matematică, mentorii de la cursurile de teatru, oameni care te susțin și îți suflă vânt în aripi astfel încât să poți progresa nu doar pentru examen, ci pentru viață.

Iar susținerea noastră vine nu doar sub formă de oameni cu care te înconjori, modele, mentori, oameni care să te îndrume și să te inspire, ci și sub formă de încredere. Încredere în tine, în alegerile tale, în drumul tău, în deciziile tale. În căderile și revenirile după deciziile mai puțin inspirate. Dar necesare. Căci, nu-i așa, greșeala e cel mai bun învățător.

Suntem mândri de tine și credem în tine!

Nu e nevoie să faci ceva anume pentru ca noi să fim mândri de tine. Știu că noi, generația trecută, am fost așa de des învățați că suntem valoroși prin ceea ce facem. Și am ajuns niște roboței care fac. Fac multe și de toate de am ajuns să confundăm aprecierea (pentru ce facem) cu iubirea, cum zice Paul Olteanu atât de bine într-un episod din podcastul Mind Architect.

Ziceam că generația noastră și multe înainte au primit apreciere sau atenție (egal iubire pentru un copil până la un moment dat) doar când performau, făceau lucruri bine și… eventual singuri. Și am ajuns să facem, să performăm, să facem doar noi tor că doar dacă vrei ceva bine făcut, e nevoie să-lm faci tu, să nu stăm un moment locului, doar-doar om primi și noi sclipirea din privirea părintelui care să ne comunice: Sunt o norocoasă că sunt mama ta! Sunt mândru de tine și la fel ar trebui să fii și tu.

Iartă-mă!

Pentru toate momentele în care nu sunt părintele de care ai nevoie, în care te cicălesc, mă îngrijorez prea mult, îmi torn toate grijile și proiecțiile mele sumbre asupra ta …

Nu e despre tine. Sunt ale mele și mi le iau în brațe. Le iau în primire, doar că mai scapă câteodată. Mai năvălesc peste tine după ce m-au bântuit pe mine. Nu-ți cer să mă înțelegi. E ok să nu-ți placă și, dacă poți, trage-mă de mânecă și spune-mi să mă opresc. Promit să nu mă supăr.

Și mai simt să-ți cer iertare pentru ceva. Deși cei mai mulți părinți se plâng că ai lor adolescenți fug de ei, se baricadează în camera lor și nu ies de acolo cu orele, tu încă ne vrei compania, o cauți. Și adesea noi avem mult de lucru. Suntem în niște proiecte, ca familie, dar și eu, cu comunitatea Părinți pe sârmă, un fel de al treilea copil, unul mai mic și mai timid, dar unul la care muncesc de zor de ceva timp și #încurând va face ochi și voi putea spune lumii despre ce e vorba. O să recuperăm acest timp. M-aș bucura să vezi pasiunea pe care o pun în ceea ce fac, deși uneori mi se pare că răpesc timp de la voi, copiii mei.

Mai am atâtea să îți spun…

Mai am un sac întreg de lucruri să-ți spun – aș putea scrie o carte… și sper să ți le spun destul de des.

Iar când nu reușesc, să îți strecor câte un bilețel, un mesaj pe whatsapp, o scrisoare chiar (sper să nu crezi că e prea cringe) sau măcar să-mi amintesc că ceea ce ai nevoie, mai mult decât orice, e ca fața mea să se lumineze când intri în cameră. Și să știi că ești de ajuns. Valoros. Iubit și minunat.

Și să nu uiți că oricât de tare va ploua, eu voi fi în spatele tău să-ți țin umbrela.

P.S. Acum câteva zile am dat peste o poezie scrisă de Emily Roussell, o metaforă incredibil de frumoasă despre rolul mamei de adolescent, acela de a-l susține și a-i fi alături, indiferent cât de grea e furtuna și ploaia. Puteți citi poezia tradusă integral de colega mea, Armina, pe grup.

Abonează-te la newsletter-ul bilunar Părinți pe sârmă

La abonare, vei primi cadou e-book-ul „De la naștere la adolescență. Ghidul tău de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copilului”.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Epopeea cărții „Povești pe sârmă” de la precomandă în mâinile tale

iulie 22, 2024

Au trecut 3 săptămâni de când s-a încheiat precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Trei săptămâni cu multe momente de la agonie la extaz de când mă țineam cu un singur deget de sârmă până să dansez pe sârmă. În momentul în care scriu acest text, 99% din cele 500 de cărți cumpărate în perioada de precomandă au fost expediate. Și când te gândești că duminică, pe 30 iunie, când cifra magică a fost atinsă, n-aveam nici cea mai mică idee despre cât de lungi și anevoioase vor fi aceste 3 săptămâni… cât de imperfecte. Două cuvinte despre precomandă Simt să fac câteva clarificări despre precomanda cărții „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”. Mulți dintre voi sunteți familiarizați cu această formulă precomandă, de la editurile care oferă șansa cumpărării unei cărți, cu ceva săptămâni (uneori chiar luni) înainte de intrarea în stoc a cărții propriu-zise. Cu o reducere și ceva beneficii, iar cei care au comandat-o în acea perioadă, o primesc după o perioadă determinată. La fel am gândit și noi perioada aceasta, cu marea diferență că fiind un proiect 100% independent – deci fără edituri, sponsori și alte entități în spate – toate costurile au fost suportate de mine, prin compania pe care am înființat-o, Părinți pe sârmă SRL. De aceea, precomanda nu a fost menită doar să aducă poveștile pe sârmă mai devreme, cu o reducere de 35% și bucuria de a fi printre primii 500 care o citesc, ci, mai ales, de a strânge suma necesară să printăm această carte. Fără această acțiune masivă, acest volum de povești ale părinților pe sârmă nu ar fi văzut lumina tiparului. Gata precomanda, unde-i cartea Povești pe sârmă? Ne-am bucurat și am sărbătorit că săptămâna de precomandă 24-30 iunie a fost un succes. Și am reușit, în urma unei campanii de mai bine de o lună să strângem cele 400+ de comenzi (unii au cumpărat mai multe exemplare, de aceea cele peste 400 de comenzi au însumat 500 de cărți). În perioada aceasta cea mai mare contribuție au avut-o co-autorii care au împărtășit în comunitate frânturi din poveștile lor din carte și, poate mai important, emoțiile și trăirile lor în aducerea la lumină a respectivelor povești. Deja după o săptămână primeam, pe toate canalele, mesaje de genul: „Unde e cartea? Să știi că la mine n-a ajuns? E vreo problemă cu comanda mea?” Deși am comunicat intens despre condițiile precomenzii și despre cele 2-3 săptămâni de așteptare, mulți au ratat informația. Nu-i nimic, am scris din nou, am răspuns tuturor, am cerut răbdare. În același timp, mi se cerea și mie să am răbdare, de la tipografie, că termenul de 2-3 săptămâni, era de la momentul BT-ului (bun de tipar) și e vremea tipăririi manualelor, așa că am avut de așteptat. Pe 10 iulie vă scriam: Ta na na naaaaaa! Habemus carte Și după ce am primit cu bucurie telefonul de la tipografia Real că e gata cartea, după ce am cărat – împreună cu soțul – vreo 900 de kilograme de cărți de la poartă în sufrageria goală (în casa în care nu ne-am mutat încă), dar care a devenit prima casă a cărților „Povești pe sârmă”, am socotit eu că până pe 15 iulie am timp să expediez cele 400 de colete. Că totul a mers conform planului până atunci. Terminarea cărții. Obținerea ISBN-ului (un număr unic dat de Biblioteca Națională a României), campania de precomandă, chiar și livrarea de la tipografie a fost cu o marjă de eroare de 3-4 zile… Totul a fost bine calculat cu vreo 6 săptămâni înainte, toate împletite de așa natură încât pe 15-16 iulie fiecare din cele 500 de prime exemplare să ajungă în mâinile celor care au precomandat-o. Nu puteam să mă înșel mai tare… Coletul. Unde-i coletul? Când te vezi cu munți de cărți și tu ești una, chemi întăriri. Fiică-mea, Iris, de aproape 11 ani, aștepta deja de vreo 5 zile să ajungă cărțile să poată să mă ajute cu împachetatul, până nu pleca în tabără. Joi, pe 11 iulie, ni s-au alăturat Emilia Furduiu și Dan, soțul ei, iar în 4, preț de o după-amiază ne-am simțit stăpânii lumii pachetelor. Pe Emilia o știți deja, eu îi spun image guru, ea e responsabilă de copertă, de grafică, de așezarea în pagină, tot ce are legătură cu imaginile e de la Emilia. În câteva ore am ambalat vreo 300 de plicuri cu bule cu o carte, vreo 20 cu 2 și peste 20 de cutii cu 3-6 cărți fiecare. Am stat pe jos, într-o sufragerie goală, plină doar de cărți, de pachete, de ambalaje de hârtie… munți de hârtie. Apoi am mers acasă, la apartament și am devorat jumătate de pepene și-un pui pe sticlă și ne-am uitat la Encanto. Și-apoi iar am împachetat. Unde ziceai c-a fost problema? Păi totul pare perfect, nu? De pe 11 iulie până pe 15 sunt 4 zile (cine mai socotește că urmează weekend, ai de depus dosarul pentru înscrierea copilului mai mare la liceu sau că cel mic pleacă în tabără?). Nu contează. Socoteală rămâne: 100 de cărți pe zi trimise. Termenul respectat. Totul e minunat, așa-i? Nu, deloc. De-abia acum a început chinul meu. Dar vouă vă zic în 2 paragrafe ce-am pătimit 10 zile. Doamne, ce de emoji îmi vine să adaug, dar pe blog nu se văd decât ca niște semne de întrebare sâcâitoare și fără rost. Așa că nădăjduiesc că o să vă folosiți imaginația. Pentru expediere am făcut contract cu Sameday, cei care au cea mai extinsă rețea de easybox-uri din țară. În precomandă, am oferit livrarea gratuită la easybox și doar 10 lei pentru livrarea acasă. Așa că îți închipui că majoritatea coletelor erau cu livrarea la easybox. Doar că nu puteam genera niciunul din acele awb-uri automat, așa cum ar fi fost normal. Era o problemă de IT. Ceva din instalarea modulului Sameday pe site-ul meu nu era ok. Și nu mergea. Ce-mi rămânea de făcut? Să încep expedierile care merg. Am

Mai multe »

Cărți și jocuri numai bune de explorat în vacanță

iulie 10, 2024

Vacanța e, în sfârșit, aici cu trezit târziu, leneveală pe săturate, visat cu ochii deschiși, călătorii, tabere, vizite la bunici și muuuultă înghețată. Sună minunat până auzi același refren din nou și din nou: mă plictiseeeeeesc. Sună cunoscut, nu? Ei bine, se întâmplă și la case mai mari și avem ceva strategii pregătite pentru cazurile de urgență, însă pentru noi jocurile și cărțile sunt și au fost mereu o mare evadare din plictiseală, dar și o modalitate de a ne conecta, a explora lumi noi și a hrăni curiozitatea întregii familii. Așa că, v-am pregătit o serie de recomandări de cărți și jocuri, perfecte pentru zilele de vară, cu invitații la călătorii, la explorat, la ghidușii, la jucăușenie și, nu în ultimul rând, o bună ocazie de a nu lăsa creierul celor mici să lâncezească toată vara. Sunteți pregătiți? Ah, înainte să purcedem în explorarea noastră, e nevoie să știi că am un cadou pentru tine: un cod de reducere de 15% extra față de prețurile de pe site la cărțile și jocurile recomandate, o găsești la finalul articolului. Când călătoresc iau cu mine… Ema și Eric descoperă Europa de Ioana Chicet Macoveiciuc Nu știu dacă mai e vreun părinte din România care să nu știe de zecile de cărți din colecția cu Ema și Eric și aventurile familiei Pofticioșilor. Dar cea mai nouă apariție este acest volum, în care Familia Pofticioșilor pleacă într-o călătorie prin Europa, de la nord la vest, trecând prin 9 țări. Explorează Praga, castelele din Cehia, Țara lui Moș Crăciun, Aurora Boreală din Norvegia , trec și prin țara unde s-a inventat Lego (Danemarca) și ajung chiar și în Elveția, țara ghețarilor și a ciocolatei. Spre bucuria lui Eric, dacă ați mai citit și alte cărți cu Ema și Eric, știți deja că fratele mai mic este cel mai pofticios membru al familiei. Să mai zic ce speranțe mi-a dat să văd scris: Vol. 1? Car urmează și altele. Abia le aștept. Iubim cărțile cu Ema și Eric, deși copiii mei au mai crescut, pentru modul foarte amuzant și jucăuș în care sunt scrise, pentru ilustrațiile atât de calde și atrăgătoare create de Lavinia Trifan, dar și pentru că îți fac o poftă nebună să călătorești, să descoperi lucruri noi, să revezi locuri dragi și scot la iveală amintiri ce lâncezeau prin sertarele minții. Sper că nu ați ratat „Iubim să călătorim. Ema și Eric descoperă România” care beneficiază zilele acestea de reducere de 30%.Vârstă recomandată: 3+ iar ca maxim nu există, o să vă amuzați și o să aflați lucruri noi și voi, părinții sau bunicii. Sunt imbatabil: QUIZ în familie Încă de când băiatul meu, primul născut, avea 2-3 ani am început să-i iau acest joc cu întrebări.„Sunt imbatabil” e o colecție evantai de la 2 ani la 10, care dezvoltă inteligența copiilor. Conține 500 de întrebări și răspunsuri alese în funcție de nivelul de cunoaștere al copilului. Intrebarile fac parte din programa școlară, stimulând gândirea, iar pentru că are formatul unui joc, copii nu realizează că învață.Noi n-am ratat nicio ediție, le-am făcut cadou, le-am cărat după noi prin avioane, vacanțe, la plajă, pentru a alunga momentele de plictiseală și a ține mintea celor mici mereu activă.Nu vă mai zic câte lucruri noi au învățat, noi ne-am amintit diverse situații, cum era școala pe vremea noastră, câte o povestioară ici colo, toate ne-au făcut să le îndrăgim foarte mult. Dar jocul nou apărut, Quiz în familie (de la 7 la 107 ani scrie pe copertă) a urcat instant în topul preferințelor. Să mai răspundă și părinții, nu doar copiii. Plus că l-a prins chiar și pe adolescentul nostru de 15 ani și ne-a adus multe momente de distracție și cunoaștere în joacă înainte de examenul de Evaluare Națională, când am evadat o zi la mare. Cum se joacă. Aveți 4 seturi cu întrebări, pe vârste și clase (pregătitoare, clasa I, aII-a, până la clasele V-VIII și adulți) cu întrebări din diferite domenii, precum geografie, istorie, limba română, științe și activități din timpul liber, inclusiv provocări amuzante, jocuri de inteligență, mimă, cântece și multe altele. Sunt concepute pentru a fi provocatoare și educative pentru toate vârstele și ajută la dezvoltarea gândirii critice, a memoriei și a abilităților de rezolvare a problemelor. Marea carte cu jocuri pentru minte Am ajuns la partea mea preferată, jocurile. Cel mai greu e când plecăm în vacanță să luăm cu noi toate jocurile pe care și le doresc copiii. Ar însemna să avem o valiză doar pentru jocuri și cărți, și asta nu e mereu posibil. Ei bine, noi am rezolvat problema aceasta, cu o carte joc.Să vă explic: „Marea carte cu jocuri pentru minte” este o carte cu toate paginile cartonate, o carte ce reunește 8 jocuri, pentru antrenarea constantă a materiei cenușii prin jocuri și poftă de râs. După ce asamblezi cu ușurință piesele și zarul pe care le găsești în carte, poți începe jocul. Ai de unde alege, fie că alegi Astro-provocarea, Tableologia (un fel de table), Triunghiul magic sau te încumeți să evadezi din laborator. Pe lângă hohotele de râs e posibil să experimentezi a îmbunătățire a abilităților mentale și matematice, dar și o sporire a strategiilor și capacităților lingvistice. Dacă astfel de cărți joc vă plac, DPH are o coleție mai mare, iar preferatele noastre sunt Marea carte cu jocuri inspirate din povești și Marea carte a jocurilor cu exploratori. Enciclopedii și cărți de știință numai bune de explorat în vacanță Enciclopedia cunoașterii. Corpul uman Copiii sunt natural curioși, iar corpul uman este un subiect atât de vast încât ai toate șansele să rămâi fără răspunsuri rapid în fața rafalelor de întrebări ale celor mai mici sau mai mari. Așa că proaspăt scoasa de la tipar enciclopedie despre corpul uman este o carte ce merită avută în casă, cu informații detaliate și extrem de variate de unde chiar și adulții au muuulte de învățat. Aș recomanda această carte pentru nivelul avansat și copii mai mari, dar pentru cei mai mici editura are o

Mai multe »

Cine este părintele pe sârmă? Cum arată el? Te recunoști?

iunie 13, 2024

Încă de la primele mesaje, la crearea acestei comunități, în decembrie 2019, când eram 200 de părinți pe sârmă (majoritatea mame, dar erau vreo 3 tați și atunci), mi-am propus să mă arăt. Să mă cunoașteți. Să fiu sinceră și autentică, nu doar o mască construită să dea bine în social media. Sigur că asta nu înseamnă că mă cunoașteți la fel de bine ca soțul, prietenii din copilărie sau mama mea. Dar adesea, pe anumite subiecte, voi aflați primii ce-i în sufletul și în mintea mea. Acum câteva săptămâni, te-am îndemnat la puțină reciprocitate, prin completarea chestionarului Portretul părintelui pe sârmă. 350 dintre voi au răspuns pozitiv și le sunt recunoscătoare. Acest articol vine ca răspuns la cererile voastre de a dezvălui măcar câteva detalii relevante desprinse din răspunsuri. Salutare, sunt părinte pe sârmă, mai precis, mamă pe sârmă Doar 4 tați au răspuns chestionarului (deci undeva peste 1%), deși pe grup, statistica spune că aprox. 6% din membri sunt bărbați. Deși sunt în număr mic, nu i-am uitat niciodată, eu, personal, am scris zeci de postări în comunitate reunite sub #tațiimplicați, un tată foarte implicat, George, a fost alături de noi din prima zi și a creat cea mai mare creștere din istoria grupului când ne-a menționat în direct la Europa FM. De asemenea, 4 tați au scris povești sau poezii pentru cartea colectivă pe care o vom lansa fooaarte curând, „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, iar dacă vrei să guști un crâmpei de poveste de tată, ce a scris cu multă emoție, vulnerabilitate și deschidere, o poți face aici. Revenim la mama pe sârmă. Cei mai mulți membri implicați în comunitate sunt mame. Mame ce au, în cea mai mare parte a lor, între 31 și 40 de ani. Cel mai reprezentativ procent din respondente are 2 copii, este căsătorită și a absolvit facultatea sau are studii postuniversitare. Cum interacționează părintele pe sârmă cu comunitatea Cei mai mulți ați spus că sunteți părinte pe sârmă de 1-3 ani și că intrați zilnic pe grup. Vă implicați uneori cu răspunsuri pe grup, atât la postările altor membri, dar și la ale moderatorilor. Drag părinte pe sârmă! Să știi că avem nevoie de implicarea ta și ea contează. Tu contezi! Adesea vezi scris deja aceleași lucruri pe care l-ai fi spus și tu și te oprești. Însă fiecare e unic în felul său și poate ajuta prin împărtășire, și pe cel care cere ajutor, pe cei care citesc, dar și pe sine. Implică-te, comunică, nu sta în umbra, nu ești invizibil, meriți să fii văzut, înțeles, apreciat. Cel mai mult v-au ajutat pe grup – informațiile, resursele de calitate (din ghiduri, interviuri video, postări educative ale echipei PPS), răspunsurile, sfaturile echipei PPS date la postări ale părinților din comunitate, dar și atmosfera de înțelegere și suport, lipsa de judecată și blamare. Adesea viața de părinte e copleșitoare Dacă și tu ai bifat (sau doar ai gândit)că te simți adesea copleșită de toate rolurile și pălăriile pe care le porți, află că nu ești singură. cele mai multe mame se simt astfel. Plus că majoritatea simte că nu petrece destul timp cu copiii săi. Aici, dragile mele, aș vrea să am o baghetă magică și să înlătur vinovăția care se strecoară pe nesimțite în mințile și inimile noastre și să îți insuflu pentru totdeauna certitudinea că nu e nevoie să le faci pe toate. E de ajuns cât faci. Ești de ajuns. Ai nevoie și de timp pentru tine. Să te încarci. Să citești o carte. Să te relaxezi. Să visezi cu ochii deschiși. Să lenevești, Iar copiii tăi vor învăța din asta că nu trebuie să le facă pe toate nici ei, că valoarea lor nu stă în cât de bine și mult performează. Că au dreptul și e ok să se odihnească. Să stea. Să nu facă nimic. Cum se încarcă părintele pe sârmă? Îi place să citeasca cărți pe diferite domenii de specialitate, inclusiv de parenting sau dezvoltare personală, dar ascultă cu plăcere și podcasturi și alte resurse pentru inspirație. Am fost atât de fericită să primesc această confirmare, căci eu sunt o mare iubitoare de cărți și învățare, de 3 ani și ceva organizăm cluburi de carte lunare și avem rubrici permanente cu recomandări de cărți pentru copii și adulți. La fel și postări lunare cu resurse de unde să ne luăm inspirație și infromații de calitate. Ce te ține treaz noaptea? Una din cele mai bifate frustrări pentru părintele pe sârmă este legată de incertitudini în educație: uneori mă simt confuz/ă sau nesigur/ă în privința modului în care ar fi bine să gestionez diferite situații legate de creșterea și educarea copiilor mei. Cred că rezonăm foarte mulți cu această idee și adesea ne punem la îndoială și ne comparăm momentele noastre cele mai proaste cu cele mai bune momente ale celor din jur. Sau de pe rețelele sociale. În cartea „Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți”, vei citi peste 50 de povești autentice, reale, necosmetizate despre viața de părinte. Și vei vedea că nu ești singură și că toți cei 45 de autori au, la rândul lor, îngrijorări, necazuri, îndoieli, momente proaste, greșesc, chiar o dau în bară rău, și asta nu-i face părinți mai puțin buni. Doar părinți imperfecți, suficient de buni. Ne vedem pe plajele lumii, eventual citind și sorbind dintr-un cocktail În final, ne-am bucurat să citim despre cum arată o zi ideală în viața voastră, și parcă am visat și noi, echipa, odată cu voi. Printre ingredientele unei zile ideale pentru părintele pe sârmă, se află: tihna, râsetele, familia, altcineva să facă voastră, marea și plaja, cititul, odihna, natura, cuplul, și, mai ales, totul să fie fără alergătură și trezit la program fix. Vă mulțumim, și eu și echipa PPS care a conceput și interpretat acest chestionar, pentru multe cuvinte de apreciere și recunoștință transmise, ne-au uns la suflet și ne-au reamintit cât de mult bine putem aduce în lume.

Mai multe »