Gata cu copilăria, începe școala! Gânduri de mamă
Iată- ne ajunși la vârsta școlară, perioadă care le dă fiori reci pe spate tuturor părinților, cu multe întrebări și necunoscute, cu îndoieli și presiuni din toate părțile.
Mulți simt că e cumva finalul copilăriei inocente, fără griji și responsabilități, că de acum copilul a crescut, e deja la şcoală și totul pare să se rotească în jurul subiectului.
Când te întâlnești cu copilul îl întrebi invariabil cum e școala, ce- a mai învățat și sfaturile încep să curgă ca apa la robinet: să fii atent, să o asculți pe doamna, să înveți bine, și să nu uităm de eternul să fii cuminte!
E ca și cum am avea un contract cu copilul, noi îi asigurăm tot ce își dorește – mă rog, în măsura posibilităților fiecărei familii- și ei nu au altceva de făcut decât să învețe!
Gata cu copilăria, ești la școală acum!
Vă sună cunoscut?!
Cred că enunțul e deja impregnat în adn- ul nostru, al majorității părinților de azi, copiii din anii `70 – `80. Slavă Domnului că nu suntem niște roboți și nici copii fidele ale părinților noștri.
În acest context, pe când primul meu născut avea vreo 2 anișori, am intrat în contact cu primele informații de parenting, de pe un audio book cu un astfel de curs ținut de chiar antrenorul de genii, prof. Florian Colceag.
Rotițele încep să se pună în mișcare, programele predefinite din capul meu încep să iasă la raport și, încet- încet să fie rescrise …că de șters e clar că nu se poate!
Și astfel am înțeles metehnele moștenite, paradigma lui „tebuie”, presiunea notelor și comparațiile inevitabile sau – în cazul meu – așteptările de a fi cea mai bună în ciuda tuturor (pe modelul „Am luat 9, a fost cea mai mare nota din clasă!” și raspunsul „ Dar 10 nu se putea?”) sau obligația lecturii, fapt ce m- a făcut să detest cititul până la liceu.
